KorAP: Find »[drukola/base=tataie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...39 >

959 matches

Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404

dădea o palmă la fund și..., Tataie se uita la mine cu coada ochiului, dar eu ascultam fără să clipesc, după care continua... -Îl înjura pe tac-tu și pentru tine și pentru Maria noastră, pentru că era prea slabă, măi tataie! -Și?! Tataie, ce mai făceam?! îl întrebam nervoasă. Tataie începuse să dea semne de plictiseală. -Toți vecinii știau după gălăgie că amândouă sunteți la noi și din „nebuna Marii” nu te scotea nimeni. Când ai mai crescut nu ai mai

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
palmă la fund și..., Tataie se uita la mine cu coada ochiului, dar eu ascultam fără să clipesc, după care continua... -Îl înjura pe tac-tu și pentru tine și pentru Maria noastră, pentru că era prea slabă, măi tataie! -Și?! Tataie, ce mai făceam?! îl întrebam nervoasă. Tataie începuse să dea semne de plictiseală. -Toți vecinii știau după gălăgie că amândouă sunteți la noi și din „nebuna Marii” nu te scotea nimeni. Când ai mai crescut nu ai mai vrut pe

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
la mine cu coada ochiului, dar eu ascultam fără să clipesc, după care continua... -Îl înjura pe tac-tu și pentru tine și pentru Maria noastră, pentru că era prea slabă, măi tataie! -Și?! Tataie, ce mai făceam?! îl întrebam nervoasă. Tataie începuse să dea semne de plictiseală. -Toți vecinii știau după gălăgie că amândouă sunteți la noi și din „nebuna Marii” nu te scotea nimeni. Când ai mai crescut nu ai mai vrut pe cal; te urcai în faiton și te

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
de tac-tu toată ziua prin curte. -Mă mai bătea mamaie? -De ce să te bată?! mă întreba mirat. Dacă așa voia tac-tu asta era problema lui. Eram fericită, știam că tăticu niciodată nu m-ar bate. În schimb tataie reușea să-mi umbrească pentru câteva minute bucuria de a fi cu el în câmp. Mi-ar fi plăcut să-l aud povestind lucruri frumoase, că ar fi mândru de mine, să aș fi cea mai bună dintre nepoate, cea

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
de a fi cu el în câmp. Mi-ar fi plăcut să-l aud povestind lucruri frumoase, că ar fi mândru de mine, să aș fi cea mai bună dintre nepoate, cea mai deșteaptă și cea mai frumoasă. Dn păcate, tataie nu voia cu niciun chip să-mi măgulească vanitatea și în felul acesta nu auzeam decât răutăți cum „îi chinuisem pe toți din cauza calului și al faitonului.” -Tataie, m-am trezit vorbind dintr-o dată, îmi spui numai povești care nu

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
din cauza calului și al faitonului.” -Tataie, m-am trezit vorbind dintr-o dată, îmi spui numai povești care nu-mi plac. Vreau să ascult ceva care să mă bucure; după spusele tale înțeleg că am fost mai rea decât o „urzică”. Tataie m-a luat în brațe, m-a ridicat de pe locul meu ca pe un fulg, m-a așezat pe genunchii lui și după ce și-a plimbat fața prin părul meu, mi-a spus: -Nu știu de ce, măi tataie, nu am

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
o „urzică”. Tataie m-a luat în brațe, m-a ridicat de pe locul meu ca pe un fulg, m-a așezat pe genunchii lui și după ce și-a plimbat fața prin părul meu, mi-a spus: -Nu știu de ce, măi tataie, nu am văzut nimic din ce au făcut ceilalți nepoți, cu toate că sunt cu noi în sat; pe tine te iubim altfel și eu și mă-ta-mare. Poate, unde Maria a fost singura mea fată care s-a măritat departe sau poate

