1,982 matches
-
o zice domnule! Nu rămâne datoare. Păi, cum? Un scriitor spunea că între război și turism doar obiectele pe care invadatorii le poartă cu ei diferă. Cam așa gândește și tanti Magdalena. Turismul ca invazie. După ce și-a populat casa, tanti Magdalena trece la colonizarea locuințelor vecine. Pentru treaba asta percepe un comision de 20%. Pentru că aduce chiriași. Li-i bagă-n casă. Li-i vâră pe gât. Umblă cu chiriașii să-i rostuiască, se tocmește la preț. Nu e ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
asta percepe un comision de 20%. Pentru că aduce chiriași. Li-i bagă-n casă. Li-i vâră pe gât. Umblă cu chiriașii să-i rostuiască, se tocmește la preț. Nu e ușor. Astfel că 20% e un procent de bun-simț. Tanti Magdalena poate cîștiga până la un milion pe zi. Vara trecută și-a luat mașină. Afacerile îi merg, dovadă elocventă fiind cele 3-4 ghiuluri care-i împovărează imparțial amândouă mâinile. E greu. Doar costurile colaterale dacă le socotim. Pantofii tociți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
celelalte plasatoare. E o profesie, preponderent feminină, bărbații sunt destul de rari în branșă. Nici condițiile meteo neprielnice nu trebuie ignorate. Apoi, ca plasatoare trebuie să fii nesimțită în sensul bun al termenului. Tupeistă, hai să îndulcim. Vremurile sunt proaste, dar tanti Magdalena nu se plânge, perseverează. Apoi, preumblările astea prin case de oameni îi formează nasul pentru descifrarea psihologiilor, a mecanismelor mentale. După vorbă, după marca ceasului de la mână, după geanta de voiaj „Reghin“, tanti Magdalena își dă seama ce hram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să îndulcim. Vremurile sunt proaste, dar tanti Magdalena nu se plânge, perseverează. Apoi, preumblările astea prin case de oameni îi formează nasul pentru descifrarea psihologiilor, a mecanismelor mentale. După vorbă, după marca ceasului de la mână, după geanta de voiaj „Reghin“, tanti Magdalena își dă seama ce hram poartă fiecare. Dacă are teșchereaua plină și suportă un preț ceva mai obraznic, sau dacă, dimpotrivă, e un scârțar notoriu și o să plece din casă cu scrumierele plus 2-3 bibelouri ca suvenir. Tanti Magdalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Reghin“, tanti Magdalena își dă seama ce hram poartă fiecare. Dacă are teșchereaua plină și suportă un preț ceva mai obraznic, sau dacă, dimpotrivă, e un scârțar notoriu și o să plece din casă cu scrumierele plus 2-3 bibelouri ca suvenir. Tanti Magdalena îl citește imediat pe chiriaș dacă e bețiv, scandalagiu, sau dacă a venit cu fufele alea două să facă sex aglomerat. Se pricepe la oameni ceva de speriat. Un șerpaș modern, asta e tanti Magdalena. Un șerpaș urban, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
plus 2-3 bibelouri ca suvenir. Tanti Magdalena îl citește imediat pe chiriaș dacă e bețiv, scandalagiu, sau dacă a venit cu fufele alea două să facă sex aglomerat. Se pricepe la oameni ceva de speriat. Un șerpaș modern, asta e tanti Magdalena. Un șerpaș urban, pe undeva pe aicea. Poveste cu oameni prevăzători Ne dădeau niște pastile mici, portocalii, așa, pufoase, ca niște piersici intrate la apă. Pastile căptușite, aș putea spune, deși nu știu prea bine ce să înțeleg prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Poveste cu oameni prevăzători Ne dădeau niște pastile mici, portocalii, așa, pufoase, ca niște piersici intrate la apă. Pastile căptușite, aș putea spune, deși nu știu prea bine ce să înțeleg prin asta. Venea cineva de la dispensar, de obicei o tanti grasă și gălăgioasă, se întrerupeau orele și ne chema pe fiecare să ne bage pe gât pastilele alea mici. Să nu facem gușă. De-aia ni le dădeau. La dispensar era plin de oameni prevăzători. Apa de la robinet avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
