547 matches
-
aflată pe vremea aceea sub jurisdicția imperiului chinez. Cert este că marele poet a venit pe lume într-o familie de negustori avuți. Primind o educație îngrijită și diversificată, atât în spiritul idealului confucianist, cât și în cel al școlii taoiste, Li Bai se desăvârșește drept cărturar înzestrat, în primul rând în domeniul poeziei, apoi în pictură și muzică. Studiul științei cărții și participarea la examenul-concurs imperial constituiau dezideratele cărturarilor din China feudală. Tânărul Li Bai își dorea, de asemenea, foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xiangjiang, într-o barcă, în timp ce mergea din Chengdu spre Yueyang. Du Fu își dispută cu Li Bai primul loc în ierarhia poeziei chineze clasice. Creațiile acestui tandem de corifei configurează întreaga poezie chineză clasică: direcția Li Bai, de inspirație liberă, taoistă, de visare și exaltare romantică și direcția Du Fu, cea a ancorării în realitate, a eficienței confucianiste și a unui fel de umor amar, dar tonic. Du Fu este, de altfel, poetul cel mai reprezentativ al specificului național chinez. Peregrinările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
perfect intenția scriitorului și imitând stilul său, scrie ultimele 40 de capitole ale cărții. Visul din pavilionul roșu este un roman enciclopedic. Personajele, de la odrasle ale neamului imperial, aristocrați și mandarini, până la fete și copii de casă, călugări budiști și taoiști, negustori și plugari, acoperă aproape toate păturile sociale de atunci. Acțiunile abordate se referă la diferite ritualuri și ceremonii închinate celor mai importante momente ale vieții umane, fel și fel de meserii, vorbește inclusiv despre construcții, cultivarea florilor și plantarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-l ajute material. În scurt timp, viața lui se schimbă radical. Are haine cât se poate de scumpe și de frumoase, delicatese la masă și o casă spațioasă și luxoasă. Învățăcelul însă, fără pic de recunoștință, invită un vrăjitor taoist să izgonească vulpea din casă ca pe un duh rău. Supărată foc pentru o asemenea ingratitudine, vulpea nu numai că i-a luat înapoi tot ce i-a dat bărbatului, dar l-a și pedepsit cum se cuvine. Pu Songling
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Abia la cererea sa repetată, taoistul îi promise că-l primește. După ce se lăsă perdeaua întunericului, uitându-se spre luna argintie, Wang Qi se simțea tare bucuros. A doua zi, dis-de-dimineață, Wang veni la maestru, convins că va învăța tehnicile taoiste. Dar maestrul îi dădu un baltag și îi spuse să plece în pădure, împreună cu alți ucenici, după lemne de foc. După o lună, mâinile și picioarele lui Wang Qi erau pline de răni și bătături. Nemaiputând îndura oboseala, îi încolți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după lemne de foc. După o lună, mâinile și picioarele lui Wang Qi erau pline de răni și bătături. Nemaiputând îndura oboseala, îi încolți în minte ideea să se întoarcă acasă. Dar într-o seară, el îl văzu pe maestrul taoist cinstindu-se împreună cu doi oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o coală albă de hârtie sub forma unei oglinzi rotunde, apoi o lipi pe perete. Brusc, hârtia începu să radieze la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a mai trecut o lună. Maestrul nu i-a predat nici un truc magic. Sătul de viața pe care o ducea, Wang Qi s-a dus la maestru și i-a spus: "Am venit de departe ca să învăț măcar o tehnică taoistă. Înțeleg că nu doriți să-mi predați tehnici precum 'tinerețe fără bătrânețe', dar un truc banal este de-ajuns pentru mine". Ce tehnică vrei să înveți?" l-a întrebat maestrul. "Am văzut adeseori că drumul dumneavoastră nu este oprit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
curaj, a intrat în perete și a ajuns în partea cealaltă a acestuia. Bucuros și mulțumit, Wang și-a luat rămas bun de la maestrul care l-a sfătuit: "După ce te întorci acasă, trebuie să fii cinstit și modest. Altfel, tehnica taoistă nu va fi eficientă". Dar abia întors acasă, Wang i-a spus soției lui cu multă mândrie: "M-am întâlnit cu zeul de la care am învățat tehnica taoistă. Nici peretele nu-mi poate sta în cale". Soția lui a rămas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
