444 matches
-
pe de altă parte se află urâții, reprezentați de babă, moșneag, țigan și jidani. Personajele, deși sunt reprezentative, au foarte puțin text de spus, altele deloc. Mimica și gestica lor exprimă activități specifice etniilor pe care le reprezintă. În satul Tarnița se face o deosebire clară între Moș Nicolaie și Moș Crăciun. Fiind și hramul vechii biserici „Sfântul Nicolaie”, prăznuit la 6 decembrie, Moș Nicolaie aduce cadouri copiilor cuminți iar celor mai puțin cuminți, câte o nuielușă. Moș Crăciun era stăpânul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
colaci sau turta vacii. Înainte vreme, preotul era răsplătit, pe lângă bani, și un fuior de cânepă. Cu Steaua Cu Steaua se umbla timp de două săptămâni, din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, în toate satele comunei, mai des în satele Tarnița și Satu Nou. Cântecul de stea din aceste sate era, de fapt, troparul 1 învățat de la preot: „Nașterea ta Hristoase,/ Dumnezeul nostru,/ Răsărit-a lumii/ Lumina cunoștinței./ Că de la stea au învățat/ Să se-nchine Ție/ Soarele dreptății...”. Cântecul și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
material mai rezistent. Capra saltă și se smucește, se rotește și se apleacă, clămpănind din fălcile de lemn acționate din interior cu ajutorul unei sfori. Capra este acompaniată de lăutari. Ursul Umblatul cu Ursul este o datină întâlnită doar în satul Tarnița, de Anul Nou. Ursul era întruchipat de un flăcău purtând pe cap și pe umeri blana unui animal, uneori împodobită în zona urechilor cu ciucuri roșii. Alteori, masca putea fi mai simplă: capul ursului se confecționa dintr-un schelet de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pânză solidă, astfel încât să sugereze perii caracteristici. Masca este condusă de un ursar. Mocănașii Dacă unele obiceiuri s-au mai păstrat și după evenimentele din decembrie 1989, mocănașii nu se mai poartă în toate satele comunei, ci numai în satele Tarnița și Satu Nou. Despre acest obicei se spune că ar fi fost adus în satele învecinate din acele sate specializate în creșterea oilor: Tarnița, Lunca, Slobozia. Avem de a face cu o interferență folclorică microzonală între satele de mocani și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din decembrie 1989, mocănașii nu se mai poartă în toate satele comunei, ci numai în satele Tarnița și Satu Nou. Despre acest obicei se spune că ar fi fost adus în satele învecinate din acele sate specializate în creșterea oilor: Tarnița, Lunca, Slobozia. Avem de a face cu o interferență folclorică microzonală între satele de mocani și cele de „cojani” (lucrători de pământ). Umblatul cu sorcova În prima zi a Anului Nou, grupuri de copii poartă o crenguță înmugurită de copac
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
surov” (verde, fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore. Cântecul și sorcovitul considerate aducătoare de noroc, sănătate și bucurii. Acest obicei se practica mai cu seamă în satele de răzeși Oncești, Bărboasa și Dealu Perjului. În satele Tarnița și Satu Nou, grupuri de copii cu buzunarele pline cu boabe de grâu vin și „seamănă” gospodăria unde au „arat” cu Plugușorul, rostind cuvintele: „Anul Nou cu sănătate/ Și la mulți ani fericiți!” TĂIATUL PORCULUI Tăiatul porcului se făcea în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
parte tinerii. Se făcea o horă a flăcăilor de rând, unde se cânta din vioară, țambal, cimpoi, fluier, caval, ocarină, cimpoi și cobză și o horă a celor mai avuți, care-și plăteau fanfară. În satele Valea Iepei, Bărboasa și Tarnița erau cunoscute tarafurile lui Țîmpău, Neculai Crețu, Gh. Samoilă, Ion Sofronea, Coca I, Vasile Sularu Vasile și Gheorghe Maftei. În satele comunei se întâlneau o serie de jocuri populare cu specific local dar și jocuri comune cum ar fi Bătuta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
să rămâie/ Curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce te-o lăsat/ Ea cu gura te-o descânta/ Dumnezeu leac ți-a da’’. O altă variantă de descântec de „deochi” a fost culeasă de la Maria Puiu din Tarnița, fiind folositoare atât la oameni, cât și la animale. Pentru acest descântec, ea întrebuința un pai de mătură de la biserică, un ban de argint, un fir de busuioc și unul de lână roșie. În timp ce plimba banul în jurul ochiului bolnav, firele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cruciș (adică țâțele 1 cu 3 și 2 cu 4) prin gaura pietrei, în zilele de marți, joi și sâmbătă. Acest descântec a fost cules de la Jenică Bertea din Bărboasa. Descântecul de „viermi” a fost cules de la Elena Bătrânu din Tarnița, care ne-a spus: „Luai un cuțit și te duceai la o holeră. Curățai holera cu cuțitul, ținând-o între mâini și spunând așa de trei ori: „Cum cad schinii din holeră/ Așa să cadă viermii din rana Băluței/ Băluța
