1,516 matches
-
lumii, bănuită că ar fi vie. Dar ei nu existau decât în amintirile altora. De aceea apăreau rar, făceau cumpărături, se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dezbracă încet, își așează hainele într-un colț și o trage cu forța pe vânzătoare. După ce o anihilează cu pumnii, o violează încet printre lăzile cu roșii trudite. Plin de sângele legumelor, bărbatul smulse cuțitul din jumătatea pepenelui expus pe tarabă și porni să tranșeze femeia începând cu toracele și terminând cu gamba piciorului stâng, pe care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara 1 și Mama 1 alegeau cu ochii pălăriile de soare și costumele de plajă expuse pe umerașe, în timp ce Mioara 2 și Mama 2 asistau la momentul rapace al gunoierilor care, cu urlete și fluiere, dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu cravatele și să le predea gunoierilor. Grăbiți, aceștia ecologizau piața, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
linia monodică a torsului pisicii. Mamele deveniseră siameze, un trup cu două capete, patru mâini, patru picioare, două cozi, una de sirenă, cealaltă de iguană: o reptilă și o mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri cu măsline, pepeni din care țâșneau castraveți, jumătate roșii, jumătate mere, cartofolămâi, perecepoase, țelineconopidate, portocale cu țepi, pătrunjel cu frunze de dafin, dar și pubele lătrătoare, cărămizile clădirilor aveau ochi de pisică, antenele parabolice cu pistil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții le strângeau. Mașinile adunau zgura timpului, o descărcau la gropile de gunoi. Paznicii îi dădeau foc, fumul era dus de vânt și de aripile păsărilor înapoi în oraș. Oamenii respirau și călcau pe timp. Mioara îl strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puțin pentru că tocmai fusese bruiat în timpul creației de gălăgia piețarilor, urletele de sirenă ale poliției și dislocarea locuințelor din fundație ca să facă loc alaiului Președintelui Consiliului Județean Brăila, hotărât nici mai mult nici mai puțin de a construi pe locul tarabelor, în urma unei revelații avute în stare de veghe asupra destinelor orașului, aflat în afara realității, nimic altceva decât o biată pistă de dirt-track, încadrată, deoparte. de casele din stânga ducă-se dracului! și de cealaltă blocurile, la fund cu ele! De câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ia loc pe scaun. Merge spre bine doamna. Sîmbătă îi dăm drumul acasă. Mulțumesc mult. O să revină după 3-4 luni. Da. Oarecum stînjenit, iese pe coridor și se îndreaptă spre ieșire. Mă duc la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre ieșire. Mă duc la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imediat ce a ieșit în lume, respirînd pentru prima oară. Era rodul unei relații pasagere, nu prea dorită și nici prea plăcută. Mama sa, Ileana, venise la Iași cu legume la piață și a rămas peste noapte să doarmă sub o tarabă. Un țăran, încă verde, a servit-o cu alcool, i-a oferit salam, pîine și muștar și Ileana a simțit un soi de dorință vagă de a se juca puțin cu focul. Cînd a văzut a doua zi cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
icoană; clovn sau acrobat la trapez, cu sau fără plasă, ce mai contează? Pe o scenă de împrumut, exbiționarea este cel mult o extrovertire a sângelui căzut pe gânduri. Veniți la iarmaroc, veniți la circ, veniți la teatru, scenă, arenă, tarabă! Împart emoții instant. Deschizi plicul cât să-ți hrănești fantasmele, mâine o iei de la capăt: o altă mască același rol, o altă piesă aceeași mască. Figurant, actor, negustor, ce mai contează? Într-o viață de împrumut, 30 de arginți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare îmi duc crucea. Fac ce-mi ceri, Doamne, numai îngăduie-mi să primesc mântuire." În mânăstirea Fântânele, orgoliul sporea odată cu amăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În pivnița lui Lewandowsky de la o margine de Chicago, cum mergi către Hegewisch, Illinois. Li se adăugau, cîte am apucat să rețin, decupaje din vechiul București: pămîntul cutremurîndu-se și legănînd amețitor lampa din tavan, braga și borșul, dulăi zdraveni răsturnînd tarabele cu bragă și cu halva urmăriți cum erau de hingheri, mulțimea de moși de pe o anume Cale a Moșilor, pompa de apă iarna Înghețînd În curte de atîta ger, tramvaiul tras de cai și cîntecul „Cin’ te mîncă, mielule? / Dumnea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din poveștile ei bucureștene: iarna atît de grea, Încît Îngheață și crapă pompa de apă din curte; lampa care se leagănă În plafon cînd Începe să se cutremure pămîntul; dulăul fugărit de hingheri, atît de mare, Încît, dînd năvală prin tarabele de pe Calea Moșilor, răstoarnă toate gălețile cu bragă; tramvaiul tras de patru cai zdraveni, versurile și melodia cu „Un’ te duci tu, mielule? Recomandat de arhitectul său, Pomean, cu englezeasca lui, a lucrat o vreme pentru o societate româno-americană, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cap să se ocupe de cocotieri, cot la cot cu băștinașii? M-am arătat dispusă să-i vând șapca, la preț de tablou, eram pregătită să-i ofer chiar și un autograf, ca bonus, pe jerpelitura aceea cumpărată de pe o tarabă de doi bani, dar n-a ținut figura. A insistat să-mi facă o "vizită oficială" la "Frații Grimm", dar iar l-am tratat cu refuz, explicându-i că este prea mic spațiul pentru a le găzdui și pe nelipsitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