După ce te întorci acasă, trebuie să fii cinstit și modest. Altfel, tehnica taoistă nu va fi eficientă". Dar abia întors acasă, Wang i-a spus soției lui cu multă mândrie: "M-am întâlnit cu zeul de la care am învățat tehnica taoistă. Nici peretele nu-mi poate sta în cale". Soția lui a rămas pe gânduri, apoi l-a întrebat dacă există asemenea tehnici. Wang Qi a rostit niște parole și s-a îndreptat spre un zid. Nu l-a străpuns însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un zid. Nu l-a străpuns însă, dimpotrivă, s-a lovit de perete și s-a prăbușit la pământ. În timp ce-l ajuta să se ridice, soția a văzut o umflătură pe fruntea lui și i-a spus: Chiar dacă există tehnici taoiste în lume, nu poți să ți le însușești în două-trei luni". Rușinat din cale-afară, Wang Qi a plecat gândindu-se doar la imaginea în care a reușit să se strecoare prin zid. De ciudă, el l-a înjurat pe maestrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în lume, nu poți să ți le însușești în două-trei luni". Rușinat din cale-afară, Wang Qi a plecat gândindu-se doar la imaginea în care a reușit să se strecoare prin zid. De ciudă, el l-a înjurat pe maestrul taoist, pe motiv că acesta l-a înșelat. Oricum, Wang Qi a rămas un necunoscător al tehnicilor taoiste pentru tot restul vieții. Dongguo, învățăcelul cel inimos Zhao Jianzi era un mare demnitar în statul Jin din Perioada Primăverii și Toamnei, acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plecat gândindu-se doar la imaginea în care a reușit să se strecoare prin zid. De ciudă, el l-a înjurat pe maestrul taoist, pe motiv că acesta l-a înșelat. Oricum, Wang Qi a rămas un necunoscător al tehnicilor taoiste pentru tot restul vieții. Dongguo, învățăcelul cel inimos Zhao Jianzi era un mare demnitar în statul Jin din Perioada Primăverii și Toamnei, acum aproximativ 2500 de ani. Odată, el a mers cu soldații din garda personală să vâneze în pădurea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sau Leiqiong. Zeul Ma Tianjun este alb ca zăpada, Zhao este negru ca fierul, Guan este roșu ca sângele, iar Wen este de culoarea indigoului. Cele patru divinități sunt zei luptători, mult adorați în vechime de populație. La slujbele religioase taoiste este invocată, frecvent, prezența celor patru în scopul alungării duhurilor rele. Chinezii obișnuiau să venereze divinități specifice, ca patroni spirituali ai diferitelor domenii ale activităților umane. Slujbele se oficiau în locuințe, ateliere, magazine, cu ocazia zilelor de sărbătoare sau chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
realist logic, is not particularly approved în the official speeches delivered by Chină, aș it entails a connotation that reminds of a world based on the logic of rivalry and power policy, rather than a world of the Confucianism and Taoist principles of non-violence). The ethical element, together with the concept of harmonious (internațional) society become important aspects of China's external policy în the 21st century, leading to the development of certain paths of thinking and internațional diplomatic action, meant
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
dar toate acestea se dovedesc insuficiente. În plus, birocrații locali fac ei de multe ori legea, iar cazurile de corupție sunt tot mai numeroase. Din punct de vedere cultural-ideologic, asistăm la o revenire în forță a confucianismului, iar sectele religioase, taoiste în special, se extind în pofida interdicțiilor oficiale. Aceasta asigură, în bună măsură, originalitatea sistemului, pe ca-re unii îl anunță nefericit ca fiind nimic mai mult decît o invazie a capitalismului sălbatic. Nu este chiar așa, iar autoritățile par să țină
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
corespondențe de forme, culori, sunete și parfumuri. Itinerariul este nul esențial: Zidul cel Lung și mormintele Dinastiei Ming, Palatul (Interzis) de Iarnă (9999 de ăncăperi), Zhengzhou, capitala provinciei Henan, leagănul Chinei și al fluviului Galben, cu frumoase temple budiste și taoiste, Chengdu, capitala provinciei Sichuan, barajul de la Dujiangyan ș.a.m.d. Frazarea vibrantă a reportajului e semn că Ioan Holban ia parte la o inițiere, ăn timp ce cititorul aproape că regretă că nu s-a nascut chinez sau că n-
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
amintim - Marele Zid, Situl Omului din Pekin de la Zhoukoudian, Templul Cerului, Palatul de Vară, Templul Alb, Mausoleele Imperiale ale dinastiilor Ming și Qing, Centrul cultural și istoric din orașul Tianjin, piața cu mărfuri alimentare și bistrouri din Beijing - Donhuamen, Templul taoist din Baiyunguan - Beijing, Biserica în stil gotic din cartierul Wangfujing - Beijing, Festivalul de gheață din Jilin și altele. Peste 89 de milioane de turiști au vizitat China în 2001, cu 6 milioane mai mulți decât în 2000 și cu peste