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
crestătură pe vargă. După ce termini de numărat, pui varga în gard și spui: „Cum s- a uscat varga în gard, așa să se usuce negii lui Ion’’. Descântecul „de strânsul frigărilor” a fost cules de la Jenică Maftei (1898-1986) din satul Tarnița - care la rândul său l-a învățat de la mama lui, în anul 1928. Simptomele bolnavului erau: arsuri la stomac, inimă rea, slăbirea organismului, visuri rele, etc. Cauza bolii era aceea că persoanei respective i s-a făcut „de ursită
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în miniatură, prinse pe o verigă, printre care o lopată, un topor, sfredel, suliță, hârleț, coasă și secere. Asemenea fiare de descântec erau confecționate de către cei mai pricepuți fierari: Ion Anton din Satu Nou, Jenică Chirilă și Costică Buingiu din Tarnița sau Cezar Ojog din Gloduri. Pentru descântat, se punea un castron cu apă pe o cofă așezată cu gura în jos, în care, în timp ce se stingeau frigările înroșite în foc, se descânta astfel: „Cum se stâng,/ Cum se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
făcând degetul să coacă, să spargă și să se scurgă toată răutatea. Aici unde descântecul nu a ajutat, s-a apelat la cunoștințe de medicină populară. Descântec „de ursită” Pentru cunoașterea ursitei sau ursitului, Niculina Amaziliței (născută în 1922 în Tarnița) ne-a relatat un interesant descântec „de ursită”. Pentru aceasta folosea o frigare anume făcută de fierar, vin, pâine și o ceapă. Se făcea un foc mare în vatră, se dezbrăca de haine atât persoana care descânta cât și cea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
angoasele și nevrozele rebele ale omului de ieri și de astăzi. Medicină veterinară populară În vederea îngrijirii animalelor bolnave, localnicii au învățat din tată în fiu, cum să le vindece, folosind ierburi de leac, slobozirea sângelui sau descântecele. Constantin Straton din Tarnița a învățat să vindece vitele bolnave de „arici”, practicând medicina veterinară populară. Vitele cornute se îmbolnăveau cel mai des de „arici”, pe care îi făceau la coadă, la burtă, la chișiță și între unghiile de la picioare. Aceștia se spărgeau, vitele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
decupate în diferite modele sau din plase de beton cu fier forjat. Accesul în gospodărie se face pe poarta mare pentru căruțe și pe cea mică pentru oameni. Se mai întâlnesc și astăzi porți cu porumbar (cum ar fi în Tarnița cele aparținând gospodăriilor lui Gheorghe Tabarcea și Gheorghe Maftei), sprijinite pe țăruși groși și puternici, cât și porți mici și joase, având drugi din stejar sau salcâm. În spatele unora dintre gospodării se amenajau altădată arii pentru treieratul păioaselor și pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acoperișurilor caselor suplețe și eleganță. Temelia, stâlpii și centura de rezistență de sub acoperiș se toarnă din beton armat, iar pereții se zidesc din cărămidă, chirpici sau bolțari. Pentru a avea o imagine asupra structurii locuințelor din zonă, relatăm situația satului Tarnița la începutul secolului al XX-lea. Din totalul de 216 case locuite, toate construite din bârne cu paiantă, 14 erau acoperite cu tablă neagră și 72 cu stuf, având 2-3 camere; 67 erau construite din vălătuci în paiantă, cu 1-2
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vom fi înghițit până am învățat singuri să înotăm, știe fiecare! Dintre copiii care nesocoteau forța apei, adâncurile și neprevăzutul ei, gârla și-a luat tributul. Nu mi-a dispărut niciodată din minte tragedia celor trei copii-elevi la școala din Tarnița și a familiei lor, nenorocire petrecută în lacul Antohești, în urmă cu câțiva ani. Copiii de abia intraseră în vacanța mare și, fiind în trecere pe lângă lac, s-au oprit să facă o baie. Unul dintre cei trei copii, ignorând
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în grupuri mari, s-au așezat pe moșiile boierești și mănăstirești, care aveau nevoie de brațe de muncă. Astfel, în jurul anului 1784, s-a înființat satul de clăcași 1 Filipeni și m în aceiași perioadă și satele Slobozia, Stănișești precum și Tarnița, cu țărani veniți din zona Vatra Dornei, probabil din vechea localitate bucovineană Tarnița, situată la nord de Iacobeni, Pătrăuți și Cașvana. Satul Tarnița, sat de clăcași situat între satele de răzeși Oncești și Făgheni, a început să se dezvolte economic