oameni prevăzători. Apa de la robinet avea niște substanțe pe care pastilele alea trebuiau să le anihileze. Altfel, v-am spus, făceam o gușă până la buric. Și acesta nu era deloc un lucru bun. Stăteam la coadă, gura maaaaare, dup-aia tanti aia grasă avea grijă de noi și ne dădea să bem apă. Să se ducă pastila aia pe gât, să alunece corespunzător. Era așa, prin iunie. Anul nu-l mai știu, dar simt gustul prafului din curtea școlii. Praf care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Undeva la stația de epurare lucrau ei. Se vorbea despre ei așa, misterios, de parcă nimeni nu-i cunoștea. Nu făceau o treabă de toată mâna Apa nu curgea la pompă, la chiuvetă. Pe nicăieri. Nici urmă. Dacă vă spun! Așa că tanti de la dispensar, prevăzătoare până în măduva oaselor, cărase după dumneaei o sticlă. Și ne îngăduia să bem o gură. Maximum două. Cât să se ducă pastila. Era o tehnică specială. Să nu consumi prea mult. Să ajungă la toți. Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la colectiv. Așa. E rușinos, dar trebuie să vă spun că, atunci când mi-a venit rândul, n-am reușit să înghit pastila. Aveam gâtul uscat, sau ceva mai strâmt, amigdalele inflamate. Nu știu. Umilința însă o țin bine minte. Cum tanti aia a țipat la mine, băăăăă, nici atâta lucru nu știi! Mi-a altoit probabil și una după ceafă, să se ducă pastila fără câcâieli. Am băut cam jumate de sticlă până să îmi iasă pasența, până să înghit. Porția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
furat pepenii și i s-au agățat nădragii într-o țambră. Că altfel nu i-ar vinde doar cu 2000. Auzi, 2000! Hoții ăia din piață nu coboară sub 2500. Și la început n-a îndrăznit nimeni să cumpere. Doar tanti Simina. Dar ea are coxartroză și nu mai poate să se trambaleze pân’ la piață. Așa că e de-nțeles. Și pepenii cică erau d-ăia olandezi. Dungați. Așa erau. Foarte buni pepeni. Ăia verzi, compleți, a dispărut rasa lor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lupul să-i mănânce iezii caprei? Pentru că lupul e rău și hain și... și... lacom... Nu termină Simona acuzele la adresa lupului, că Răducu interveni: Vezi că nu știi!? Ce să știu, scumpul mamei? Mi-a spus mie Ionică, băiatul lui tanti Leonora, femeia care mătură prin grădiniță. Ce ți-a spus? Dacă iezii aveau un tătic al lor, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei, pentru că i-ar fi fost frică de bătaie... Răducule, asta e o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la joc e chiar Răducu. Nu mai așteptă nici un răgaz. Alergă îl cuprinse în brațe, împiedicându-l să lovească mingea care îi fusese pasată. Răducul meu, dragule, ce dor mi-a fost de tine! Pe mine nu mă cheamă Răducu, tanti! Eu sunt Tudor, spuse copilul puțin speriat, făcând eforturi de a se elibera din brațele ei. Ți-au schimbat și numele, puiul mamei, și îl strânse cât putu de tare la pieptul ei. Tu ești copilul meu, nu mă recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din drum. Spunând acestea, fără a se uita spre consăteanca sa, Saveta, și-a Înnodat mai bine baticul sub bărbie, și-a pus sapa pe spinare, și a plecat În treaba ei fără a mai lua În seamă discuția ulterioară. Tanti Antoneta tocmai se chinuia să dezlege sârma de la poarta cumnatei sale, Ana. Gardul de la drum era din scânduri putrezite pe alocuri, de abia se mai țineau În câteva sârme. Ana avea vreo trei - patru câini care sau pripășit pe la ea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut destulă țuică, a venit vremea să se odihnească și să-și revină din mahmureală. Ce faci, cumnată?? Te simți bine? Întreabă tanti Antoneta, oprindu-se În fața ei și analizând-o cu atenție. Mă simt bine, fa, Antoneto! Iaca am băut un șpriț, aseară, și m-am odihnit până mai târziu. Mi-am dat seama. Se vede de la o poștă că n-ai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un păhărel de vin. L-am căpătat ieri de la Marcela, cea la care am prășit În vie. După ce au dat peste cap primul păhărel de vin, au Început să-și amintească de vremurile bune, din tinerețe. Ce să spun de tanti