1,429 matches
-
pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi inutile să întoarcă și să-i urmărească în continuare. Tapú Tetuanúi putu distinge cât se poate de clar figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era nevoie să-l lămurească cineva ca să-și dea seama că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obișnuiți dintotdeauna cu gândul că dragostea și sexul reprezintă ceva frumos, simplu și natural, și că fuseseră create de bunul zeu Taaroa pentru că odraslele lui să se bucure de ele, acea absurdă relație între un monstru uriaș și plin de tatuaje și o firava adolescență li se părea la fel de aberantă și de greu de înțeles cum li s-ar fi părut și o legătură între o țestoasă-de-mare și o delicată a’á, pasărea aceea mică și timidă, cu pene roșii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o lună uriașă era pe punctul să-și facă apariția la orizont, însă până atunci trebuiau să fie deja departe. Roonuí-Roonuí, Chimé din Farepíti și încă patru războinici, pe corpurile cărora se observau niște desene asemănătoare, în linii mari, cu tatuajele Te-Onó, ramaseră pe uscat. Ceilalți le ajutară pe femei - inclusiv pe Anuanúa, legată încă - să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și a disperării. Își dăduseră seama că se găseau în pragul morții, care le dădea târcoale sub forma corpurilor lungi și subțiri ale unor rechini mereu flămânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de brațele scaunului cu rotile, în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele mișcătoare ale mitralierelor și tancurilor și artileriei, domnul Whittier spune: — Poate trăim exact așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum trebuie. În ani câinești O poveste de Brandon Whittier Niște îngeri, asta-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ani. Îngerițele astea între două vârste, care au doar jumătate sau o treime din anii lui. Domnul Whittier, cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
accent texan. Părul ei blond-roșcat avea aceeași nuanță portocalie cam sinistră cu bronzul de pe umeri și ceafă, însă nu era Bret Hillary Beales. Era un personaj inventat în totalitate. Dar în timp ce-i privea tablourile, tot repeta cuvântul „profitabil”. Avea un tatuaj mic pe gleznă, un singur cuvânt - Sugar - scris cu litere dantelate chiar deasupra sandalei, dar în nici un caz, absolut, nici vorbă, NU era domnișoara Bret Hillary Beals. Nu, personajele astea inventate, criticul și patronul galeriei de artă și colecționara, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
era niciodată limpede cine ce făcea, dar fetița sosea și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
chiloțeii lui albi, murdăriți în spate cu vaselină. Fetița, doar un slip de satin, întărit de la atâtea pete. Cu un singur braț, detectivul apucă păpușile grele cât doi copii, și le strânge la piept. Cu inelele lor din sfârcuri și tatuajele și păduchii lor lați. Mirosind a fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă spre ușa biroului. Cu toți bărbații ăia dându-i târcoale, pândind-o, Cora îl forțează pe detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fascinant, zise ea. Va multumesc. — Acum cred că ar trebui să-mi spui ceva la fel de... intim despre tine. — De ce? Pentru că așa mi s-ar părea corect. — În regulă, spuse ea. Ce vreți să aflați? — Ei bine, spune-mi ceva despre tatuajul tău. Fanny păru un pic stânjenita de întrebare. — Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fanny. — Lui Creighton? — Doamne sfinte! Nici vorbă de așa ceva! Asta s-a-ntâmplat cu mulți ani în urmă. Între liceu și facultate. Anul ăla o luasem un pic razna. Îl chema Bruce. Era un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza lui nu pot purta rochii fără mâneci vară. — Ba eu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
subiect de conversație plictisitor când ies la câte o recepție. — Mda, înțeleg că-i destul de jenant. Nu poate fi șters? — Ba da, însă doar printr-o grefa de piele. Își dezgoli unul dintre umeri și trase cu coada ochiului la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie de Fanny și se uită mai atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