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nevoie de brațe de muncă. Astfel, în jurul anului 1784, s-a înființat satul de clăcași 1 Filipeni și m în aceiași perioadă și satele Slobozia, Stănișești precum și Tarnița, cu țărani veniți din zona Vatra Dornei, probabil din vechea localitate bucovineană Tarnița, situată la nord de Iacobeni, Pătrăuți și Cașvana. Satul Tarnița, sat de clăcași situat între satele de răzeși Oncești și Făgheni, a început să se dezvolte economic la scurt timp de la înființare. Bejenarii sosiți aici din Bucovina au găsit aici
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a înființat satul de clăcași 1 Filipeni și m în aceiași perioadă și satele Slobozia, Stănișești precum și Tarnița, cu țărani veniți din zona Vatra Dornei, probabil din vechea localitate bucovineană Tarnița, situată la nord de Iacobeni, Pătrăuți și Cașvana. Satul Tarnița, sat de clăcași situat între satele de răzeși Oncești și Făgheni, a început să se dezvolte economic la scurt timp de la înființare. Bejenarii sosiți aici din Bucovina au găsit aici condiții prielnice pentru creșterea animalelor, în special a ovinelor, colinele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aici condiții prielnice pentru creșterea animalelor, în special a ovinelor, colinele de aici oferind, pe lângă păduri, pășuni din cele mai bune. Ipoteza venirii lor într-o zonă de deal și ceva câmpie, este argumentată de faptul că portul femeiesc din Tarnița era specific acestor forme de relief, prin prezența androcului și a ornamentului floral predominant. Fetele nu se căsătoreau decât în cadrul satului sau al satelor vecine Filipeni și Slobozia, ceea ce se mai practică și în prezent, amintindu-ne de endogamia străvechilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
tehnica țesutului în mai multe ițe, de la țesutul în două, trei, patru și cinci ițe folosit la textilele de interior și de port, la macaturile și cuverturile de pat, lucrate astăzi în zeci de ițe. Costumele populare ale țăranilor din Tarnița, Slobozia și Lunca - Filipeni reprezentau un caz izolat în localitățile băcăuane, diferențiindu-se net de cele ale „cojanilor” La bâlciurile periodice de la Bărboasa, hora dornenilor se distingea de cea a răzeșilor prin portul specific neîntâlnit în celelalte sate cât și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și în zona etnografică a Siretului, în satele Traian și Prăjești. Piesele componente ale acestui costum erau: cămașă-ie, fusta în feluri, batista pe cap, pestelca, ilicul, betele, ciorapii de lână, opincile și mai recent pantalonii. Fetele și femeile clăcașilor din Tarnița aveau o preocupare permanentă pentru a-și împodobi capul. Astfel, fetițele până a ieși la horă, purtau părul împletit în două codițe, cu cărare pe mijloc. Când acestea ieșeau la horă, semn al integrării în colectivitate, își schimbau pieptănătura, purtând
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cloș” și era ornamentată la fel ca minteanul „cu șoricel”. Benzile de catifea neagră decorau piepții, mânecile și buzunarele. Locuitorii satelor răzășești, fiind considerați mai înstăriți, purtau ghete și ciuboțele făcute „de porunceală” (la comandă). Piesele portului bărbătesc din satul Tarnița sunt specifice păstorilor. Ițarii cu o sută unu de creți (Gheorghe Duhan), fără față, din pânză dată la chiuă 1, protejau partea de jos a corpului împotriva frigului și a zăpezii. Prinderea simetrică a clinilor făcea posibilă o asemănare a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
timpul anului opinci din piele de porc, cu „gurgui” și încrețite la călcâi și oghele 2 din suman alb sau negru. La confecționarea flanelelor, ilicelor și a pielicelelor pentru căciuli se mai folosește și lâna „sârbă”. Ca însemn profesional, în Tarnița, un număr restrâns de reprezentanți ai vechii generații (Gherase, Maftei și Negru) mai poartă și astăzi pe după gât „gluga ciobănească”, arhaica piesă moldovlahă, ajunsă până astăzi din vremuri străvechi. În satele răzășești Bărboasa, Dealu Perjului și Laz portul național era
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și continuatoare ale unor vechi și prețioase tradiții în arta noastră populară. În folosirea costumului popular, s-au produs mutații legate de noile funcții ce i s-au atribuit, în ultimii ani, pe linia dezvoltării mișcării artistice de amatori. La Tarnița, costumele împreună cu dansurile populare specifice au părăsit tradiționala horă de la Troița din mijlocul 203 satului, pentru a urca pe scena Căminului cultural, ca mesagere ale unor manifestări pline de semnificații din istoria culturii populare. Cu regret constatăm în prezent că
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]