Agenda2006-09-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284815_a_286144]
-
metanoia, renaștere, transformare până la iluminare, e înlocuită sau, mai bine zis, completată în manual cu aluviuni ale gândirii elenistice și extrem-orientale. Aș fi riscat afirmând că esențializarea pildelor creștine din acest text ne trimite la Hermes Trismegistul, la tezele depersonalizării taoiste, la surâzătoarea vacuitate a doctrinei sau, mai bine zis, a comportamentului zen. Căci războinicul luminii, un soi de protosimbol al cavalerului creștin, este condiționat de iubire în termenii preciși ai primei epistole către locuitorii Corintului: Fără iubire el nu e
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
cu aceea dintr-un roman de R. Gary) o deschidere spre mister, deci alt tip de valoare. În realitate, nu se ajunge la emoții religioase specifice, micul Moise ar fi putut la fel de bine să se apropie de un bătrân budist, taoist sau creștin isihast, esențială fiind nu schimbarea doctrinei, ci relația de prietenie între doi oameni de vârste diferite. Cititorul român, care a crescut cu Tache, Ianke și Cadâr, piesa interbelicului Victor Ion Popa (de neuitat datorită triadelor Finteșteanu- Giugaru-Anghelescu și
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
IX-lea, începutul celui de al X-lea, în China exista o alchimie „exoterică” și una „ezoterică”. Prima se folosea de substanțe tangibile (mercur, plumb, cinabru etc.); a doua se folosea de „sufletul” acestor substanțe. Începând cu acest secol, alchimia taoistă ajunge tot mai „spirituală” și se transformă într-o tehnică a meditației, a purificării mentale, a educației psihice. În India, asceții și yoghinii foloseau anumite preparate alchimice pentru „prelungirea vieții”. Urmărind purificarea sufletului și transsubstanțializarea corpului, alchimia indiană are o
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
textului lui Lao Zi, o sumă de opțiuni metodice și filosofice bine definite. Astfel, nedovedind de la bun început vreo înclinație pentru lectura strict literală a textului ori chiar pentru "simplul joc al unei aplecări speculative", traducătorul preferă situarea în spațiul taoist religios. Totodată, el propune nu o abordare dogmatică, cât una naturalistă, luân-du-și ca model o concepție anterioară taoismului, și anume religia agrară, bazată pe teoria ciclurilor sezoniere. în fine, continuând vechea tradiție a cărturarilor chinezi, Șerban Toader acordă o pondere
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite exclusiv din cuvinte care încep cu litera f sau v sau z. îi privesc lui Mihai Avramescu chipul din
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
al cărui curs îl urmărea, îl invitase pe Eliade la o întâlnire cu studenții. Când a aflat că acesta nu poate veni, Kitagawa comentase laconic: „Allgemeine Religionswissenschaft couldn’t come” (Știința generală a religiilor nu a putut să vină). Înțeleptul taoist Cel de-al treilea articol va fi publicat la Paris, în revista „Limite”, cu o întârziere de peste un an. Să fi fost oare din cauza reținerii lui Virgil Ierunca față de tonul său encomiastic? Într-adevăr, articole atât de entuziaste nu ieșiseră
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Acest articol anticipează și face mai inteligibile alte texte publicate în anii următori. În Mircea Eliade și țestoasa chioară Culianu își asigură cititorii că nu avea deloc intenția să glumească atunci când afirma că Eliade seamănă mai degrabă cu un maestru taoist sau zen. De aici aflăm și adevărata sursă a parabolei din titlu: tot un florilegiu chinez de koan-uri, Bì Yán Lù (Colecția Falezei Albastre, 1125-1135), desigur în traducere engleză. Lăsat în uitare în paginile revistei pariziene, articolul din 1982 nu
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
din ce în ce mai asaltate de istorie. Nu știm cum ar fi arătat următorul său omagiu adus maestrului. Tonul acestuia ar putea fi configurat, virtual, pe baza textelor publicate după moartea lui Eliade. Înainte, între momentele când îl vedea ca pe un maestru taoist sau zen, Eliade era un șaman sau un mistagog. Uneori îi scotea în evidență fața de „sfânt”. Într-unul din primele texte publicate după moartea lui, Culianu îl compară cu un călugăr creștin, așa cum era înțeles de Meister Eckhart. El
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]