298 matches
-
provincia a fost mereu un punct de negociere, de schimb, efectuat peste voința populației de acolo și adesea cu tot concursul politicienilor români. "Impresionează notează exegetul la Eminescu, puterea de pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea noastră imediată. Pentru perioada interbelică și cea de după cel de al doilea război mondial, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bârnova. Merg braț la braț cu zefirul șugubăț...De departe mi se arată turnurile bisericii; unul masiv pe pridvor și altul suplu, așezat pe naos. Masivitatea turnului de pe pridvor se explică prin faptul că acesta avea destinație de clopotniță și tainiță pentru odoarele bisericii, în caz de primejdie. Clopotnița, așezată deasupra pridvorului bisericii, apare pentru prima oară în Moldova aici la biserica Bârnova. Întru pe sub turnul porții și rămân pentru o clipă în contemplare. De undeva, din umbră, mă întâmpină vocea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în „ocol de vite...” Cu alte cuvinte, mănăstirea își pierduse menirea. - Mărite Spirit, vânturând eu aceste zapise, am dat peste unul care vorbește de un incendiu ce a cuprins Iașii la 24 sept. 1766, foc care a răzbătut și în tainița din turnul mănăstirii Dancu „întru cari câțiva din boieri și din neguțători au avut lucrurile lor pentru paza focului.” Printre acești boieri se afla și Manolachi Bogdan, mare paharnic, căruia i-au ars și uricele pentru satele și țiganii ce
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sluji de hrană altuia ș.a.m.d. Doar că, dacă fără voi, Natura Învârtea hora doar prin energia solară primită astăzi, În acest caz hora folosește tot energie solară, dar fosilă, fixată cândva În petrol și eliberată de voi din tainițele Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri cu care Încercați s’o păcăliți. Dar viețuitoarele În plus cărora va trebui să le țineți piept gândește-te doar la contemporanele ciori, șobolani, câini, care vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viața lui Eminescu a căpătat dimensiuni urieșești datorită operei sale: urmărindu-i universul, îl urmărim implicit pe autorul ei. De aceea copilul năzdrăvan, care citea cocoțat pe casă și care prevestea ploile cu grindină, începe, după ce-și însușește toate tainițele ungherelor curții, să râvnească la ceea ce se ascundea împrejurul ei, căci nimic nu-l rodea mai mult pe acest mic Napoleon al curții decât cucerirea pământului depărtării înspre luncă și pădurea Baisei (atunci infinite), depărtări cu halou de munte. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept în două e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sănătoasă, Cecilia!, zice "șeriful". Ne pare tare rău că sunteți așa grăbiți, tăicuță, zice ea. Ne-am urcat în mașină și-am plecat. "Șeriful" tace. Privește undeva, în interiorul ființei sale. Ne lasă parcă anume oleacă de răgaz să așezăm în tainițele ființei noastre și imaginea Mănăstirii Șag, cu chipul palid și atât de drag al măicuței Cecilia. Vreau să vă arăt și casa mea, în drum spre oraș, zice "șeriful". Ne abatem, iarăși, din drumul drept, spre Timișoara. O luăm pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că mass-media de la noi n-a fost receptivă la evenimentul politic reprezentat de vizita d-lui președinte Traian Băsescu peste Prut, în acea parte detrunchiată de țară, care, în ciuda unui proces teribil de deznaționalizare și rusificare, mai păstrează, ascunsă în tainițele de nepătruns ale sufletului, o fărâmă de lumină „cât un sâmbure de mac”, ceva mai mare ca o părere, virtuală flacără de gând românesc. Sigur, nici eu nu pot accepta ideea că vizita președintelui n-a fost pregătită în cele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