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
am să le spun țătăncilor astea guralive: „O să vedeți fa, asta este nepoata mea și a venit să-mi facă injecții, că sunt bolnav, și să-mi aducă o țuică!” Mă lăsam strânsă de brațele lui, gândindu-mă că, totuși tataie fără să-mi spună în fiecare zi, mă iubea ca pe mami. Ajunsesem în fața pământului lui tataie. -Fetița, stop! i-am spus iepei și am râs, strângându-ne degetele mici într-un cârlig amândoi, pentru că rostisem aceleași cuvinte deodată: -Tataie

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
să-mi facă injecții, că sunt bolnav, și să-mi aducă o țuică!” Mă lăsam strânsă de brațele lui, gândindu-mă că, totuși tataie fără să-mi spună în fiecare zi, mă iubea ca pe mami. Ajunsesem în fața pământului lui tataie. -Fetița, stop! i-am spus iepei și am râs, strângându-ne degetele mici într-un cârlig amândoi, pentru că rostisem aceleași cuvinte deodată: -Tataie, cine a murit? am strigat veselă. -Un drăcușor! mi-a spus. Sărind repede din căruță, tataie a

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
lui tataie. -Fetița, stop! i-am spus iepei și am râs, strângându-ne degetele mici într-un cârlig amândoi, pentru că rostisem aceleași cuvinte deodată: -Tataie, cine a murit? am strigat veselă. -Un drăcușor! mi-a spus. Sărind repede din căruță, tataie a slobozit calul, după care m-a coborât și pe mine cu mâinie lui puternice și cu degetele noduroase de muncă. -Ce fac, tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-Tataie, cine a murit? am strigat veselă. -Un drăcușor! mi-a spus. Sărind repede din căruță, tataie a slobozit calul, după care m-a coborât și pe mine cu mâinie lui puternice și cu degetele noduroase de muncă. -Ce fac, tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de mă luase cu el la câmp să-l ajut. Am început să trag târna după mine, fără să aștept ca tataie să înceapă plivitul buruienilor. Stăteam dreaptă în

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de mă luase cu el la câmp să-l ajut. Am început să trag târna după mine, fără să aștept ca tataie să înceapă plivitul buruienilor. Stăteam dreaptă în capul locului, ca un soldat în ziua defilării, așteptând să încep cea mai importantă misiune din viața mea; în mai puțin de cinci minute deja, pe fundul târnei zăceau primele buruieni. Uitasem totul

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
încep cea mai importantă misiune din viața mea; în mai puțin de cinci minute deja, pe fundul târnei zăceau primele buruieni. Uitasem totul și eram fericită! Mă gândeam cu regret că, în primăvara viitoare aveam să fiu la școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi așteptat cel mai puțin: -Tataie, aud mereu ceva despre înțărcat. Mamaie spune că „Leana vrea să înțarce vițelul la vacă”. Cum m-

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
înțărcat pe mine? Ce înseamnă asta? S-a uitat la mine pe sub borurile pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care nu-mi promitea nimic bun, a început să-mi povestească: -Măi nepoata lui tataie, apropiai doi ani și sugeai lapte de la mă-ta care era slabă biata de ea, de ziceai că o să moară de plămâni. Nu știam ce însemna cuvântul plămâni, dar bănuiam, după privirea șireată, că iar îmi povestea ceva rău despre

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
tu nu ai mai vrut să te apropii de el. Ionel se văicărea de mama focului că o să-i moară fata, iar Maria o certa pe mă-sa că o să-ți fie greață de mâncare toată viața. Ți-e greață tataie? m-a întrebat fără să mă privească. M-am gândit puțin și am găsit că puteam să fiu cu adevărat rea, așa cum fuseseră și ei cu mine. Tăcând câteva secunde, cu nasul strâmb, i-am răspuns mulțumită: -Măi tataie, să