părere toți. — Mi-a adus și mie, ca suvenir, o cămilă confecționată din pluș, pentru care a negociat mult privind prețul. Cum spunea ea, în Tunisia, cumpărăturile, fără să te târguiești în prealabil, sunt de neconceput, așa cum procedăm noi pe la tarabe. Am auzit că și pe litoralul bulgăresc poți să-ți petreci un concediu plăcut. Au hoteluri luxoase, restaurante moderne, mâncare bună și la prețuri convenabile. Muți de-ai noștri preferă să-și petreacă zilele de concediu pe litoralul bulgăresc, fiindcă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mă trezesc când umbra mă aruncă în brațele trecutului, simplu, copilăresc, crud, verde, chinuit, greu, alunecos în apă și în glod, în viața lipsită de toate și bogată în nevoi. Dar zic și scot din îndepărtatul tumult apoi așez pe tarabă în fața viitorimii care astăzi nu este în stare să meargă câțiva pași, să admire natura, să iubească simplitatea și frumosul. Tristețea nu mă ocolea, neliniștea de ce va urma și dorința de a scăpa de acele greutăți mă urmăreau și deloc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eretici ori ba, tinerii aceia asta erau. — Atât de mult preț pui pe curaj? — Uneori numai el rămâne, răspunse cu simplitate căpitanul. Mai ales În vremuri ca astea, când până și steagurile de luptă și numele Domnului sunt scoase pe tarabă și vândute celui ce oferă mai mult. Dacă după răspunsul acesta se aștepta la comentarii, nu avu parte de ele. Mascatul se mulțumi să-l privească la fel de fix. — Acuma, desigur, știi cine sunt cei doi englezi. Alatriste rămase puțin tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mărimile. Costau de la 5 lei până la 50 de lei. Cel mai mare avea un metru și 60 de centimetri pe 90 de centimetri. Ăla era 50 de lei.” Așa că am decis să caut în Piața Obor. Am văzut foarte multe tarabe cu steaguri tricolore montate, dar niciuna nu avea la vânzare. După ce am dat o tură de piață fără succes, am întrebat o doamnă care vindea articole de confecție de unde am putea achiziționa drapele tricolore. Foarte amabilă, mi-a răspuns că
De unde și cu cât puteai cumpăra Tricolorul, pe 1 Decembrie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80638_a_81963]
-
Saludos". Totul pornește de la o carte pe care naratorul o cumpărase de la acești buchiniști. "Eseuri" de Montaigne. O ținea pe masă, în bistrou, cînd a apărut - necunoscutul, atunci - Sey Mondy. Acum, după ani, eram la fața locului. Treceam prin dreptul tarabelor pline cu cărți fără să mă opresc. Apoi am rămas locului în fața uneia. Pe masă era o cutie enormă în care se aflau așezate, cred, peste două sute de cărți. Vertical, nu se vedeau titlurile, numele autorilor. Șiruri-șiruri. M-am dus
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
Elena Badea O legumă pe care românii o găsesc oricând pe tarabele din piețe sau în supermarketuri este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei și revitalizant general în perioadele de stres. Țelina, pe lângă faptul că previne cancerul de colon și scade colesterolul, este și un afrodisiac natural și poate fi
Ce legumă previne cancerul și este și un afrodisiac natural by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79243_a_80568]
-
marcaje bizare, reflectând firea contorsionată de toreador a hidalgoului al cărui tată este poet, și peste toate umbra misterioasă a Mariei Elena, focoasa catalană care-și scrie cu sânge gelozia. Tot acest talmeș-balmeș erotizat are ceva facil de marfă de pe taraba cu suveniruri spaniole, puțin Gaudi, puțină pasion espanola, mai mult vin, (Xeres?) și machismul febricitat al pictorului care năucește cele două gâște, una bovarică, cealaltă cu rețeta respectabilității în poșetă. În cele din urmă, Cristina rămâne cu Antonio, iar apariția
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
de talia și cu pretențiile culturale ale Timișoarei, ar trebui să fie șocant: în Timișoara nu mai există nici un anticariat. Singurii care mai vînd cărți apărute acum zece, douăzeci, cinci zeci de ani sunt cei cîțiva vînzători ambulanți, Ťcăruțașiiť, cu tarabele lor plasate în aer liber (sigur atunci cînd e vreme bună)." Într-adevăr, dispariția anticariatelor spune mult despre locul pe care începe să-l ocupe cărțile în sufletul oamenilor. Concilierea generațiilor? Din nr. 11/ 2008 al revistei RAMURI, ne reține
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
mai ales că nimeni nu-și dă seama că el a renunțat să mai citească. În virtutea faimei sale, trece mai departe, luminos, printre siluetele necititorilor, iar în cele din urmă intră în slujba unui vânzător de cărți pentru a cărui tarabă face un lobby temperat, dar cu totul convingător, pentru că el este încă Cititorul ovaționat de tot clubul. Moda narativă pe 2009 Se poartă în continuare romanele lungi, ample și cu multe personaje. Dar să nu credeți că e vorba despre
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
asomoarul (bîta, ciomagul) în asomoarul (cîrciuma mizeră) a lui nea Caisă de peste drum. A venit, în fine, și ultima directivă, dar - fiți siguri! - nu cea din urmă. Ordinul nr. 111/2009 al ANSVSA îi obligă pe producătorii care vînd la tarabe ouă, brînză, lapte sau carne să fie înregistrați la ANSVSA, iar marfa trebuie să conțină o etichetă cu un minimum de informații, scrise chiar și de mînă: mențiuni referitoare la producător (un C.V., adică) denumirea produsului, originea acestuia (pedigree, adică
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]