retrăgeau, amestecându-se cu durerea mea de cap. M-am pomenit scormonindu-mi mintea în căutarea a ceva ce mi se păruse foarte important să nu uit, ceva în legătură cu noaptea în care zăcusem pe stânci și văzusem cea de pe urmă tainiță a stelelor, când universul se răsucise cu înăuntrul în afară, și acest lucru îmi evocase ceva, numai că nu-mi puteam aminti ce; abia acum, când vedeam parcă din nou acel vast, vag schimbător, infinit de adânc dom de stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
turnul a fost ridicat „cu toată cheltuiala și osârdia sfinții sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru veșnica pomenire. Fost-au sârguitori cu ostenelile dumnealui Ștefan Ruset vel paharnic, cu giupâneasa dumnealui Maria Sturza”. Turnul adăpostește: camera clopotelor, un paraclis, o tainiță pentru cele sfinte în vreme de primejdie și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este construită în pur stil moldovenesc și nu are turlă, iar pictura - foarte expresivă - a fost realizată pe la 1527-1531, în vremea lui Petru Rareș. În 1607, domnitorul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
există în noi "mai adânc decât noi înșine". Nu cred că voi comite o impietate amintind aici cu precădere despre destinul literar al lui Valeriu Anania, cel care a învățat, de la Arghezi, meșteșugul de a lăsa cuvintele să dospească în tainițele minții până când inima le va scoate la iveală prin mărturisirea scrisă, maturate, zemoase, pline de sens, mirosind a lemn prețios și strălucind molcom în noapte. Opera sa literară, vastă, neomenească, greu de cuprins (în închisoare a memorat zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care și-au adus contribuția și unii domni români, se păstrează colecția de artă bizantină și biblioteca, care oferă manuscrise și documente din secolul al VI- lea, multe cu valoare de unicat. În anul 1978 s-au descoperit într-o „tainiță” a mănăstirii 25 de lăzi cu manuscrise în greacă, latină, siriană, arabă, armeană și, lucru surprinzător, în limba besă, limba tracă veche, datând din sec. III - X. „Comoara” descoperită își amplifică importanța pentru noi românii, prin existența, în jurul mănăstirii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
sunt îngropate, ard "focuri", "ard banii", "joacă comoara"; aparțin "jidovilor" "urieși", se găsesc mai ales într-un vas sau o "căldare" de aramă, sau în preajma unui semn, un "bour", iar în cazul averilor fabuloase ale bogaților sau ale împăraților, în "tainițe adânci", "beciuri mari" cu uși de fier și lacăte de nedescuiat. Există comori bune -lăsate spre norocul cuiva - și comori rele, "vrăjite, afurisite, legate", păzite de spirite (știma/duhul banilor, diavolul sau "cel-de-pe-comoară") care "aprind focul pe ele", bani care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semn de recunoaștere pentru a doua zi când găsitorul va veni să dezgroape comoara; când ard, banii nu trebuie dezgropați, "pentru că foarte lesne poate să se schimosească"457 (găsitorul). "Cheia" care deschide comoara este adesea "iarba fiarelor". Odată intrat în tainiță, căutătorul de comori găsește case mari, luminate "ca ziua", bogății fabuloase. Lumea subpământeană pe care o caută Lixandru și băieții grupați în jurul lui, descrisă "ca o lumină mare de tot și ca o peșteră de diamant... luminată de parcă ardeau o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
drumuri, repunându-l înapoi în matcă. Blondei nu-i găsea portofelul, cum ar veni, și asta în ciuda percheziției asidui. Fiecare om își dosește pe unde poate sclipătul trezoreriei - câți bani face el, adică; pentru Rică, totul era să dai de tainița asta ipotetică și, dacă erai deștept, să te lipești neîntârziat de conținutul ei. Însă eluziva nudistă îi cam dăduse teoria peste cap cu luminiscența ei difuză; aur viu, nu alta! Semăna mai degrabă cu noaptea permeabilă prin care umbla el
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
