243 matches
-
reprezintă contrapartea formei logice a limbajului. Structura fundamentală a lumii ar fi pentru Wittgenstein o rețea de stări posibile ale cărei puncte nodale sunt obiectele. Rețeaua constituie cadrul limbajului în care sunt descrise faptele. Totodată, ea dă socoteală de caracterul tautologic al enunțurilor logicii. În cuvintele lui Pears, „structura esențială a limbajului nostru este impusă de structura ultimă a realității, care este o rețea cu obiecte simple ca puncte nodale“41. „Ontologia Tractatus-ului“ ar consta din enunțuri despre această „structură ultimă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
reprezintă contrapartea formei logice a limbajului. Structura fundamentală a lumii ar fi pentru Wittgenstein o rețea de stări posibile ale cărei puncte nodale sunt obiectele. Rețeaua constituie cadrul limbajului în care sunt descrise faptele. Totodată, ea dă socoteală de caracterul tautologic al enunțurilor logicii. În cuvintele lui Pears, „structura esențială 144 GÂNDITORUL SINGURATIC a limbajului nostru este impusă de structura ultimă a realității, care este o rețea cu obiecte simple ca puncte nodale“41. „Ontologia Tractatus-ului“ ar consta din enunțuri despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
scriitorului rămâne o componentă esențială a creației. A ascunde de tine și de alții a devenit, Încetul cu Încetul, dacă nu scopul, În orice caz natura inevitabilă a intimității. „Jurnalul numai pentru mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lege Limbajul se Întrupează În creație de fiecare dată altfel. Ordonarea operei de artă, compoziția, urmează, la rândul ei, o altă cale. O altă ordine. Între interpretare și știință, adică Între imaginația bine strunită, bine educată și lectura strânsă, aproape tautologică (pentru că scrierea textului este și cea mai fidelă lectură a ei, cea dintâi interpretare acreditată), poetica are de ales Între imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
provoacă, pe care o atrage prin simpla sa existență. O existență Încă insuficient probată, dar evidentă - structură dedusă din oglinda unei imagini, din săgețile de sensuri trimise dincolo de granițele sale. Altfel spus, din imposibilitatea de a rămâne la bariera individualului. Tautologic vorbind, jurnalul intim s-a născut odată cu scrierea primului jurnal. O apariție instinctivă, nemotivată, surprinzând și intrigând, ca orice sosire fără preaviz. Ca orice logos boètikos, armată miraculoasă, Însumare de glasuri care, Înălțându-se, fac să amuțească pasiunile. Cuvinte recuperate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anumit romantism în chiar sânul cercetării științifice, reiese din toate aceste discuții că acele configurații locale sunt mult mai complexe decât se credea, făcând dificilă orice judecată incisivă. Mai interesant din punct de vedere intelectual decât noțiunea de adaptare mereu tautologică, desigur studiul diversității tipurilor de mediere pe care grupurile umane le angajează cu non-umanul permite depășirea opozițiilor prea simple, cum ar fi cele simbolice/ practice, sens/ funcție, idealism/culturalism/ pragmatism. Acest interes pentru concepțiile altora a condus la ceea ce se
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cum ar fi respectarea drepturilor, competiția, participarea, satisfacția față de democrație, participarea electorală și susținerea electorală a guvernului, legătura dintre alegător și guvern, răspunderea și corupția (toate fiind componente ale calității democratice). Se evidențiază astfel patru probleme. Prima: anumite măsuri par tautologice și false. Dacă susținerea populară a guvernului e un indicator al calității, democrațiile care nu sunt caracterizate de coaliții ample (o caracteristică a modelului consensual) ar trebui să se dovedească a fi democrații de o calitate superioară. Gradul de susținere
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Allison era nu doar normativ justificat, lucru într-adevăr necesar, ci și acceptabil din punct de vedere științific. Interesele cognitive sînt întotdeauna influențate de valori. Conform epistemologiei weberiene, dominantă în relațiile internaționale, știința este în pericol numai atunci cînd derivă tautologic rezultatele finale din angajamentele inițiale. Allison și-a stabilit însă în mod clar trei cadre de analiză și a pus fățiș în discuție limitele acestor modele explicative - în așa măsură încît mulți savanți au pierdut din vedere ele-mentul de inspirație