Antoneta?! Nici ea nu prea refuza băutura. În ultimii ani, după ce i-a murit bărbatul, a Început să lase lucrurile de izbeliște și când avea chef de un păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vorbăreață și știa cum să se apropie de oameni. Fiecare familie din sat trebuia să facă o anumită normă la colectiv. Multe din suprafețele cultivate se aflau la o distanță destul de mare față de sat. Când se apropia vremea prășitului ( recoltatului), tanti Antoneta, Împreună cu un băiat de la C.AP., după ce se Însera, mergea din poartă În poartă pentru a-și anunța consătenii că dimineața la ora 4-4.30 va fi cu tractorul În fața casei lor, de unde Îi va lua și duce la câmp
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-o strâng de gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult Își dădea cu sapa peste picioare și tăia porumbul cum Îi venea la Îndemână. La un moment dat, s-a terminat apa, Ano! Imposibil de stat la prășit fără
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ține departe moartea, nu cea trupească cu precădere, ci cea sufletească, căci „cei răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă de veghe o candelă aprinsă, rugăciunea prinde putere, spovada se împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă” (I Corinteni 7, 14). Tanti Alexandra „Se ruga mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă” (I Corinteni 7, 14). Tanti Alexandra „Se ruga mult pentru soțul ei, ca să-l aducă și pe el Dumnezeu la lumina cunoașterii Adevărului. Când acesta se îmbolnăvise, iar boala lui era dintre cele care nu aveau vindecare, ea se ruga cu lacrimi pentru el: - Doamne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bătrâne, într-un plan foarte îndepărtat, fantastică, halucinantă, numai aparent nefăcând parte din tradiția ortodoxă, făcută nu înaintea preotului duhovnic, ci la această soție credincioasă, mărturisire pe care aceasta o ascultă ca în transă, contrariată, îngrozită, aproape peste voința ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casă mare Care să aibă odăi multeCi dă-mi o singură cămară Și lucrurile cele sfinte. Nu cer nimic ce-i trecător Că nu știu ce mi-i de folosTe rog, să-mi dai credință tare Și mântuire prin Hristos. Mărturisirea Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot să spun nici mai mult, nici mai puțin despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o roagă ca să le citească, anume ea, sfânta Psaltire, lucrul pe care ea îl face cu binecuvântarea preotului. Au fost și așa cazuri, că persoana care stătea la pat, chinuindu-se mult timp, își dădea sufletul mai ușor atunci când venea tanti Alexandra și îi vorbea puțin, apoi îi ținea și lumânarea. Are inima curată și milostivă, simte durerea și suferința fiecărui om. Pe fiecare se stăruie să-l ajute și, mai ales, se roagă mult. Și se roagă noaptea, căci ziua
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așeza în genunchi în fața icoanelor și citea multe rugăciuni, pe care soțul bolnav care stătea în pat le asculta. El, care altădată nu credea, acum le asculta liniștit. Într-o seară, intrând în casă obosită, după ce a trebăluit prin gospodărie, tanti se așeză puțin pe alt pat și adormi. Trecu vre-un sfert de oră și soțul o strigă: - Alexandra, hai să facem rugăciune, că e târziu, deja! Ea se trezi și-i zise cu blândețe: - Imediat, Leonid, imediat facem, numai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
arătat că este mărginită puterea celui rău. Fii tare în credință și nu te teme! a liniștit-o feciorul. Timp de o săptămână, a ajutat-o Mihail pe maică-sa, apoi, când parcă era totul aranjat, a plecat acasă. Duminică, tanti Alexandra, ca de obicei, a plecat dimineața la biserică. Când s-a întoars acasă, soțul ei o aștepta. Era neliniștit. - Ce bine că ai venit, Alexandra! Te așteptam. - Dar ce, s-a întâmplat ceva, Leonid? - Da, zise el, a venit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]