duce ar trebui să te ia la Curte să-i fii consilier. Să-ți ții gura, pricepi? Nu glumesc acum. Taina noastră e primejdioasă și nu cred că vrei să putrezim amândoi sus În cetate la Gundelfingen! N-ai văzut tainițele de sub pământ unde sunt ținuți cei care nu mai apucă niciodată să vadă lumina soa relui? Să ferească Dumnezeu să le vezi! Domnul duce a avut Încre dere În noi. Copila e orfană și trebuia să se găsească cineva s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e și tot ai putea bănui... Nu prea cred că taina va putea fi multă vreme păstrată. și atunci ducele ne va bănui pe noi de necre dință.“ Multe nopți petrecu Rishawa văzându-se parcă aievea aruncată pentru totdeauna În tainițele cetățuii din Gundelfingen. Odinioară reședință a familiei ducale, astăzi era un ultim loc de apărare și refugiu și o Închisoare temută despre care se povesteau lucruri Înfiorătoare. Nimeni nu tulbură Însă liniștea domnului ministerial Hildebrand și a soției sale. Cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cum a fost față la nașterea lui Isus "Ce-i mai bun ca boul lui?" X Constantin cel nebun. Cum a aflat Mitiță povestea lui. XI La treer cu Ianoș. Cum se prind țipari și raci. Cum ies popândăii din tainițele lor și se duc la furat boabe. XII La mănăstire la Neamțu Anagnost. Eu sunt bietul Anagnost-cel sarac urât și prost. XIII Lupii iarna și isprăvi cu săniuța. Poveste cu lupi. XIV Primăvara când a cântat o privighetoare și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără temeiuri serioase bineînțeles, că sunt, ca și alte populații din Caucaz, urmași ai ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani, s-au adăpostit în tainițele inaccesibile ale munților. De secole au rezistat Perșilor și Turcilor. La epoca aceea erau în stare de război cu împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inspector să le găsească. Dar era un deranj prea mare să umblăm de la o farmacie la alta, astfel că pînă la urmă le duceam Îndeobște În același loc. Mă-nvățasem să-mi ascund marfa cu grijă - s-o pun la „tainiță”, cum se spune În branșă, astfel că Roy și Herman nu puteau s-o găsească și să se servească. A lua din marfa ascunsă de alt trăgător se cheamă „a-l face la tainiță”. E greu să te păzești de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu grijă - s-o pun la „tainiță”, cum se spune În branșă, astfel că Roy și Herman nu puteau s-o găsească și să se servească. A lua din marfa ascunsă de alt trăgător se cheamă „a-l face la tainiță”. E greu să te păzești de forma asta de furt, pentru că trăgătorii știu unde să se uite după o tainiță. Unii umblă cu marfa la ei, dar cine face asta se expune unei acuzații de posesie În eventualitatea unei percheziții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o găsească și să se servească. A lua din marfa ascunsă de alt trăgător se cheamă „a-l face la tainiță”. E greu să te păzești de forma asta de furt, pentru că trăgătorii știu unde să se uite după o tainiță. Unii umblă cu marfa la ei, dar cine face asta se expune unei acuzații de posesie În eventualitatea unei percheziții a gaborilor. CÎnd am Început să iau În fiecare zi -adesea și de mai multe ori pe zi -, am Încetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oară că au ajuns cu adevărat dependenți. Mulți dintre ei au pus simptomele pe seama altor cauze. CÎnd se instalează dependența, orice alte preocupări Își pierd importanța pentru consumator. Viața se focalizează pe marfă, o doză și așteptarea celei care urmează, „tainițe”, „rețete”, „ace” și „pipete”. În ce-l privește, dependentului i se pare adesea că duce o viață normală și că marfa e ceva marginal. Nu-și dă seama că toate activitățile care n-au legătură cu marfa le face mașinal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prieten, data viitoare o-ntorcea și-și dădea lui rolul principal. Stătea În cafenea la o cafea și-o felie de chec și flecărea despre Întîmplările pe care le-a trăit. - Îl știam pe chinezoiu’ ăla că avea ceva la tainiță și-am Încercat În toate felurile să-l facem să ne zică unde. L-am legat de un scaun. Aprind chibrite - aici a făcut un gest, sugerînd aprinderea unui chibrit - și i le bag sub tălpi. N-a spus nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]