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
greață tataie? m-a întrebat fără să mă privească. M-am gândit puțin și am găsit că puteam să fiu cu adevărat rea, așa cum fuseseră și ei cu mine. Tăcând câteva secunde, cu nasul strâmb, i-am răspuns mulțumită: -Măi tataie, să știi că îmi este greață cam în fiecare zi când ceva nu-mi place și mă doare în partea asta, am pus eu mâna în dreptul stomacului. Știam că exagerasem după zâmbetul lui, dar m-am făcut că nu-l

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
răutăți și riscam să nu-l mai iubesc; era preferabil să tac și să strâng buruienile în liniște, sub vântul cald de primăvată. La prânz ne-am așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de mamaie în coșul de paie. -Trebuie pus ștergarul, mi-a spus tataie cu un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea lucruri pe

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de mamaie în coșul de paie. -Trebuie pus ștergarul, mi-a spus tataie cu un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea lucruri pe care le știam, dar nu mă gândeam la ele și ca să-mi dau importanță, l-am lăsat pe el să mă servească și pe mine și pe

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea lucruri pe care le știam, dar nu mă gândeam la ele și ca să-mi dau importanță, l-am lăsat pe el să mă servească și pe mine și pe el. Tataie a întins ștergarul alb cu flori pe margini, lucrat de mamaie cu un an în urmă. A scos pâinea, din care a tăiat câteva felii groase, iar în cele două farfurii de tablă a pus ouăle fierte de cu seară

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
în urmă. A scos pâinea, din care a tăiat câteva felii groase, iar în cele două farfurii de tablă a pus ouăle fierte de cu seară și cașul. Îmi era foame, dar așteptam, pentru că îmi plăcea cel mai mult smântâna. Tataie ținea mereu coșul acoperit cu un alt ștergar. Eram nemulțumită. Stăteam mereu cu buzele strânse și cu nasul strâmb, gândindu-mă că mami nu ar fi uitat. Nici ouăle și nici cașul nu-mi plăceau, dar din cauza golului din stomac

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
din cauza golului din stomac, trebuia să mănânc ceva. Mă gândeam deja la mamaia cu pică. Am început să-mi curăț un ou fără poftă; l-am pus în farfurie și am acceptat bucata de caș, la fel de mare ca a lui tataie. Muncisem și încă nu ne terminasem treaba, mai aveam câteva ore bune după prânz și cu gândul aiurea, am început să mușc când din pâine, când din ou. Simțeam zâmbetul lui tataie, cu toate că nu-l priveam. Mă uitam departe în

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
bucata de caș, la fel de mare ca a lui tataie. Muncisem și încă nu ne terminasem treaba, mai aveam câteva ore bune după prânz și cu gândul aiurea, am început să mușc când din pâine, când din ou. Simțeam zâmbetul lui tataie, cu toate că nu-l priveam. Mă uitam departe în câmp; îmi plăcea pământul și îmi plăcea la țară. Pe alocuri vedeam țăranii odihnindu-se ca noi, în picioare sau plivind buruienile din porumbul mic, care indiferent se legăna în adierea vântului

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
care indiferent se legăna în adierea vântului de primăvară. Eram supărată că nu stăteam la țară. Era așa de multă liniște și atâta spațiu, că aveam sentimentul că tot ce este, de la pământ până în cer îmi aparținea. Mă uitam la tataie cu milă. El se bucura numai că avea la toamnă din ce să-și facă mămăliga, pentru care deja tremura. Tataie auzise că „toate pământurile vor fi luate”. De cine? Nu știam. Nici nu-mi imaginam cum puteau să fie

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
și atâta spațiu, că aveam sentimentul că tot ce este, de la pământ până în cer îmi aparținea. Mă uitam la tataie cu milă. El se bucura numai că avea la toamnă din ce să-și facă mămăliga, pentru care deja tremura. Tataie auzise că „toate pământurile vor fi luate”. De cine? Nu știam. Nici nu-mi imaginam cum puteau să fie luate? Pământul nu era ceva care putea fi luat și pus deoparte. Tot gândindu-mă, mi-am terminat cașul și oul

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]