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pămînt pentru a se bucura de un ansamblu de raporturi afective, sexuale, senzuale și intelectuale, într-un cuvînt, pentru a încerca... să comunice. Se pare că femeia daco-romană e convinsă dintotdeauna de toate astea, iar alegația franțuzoaicei îi sună, cumva, tautologic. Sexul slab? Care din cele două? 31 august Greu mi l-aș fi putut imagina pe inconformistul Petru Comarnescu à quatre épingles. Ar fi fost nu știu cum spunînd "dobitocul de Oprescu" s-o facă în costum impecabil și la cravată cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avut Îndoieli În legătură cu capitalismul. Americanii nu le-au avut niciodată. America a fost de mult considerată drept bastion al capitalismului. Atât de profundă a fost credința noastră În dogma capitalistă Încât America și capitalismul au ajuns să aibă un statut tautologic. Este posibil ca americanii să fie singurii capitaliști pur-sânge rămași În lume. Ideea lui Adam Smith a unei piețe nestânjenite, În care vânzătorii și cumpărătorii individuali concurează pentru a-și maximaliza proprietatea, este terenul principal pentru realizarea visului american. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
construiește o imagine rigidă a comportamentului, lipindu-i o etichetă simptomatică și scoate din câmpul conștiinței studiul interacțiunilor dintre subiect și mediul său. Modelul nu reține decât ipoteze cauzale psihogenetice care se referă la entități interne sau constructe de natură tautologică sau analogică. Astfel, denumirea descriptivă a unui comportament este, adesea, transformată într-un substantiv explicativ. Dinamica aparatului psihic este conceptualizată cu ajutorul împrumuturilor analogice de la alte discipline cum ar fi fizica, fiziologia, biologia, etc. Lipsa de consistență sau respingerea unei evaluări
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
transformându-se dintr-o bestie magnifică într-un om rațional, om care ne reprezintă sub masca raționalismului și a liberalizărilor moderne. Însă omul rațional poate deveni, prin condiții istorice, o bestie magnifică. Este cazul unor Mussolini, Hitler, Stalin... De ce relația tautologică putere-rezistență este prezentă în mintea și în acțiunea oamenilor? În primul rând, pentru că cel puternic sau cel care exercită puterea asupra unei colectivități (stat, societate, partid, spital, închisoare, școală etc.) se confruntă cu o stare de rezistență, ori ce câte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înglobează practic toate celelate moduri ale comicului, ceea ce explică de ce nuanțele lui pot fi atât de variate: umor burlesc, umor grotesc, umor satiric, ironic, sarcastic, absurd. Așadar umorul este calificabil și prin atribute desemnând categorii comice specifice, în afara celor care tautologic marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
necuantificabile în teritoriul fără sfârșit al limitelor de depășit și de atins. * Deoarece destinul este, în sensul relativ, al finitudinii vieții, împlinirea ei - parcurgerea integrală a spațiului care desparte limitele de depășit de cele de atins -, expresia „destin împlinit“ este tautologică. Ea se justifică numai în opoziție cu aceea de „destin frânt“, care lasă de înțeles că parcurgerea secvenței „de depășit-de atins“ a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia „destin împlinit“ nu se opune decât în mod aparent expresiei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mod accidental. De asemenea expresia „destin împlinit“ nu se opune decât în mod aparent expresiei „destin tragic“, deoarece „tragic“ nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia „destin împlinit“, care este tautologică, aceea de „destin neîmplinit“ reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între „destinul frânt“ prin accident și „destinul neîmplinit“ al ratării se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișând, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind întrebuințat într-un sens general, și nu în sensul unei estetici anume. Afirmarea oarecum tautologică a autonomiei artei, insistența cu care se reia tema, devine astfel semnificativă, fiind dublată de afirmarea necesității unei deschideri instituționale, și în aceasta constă mesajul revoluționar cu accente secesionist-utopice al manifestului. Se va putea vedea că artiștii ruși, precum Dobujinski
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
patriotism și mi-au acordat ... asta ... cum să zic de! zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt În Cameră, și eu ca românul imparțial, care va să zică... cum am zițe... În sfârșit să trăiască!”; Expresii tautologice : „intrigi proaste”; a. repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme duce la ticuri verbale și evidențiază sărăcia de gândire și de vocabular: „Ai puțintică răbdare”; „neicusorule, puicusorule”; „curat-murdar, curat constituțional”; „dați-mi voie!” Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea) stilurilor: Catavencu ține un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]