300 matches
-
a Canalului Mânecii sau la Tekirghiol. Prietenul său, Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat, și-ale trupului altoit cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
clopotelor. Brâncoveanu făcu semn dorobanțului că poate pleca și coborî din șa, încredințând calul unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl spune: „Și a fost Ștefan Vodă un domn ginecolatru”. Așa este, s-a lăsat stăpânit de ambiția nevestei sale și de cea a tatălui său, marele stolnic, și a uneltit să ajungă domn. Apoi a întors pe dos toate tainițele Brâncovenilor ca să găsească dovezile să-l trimită la moarte pe Io Constantin Voievod. Dacă nu era doamna Păuna să-l îmboldească mereu, poate că nu ar fi fost atât de aprig. Cronicarul spune că, în urma vedeniei în care doamnei, aflată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cioplise la o parte și văzând ce sta sub ea ascuns, a pus de au zidit dale mari peste ea iar sfinția sa a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat la mânăstirea Dintr-un Lemn ca să nu mai fie tainița cercetată în veci. La Hurezi stă nou și gol mormântul lui Io Constantin Voievod, căci acolo dorise măria sa să-și doarmă somnul de veci. Din dunga cea mare a voievozilor, neamurile măriei sale, privesc melancolic toți cei care și-au însemnat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care nu se sinchisește nimeni, aflată lângă vechea asociație a revoluționarilor. Dacă treci de panourile din tablă ruginită pășești pe un strat gros de moloz, vezi excremente întărite, pungi de chipsuri, boturi umede de câini care se retrag imediat în tainițele lor. Între zidurile dărăpănate dai peste cornete de hârtie și cărbunii sfărâmicioși ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici trag eu nădejde să descopăr ceva, habar n-am ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care luminează și nu se stinge nici în uraganul cel mai cumplit al patimilor, numai acest drăcușor hâtru îmi spune că trebuie să mă liniștesc, că nu trebuie să mă gândesc la cocaină, că, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
logic și simte că poate aluneca mai liber în diversitatea situațiilor. Iată un exemplu din Deșertul tătarilor, în care ofițerul Giovanni Drogo, întorcându-se la pustiul fortului, după ce i s-a refuzat afectarea în alt loc, își deapănă gândurile: „În tainița sufletului său încearcă chiar o timidă satisfacție pentru faptul că a evitat o cotitură bruscă în viață, că se putea întoarce absolut neschimbat la vechile-i obiceiuri. Și Drogo se leagănă în iluzia unei glorioase revanșe, cu o scadență lungă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
În boală sau suferință trupul ni se transformă dintr-o dată din prieten în dușmanul cel mai opac al singurului principiu de continuitate existent în noi: spiritul. De-abia atunci, în această arvună a morții, simți câtă imperfecțiune este ascunsă în tainițele unei specii pe care o lăudăm cățărați în permanență pe superficiile ei. Problema gravă este că în asemenea împrejurări nu mai e vorba de bietul sine îngust, de care nu mai contenește Noica să-și bată joc, ci de un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mișuna singur prin grădini și curțile interioare, fără să intre În contact cu nimeni. De atîta rătăcit prin colegiu, ajunsese să știe pe de rost toate cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul de tainițe labirintice de care nu-și mai amintea nimeni. Era lumea sa secretă și refugiul său. Avea mereu la el un briceag sustras din sertarele lui taică-su și Îi plăcea să sculpteze cu el figuri din lemn pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
veșnică, își zise Apostol, plimbîndu-se în odaia de culcare, îmbrăcat, neîndrăznind să se așeze în pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta în zadar o cauți pe afară, în lumea simțurilor. Numai inima poate s-o găsească, fie în vreo tainiță a ei, fie în vreo lume nouă, mai presus de vederea ochilor și de auzul urechilor..." Îndoielile îi roaseră creierii toată noaptea. Când stinse lampa, prin perdelele albe tremurau zorile... Se simțea iar vinovat față de Marta și adormi plănuind cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul când Dora va începe să vorbească. Dora își caută cuvintele, își drege glasul și, în sfârșit începe : M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu cred că pământul nu m-ar primi, că, odată ajunsă acolo, țărâna deasupra mea ar face explozie, ar țâșni în trombă, eliberându-mă din tainițele ei. Cei care o ascultau, bărbații de obicei, se simțeau datori s-o asigure că nu este deloc bătrână, că se afla încă la o vârstă când orice sentiment este posibil, cu atât mai mult cu cât se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu bănuise nici măcar o secundă, în cei șase ani de căsnicie, sfârșiți lamentabil într-un tribunal oarecare, că în Ovidiu zac atâtea disponibilități, atâta pasiune și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce în oamenii pe care-i cunoști, îi vezi zi de zi, le vorbești, le intuiești reacțiile și stările există forțe ascunse ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dădea de ea, o iubea din ce În ce mai profund; nu peste multă vreme, a aflat că prințesa trăia În Argentina, unde conducea, fără să abdice de la propria-i morgue aristocratică, un stabiliment solid În Avellaneda. Doar În ultima clipă scosese diamantul din tainița unde acesta zăcea; acum, că știa unde se afla prințesa, ar fi preferat să moară decât să-l piardă. Desigur, lunga istorie relatată de buzele bărbatului care, după propria sa mărturisire, era și grăjdar, și hoț mi-a picat greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-a surprins ațâțând focul cu jurnale vechi și talaș. Dar stai să vezi ce făcea fiecare În timpul nenorocirii. Dama l-a urmărit pe Tai An ca o umbră; și a pândit clipa când el dădea să scoată juvaerul din tainiță. Dar Tai An nu murea de grija asta. Lui i se năzărise să te salveze. Ajutorul lui poate fi interpretat În două chipuri. Cel mai simplu e să cred că tu ești hoțul și că el te-a salvat pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebui să grăbească și să organizeze mai curând indicațiile fluviului, pentru ca să putem avea unul din cele mai bogate rezervorii de pește din lume. Câțiva dintre prietinii mei pescari cu undița cunosc acest secret al Dunării și știu să-i exploreze tainițile necunoscute profanilor. Cătră unul din aceste locuri, la un mal de baltă, am ajuns eu și tovarășii mei. Când am intrat în lutri, soarele abia răsărise. Ne-am dus printre sălcii, am cotit pe sub maluri nalte. Eram departe de sforul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iubesc la nebunie și... Drept pentru care s-a încheiat prezentul..., azi..., 19... Pentru conformitate, Urmează semnăturile celor prezenți, toate, ss.indescifrabil! cât mai indescifrabile. ...tic-tac,tic-tac, tic-tac... Noapte de coșmar! Somnul care nu mai vine! Imagini care răzbat din tainițele sufletului, spre a se proiecta, cu toată vigoarea, peste neodihna mea! Seamănă a titluri de romane polițiste dar - asta-i situația! - replicile acestea nu fac decât să desemneze o stare reală, un adevăr. În fond, poate că nu e numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cum ar spune amicul meu Cornel. Ce-o să mai râdă când am să i spun că am conversat în somn. Dacă și el va fi visat același lucru... Prostii! Poate nu-s tocmai prostii. Telepatie, biocurenți, etc, etc. Nebănuite sunt tainițele sufletului. Ce e mai interesant e că am reușit să stau de vorbă cu el și cu cei de pe tărâmul celălalt. Și asta e posibil, în somn, desigur! S-au mai văzut cazuri... tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...“Vă salut cu profund
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mârșăvii Nepedepsite de judecători. V-ascundeți, mâini ce v-ați umplut de sânge. Și voi, sperjurilor, și tu, nemernic Ce faci pe virtuosul! Voi, tâlhari Înveșmântați în nevinovăție Dar ridicând atâtea vieți de oameni, Să dârdâiți acum! Nelegiuiri, Ieșiți din tainițe și cereți milă Acestor soli cumpliți ai judecății!1 Noapte amintind-o întru totul pe cea de la începutul lui Hamlet, când fantomele pot să-ți apară dinainte la tot pasul, chiar dacă aici nu se ivește nici un spectru. Una dintre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
chiar adineauri Ai dimineții soli luciră-n zare; Strigoii, biete oști rătăcitoare, Fugiră-n gropi, iar tristele năluci Înmormântate-n valuri, la răscruci, În patul lor cu viermi se-ascund pe rând, Să nu-i găsească ziua pe pământ. În tainițele negre se-ascund iarăși; S-au prins cu noaptea crâncenă tovarăși 1. Replica lui Oberon nu întârzie să vină: Plămada noastră-i alta; deseori Cu-al dimineții crai pornesc în zori, Călcând sub pași covorul moale-al ierbii, Spre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o adevărată plăcere în a-și renega noblețea ereditară, noblețea de sânge și în a reduce totul la un egalitarism josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități. Clătină capul. Nu, nu era același lucru. Se îndreptă spre tainița din perete. O deschise și scoase de acolo un sul mare înfășurat cu un șnur roșu de care atârna pecetea Văcăreștilor. Îl desfășură pe măsuța de la fereastră. Și în gesturile ei nu era doar grija de a nu sfărâma hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea de beciuri și tuneluri numai de el știută, niciodată deznodată de alții. Unul dintre culoare ar ajunge pînă În hrubele castelului din Carei, altul s-ar opri În tainițele unei biserici din Sătmar, iar al treilea, strecurîndu-se pe sub Someș, ar ține pînă dede subtul ruinelor din Medieșul Aurit. Unde mai pui că aceste tuneluri ar comunica Între ele, prelungindu-se mult dincolo de ieșirile cunoscute ori bănuite. Atunci, cum să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la cele două intrări. Acum pricepeți?... Nu va fi greu deloc. Mai ales, dacă reușim s-ajungem la brîul acela tăiat în piatră, după aceea totu-i ușor. Mergem pe el în voia cea bună pînă intrăm în cele două tainițe... Iar acolo... Măi fraților, chiar numai și faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante... Pun rămășag cu oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]