piele. Își dezgoli unul dintre umeri și trase cu coada ochiului la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie de Fanny și se uită mai atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe lume. — Și-acum? Ei, acum nu mai simt nimic, răspunse ea. — Să știi că-i făcut cu mult simt artistic. Adrian desena cu degetul conturul tatuajului. Era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe lume. — Și-acum? Ei, acum nu mai simt nimic, răspunse ea. — Să știi că-i făcut cu mult simt artistic. Adrian desena cu degetul conturul tatuajului. Era prima oară când o atingea - în afară de strângerea de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebuie?“ „A, nu, doar... Nu contează.“ „N-ar strică să mă-mbrac... Scuzați-mă.“ Apasă din nou pe butonul de derulare și aștepta câteva secunde. Apoi opri bandă și apasă iar pe Play. „...un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza lui nu pot purta rochii fără mâneci vară.“ „Ba eu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
într-o cotineața de lemn, alături de un bărbat necunoscut? o descusu Eleanor. — M-am simțit chiar foarte bine. Nu ne-am atins unul de altul sau mai știu eu ce. — Când am intrat eu, părea să vă atingă. — Îi arătăm tatuajul de pe umăr. — Înțeleg. Ei bine, pesemne e cu totul altceva decât o gravura. — Uitați, îmi pare rău! Judecând retroactiv, poate că sauna n-a fost o idee prea bună, dar mi-a lansat un fel de provocare și niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei bine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de la șosea, cât s-o săgeteze cu privirea. În care el... ce? — M-a atins. Nu la sauna. După aceea, când ne odihneam, îmbrăcați în halatele de baie. Eram foarte relaxată și mă simțeam în largul meu. I-am arătat tatuajul și mi l-a atins cu vârful unui deget. Brusc atmosferă a devenit parcă electrizata. Nu știu, zău, ce s-ar mai fi-ntâmplat dacă în clipa aia nu intră nevastă-sa! A intrat nevastă-sa? Nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de degetul mare, să arate comic la morgă“. Amintirile de genul ăsta sunt ca praful colorat de pe aripile fluturilor care mi se scutură de pe degete și apoi e luat de vânt. Cred că lui Clio i-a plăcut ideea unui tatuaj pentru că ar fi fost ceva al ei, ca și simțul umorului, ceva care ar mai dăinui măcar puțin timp după ce trupul ar muri și s-ar răci. Ar fi fost ca o mică înșelătorie. Înțelegi ce vreau să spun, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în vise și-apoi adusesem înapoi. Mi-am scotocit creierii, după care, cu un șoc, mi-am amintit. M-am ridicat în capul oaselor. — Ai un tatuaj pe degetul mare de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele ca niște cârnăciori. Am ridicat mâna ca să-mi feresc ochii de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele ca niște cârnăciori. Am ridicat mâna ca să-mi feresc ochii de lumină. Nivelul simțurilor mele adormite încerca să se adapteze neașteptatei provocări de-a sta drept. — De cât timp îl ai? — Tatuajul? — Mda. Întoarse capul spre mine, gândindu-se dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă interesa asta. — Primul lucru pe care-l întreabă oamenii de obicei e De ce să-ți faci un tatuaj acolo unde nu-l vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
De cât timp îl ai? — Tatuajul? — Mda. Întoarse capul spre mine, gândindu-se dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă interesa asta. — Primul lucru pe care-l întreabă oamenii de obicei e De ce să-ți faci un tatuaj acolo unde nu-l vede nimeni? Nu, asta am priceput, am zis, mijind ochii. E pentru eticheta pe care ți-o leagă de degetul mare la morgă, nu? Ea zâmbi în barbă, punându-și una peste alta hainele rulate. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcu și pe mine să mă privesc cu atenție. — Nu? — Nu. — De unde știi asta? Ceva absurd dintr-un cotlon al minții mele mă îmboldi: Spune-i. Spune-i ce ai simțit când ai văzut-o prima dată, spune-i de tatuajul de pe degetul mare de la picior, spune-i cum mâinile tale au știut singure cum și unde să o atingă, cum ați putut fi amândoi într-o sincronizare atât de perfectă încă de prima dată. Probabil că și ea se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceea ce-i mai bine pentru tine, fie că-și dai seama atunci sau nu. Am încercat să le opresc, dar lucrurile acelea absurde nu voiau să dispară. Știi, nu-i așa? Felul în care vă înțelegeți voi, toate emoțiile alea, tatuajul de pe degetul ei mare de la picior. Știi cine-i ea de fapt, chiar dacă nu vrei să... — Taci. Mâna mi se smuci și azvârli textele și caietele în perete. Cărțile bubuiră, foșniră și se așezară ca un stol de zmeie stricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]