261 matches
-
acordul lui cu respingerea pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale și cu înțelegerea cercetării filozofice drept o activitate de clarificare logică a gândurilor, Russell socotea că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
realitatea: "Eu iubesc copacii pentru că sunt copaci și fără gîndul meu."18 Această viziune realistă asupra lumii creează o poezie care respinge imaginile, metaforele, emoțiile: Fluturele nu e mai mult decît un fluture/ Iar floarea e floare, nu mai mult19." Tautologiile atît de prezente într-o astfel de poezie, par să refuze poezia însăși: "Despre piatră spun "e o piatră"/ despre plantă spun "e o plantă"/ Despre mine spun "sunt eu"/ Și nimic în plus. Ce mai e de spus20?". Caeiro
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
identifice unele greșeli punctuale din Tractatus, el nu l-a putut stimula în mișcările sale de gândire. Nici nu putea să o facă un autor care va scrie în ultimul său text, publicat postum sub titlul Philosophy: „Logica ajunge la tautologii, matematica la identități, filozofia la definiții.“ Chiar dacă era interesat de observațiile critice ale lui Ramsey, Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
propoziție. (De exemplu: „Napoleon nu a câștigat bătălia de la Austerlitz.“) Adevărul logic și contradicția logică nu descriu o stare de lucruri, adică nu sunt propoziții, în sensul restrictiv în care este folosită adesea această expresie în Tractatus. (Vezi 4.462: „Tautologia și contradicția nu sunt imagini ale realității. Ele nu înfățișează nici o stare de lucruri posibilă. Căci prima admite orice stare de lucruri posibilă, cealaltă nici una.“) S-a remarcat că unele din principalele rezultate ale Tractatus-ului sunt conținute în formulări a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
30 Răspunsul pe care l-a dat Wittgenstein, în Tractatus, este că propozițiile logicii nu spun nimic, dar că prin ele „se arată“ proprietăți formale ale limbajului. Autorul indică modul cum pot fi deosebite așa-numitele adevăruri logice, care sunt tautologii, de propoziții care spun ceva despre stări de lucruri, și anume considerând doar forma logică a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolurile limbajului. Din această perspectivă va putea fi înțeles și locul pe care îl ocupă în economia lucrării
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbajului este o 140 GÂNDITORUL SINGURATIC propoziție, adică o imagine a stărilor de lucruri, care poate să fie adevărată sau falsă. „Forma logică“ a limbajului „se arată“ într-un fel în propozițiile care descriu stări de lucruri și altfel în tautologii și contradicții logice. De la întrebarea „Ce sunt adevărurile logicii și cum pot fi ele recunoscute?“, Wittgenstein a trecut la întrebarea „Cum sunt posibile expresii care descriu realitatea?“, expresii pe care le numește propoziții cu sens sau, simplu, propoziții. Enunțurile ontologice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale cu Schlick și Waismann, în decembrie 1929, el insista asupra deosebirii dintre enunțuri ale fizicii și enunțuri ale logicii și sublinia că nu există enunțuri sintetice a priori. Acele enunțuri care nu descriu stări de lucruri și nu reprezintă tautologii le califica, la fel ca în Tractatus, drept „nonsensuri“. Ele ilustrează ceea ce numește acum „alergarea spre granița limbajului“. Enunțurile eticii sunt exemplare în acest sens. „Alergarea“ însăși indică cât de puternică este tendința oamenilor care gândesc asupra naturii și sensului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acordul lui cu respingerea pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale și cu înțelegerea cercetării filozofice drept o activitate de clarificare logică a gândurilor, Russell socotea că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
indeterminarea fizică și psihică. Clipele de adevărată liniște sunt puține și se dizolvă ca o picătură Într-un ocean tumultuos de Îndoieli, nehotărâri și frustrări. Își percepe viața ca pe o monotonă, monocordă, inutilă cursă solitară spre moarte. Totul e tautologie, lucru știut și răsștiut, rutină și previzibilitate. Se știe invulnerabilă, iar imensa ei fragilitate acționează tocmai În numele conștiinței că n-o poate atinge nimic. „Adevărat, spune ea, mâine e o altă zi În drumul spre moarte (dar asta nu mi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-și scrie propria existență! Jurnale deghizate După părerea Barbarei Johnson, intersecția ficțiune/realitate este deosebit de productivă În trei Împrejurări, care sunt și trei obsesii ale literaturii actuale: „Problema maternității, problema femeii-scriitor și problema autobiografiei”16. Vom observa, mai Întâi, ușoara tautologie a nuanțărilor Barbarei Johnson. Într-un fel sau altul, pe segmente mai mari sau mai mici, toate aceste trei teme se Întâlnesc Într-una singură: În aceea a confesiunii. Tema maternității, așa cum e ea descrisă de obicei În literatura de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin urmare, sunt mulți autori care recunosc rolul și semnificația legitimității și legitimării. Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități substanțiale se ascund diverse probleme. De fapt, legând consolidarea de legitimare, putem configura o tautologie (instituțiile democratice se consolidează pentru că cetățenii le consideră pozitive) care lasă întrebări deschise. Mai mult decât atât, chiar dacă definiția legitimității adoptate aici este acceptabilă și utilă, ar fi oportun să se ia în considerare și o versiune mai "atenuată" a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dacă teoria și descoperirile nu ajung în același punct, cercetarea empirică (și nu teoria) a fost greșită. Prin urmare, teoria este imună la critică și poate transfera povara justificării asupra descoperirilor empirice. Falsificarea nu e posibilă. A doua eroare este tautologia sau raționamentul circular. Acesta este rezultatul unei articulări imprecise a verificării. Pentru ca un test să funcționeze, ipoteza trebuie să stabilească o relație între o variabilă independentă (cauza) și o variabilă dependentă (efectul). Raționamentul circular apare atunci cînd cele două variabile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
m’épuise à dire autrement la même de mon Image [... ] Ayant atteint le bout du langage, là où il ne peut que répéter son dernier mot, à la façon d’un disque enrayé, je me soûle de son affirmation: la tautologie n’est elle pas cet état inouï où se retrouvent, toutes valeurs mêlées, la fin glorieuse de l’opération logique, l’obscéne de la bêtise et l’exploration du oui nietzschéen!”* O figură, așadar, a tautologiei și a neputinței limbajului de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soûle de son affirmation: la tautologie n’est elle pas cet état inouï où se retrouvent, toutes valeurs mêlées, la fin glorieuse de l’opération logique, l’obscéne de la bêtise et l’exploration du oui nietzschéen!”* O figură, așadar, a tautologiei și a neputinței limbajului de a exprima totul. O neputință ce exprimă, totuși, o stare de fascinație, un refuz care sacralizează obiectul. Alecsandri n-are această sacră reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se cred grozav de pretențioși și de artiști! N-ar trebui oare să înțelegem odată că nu putem avea orice literatură, ci numai pe aceea care se potrivește cu realitățile noastre? E atât de simplu acest lucru! Simplu ca o tautologie! Autorul acestor rânduri (să ne intervievăm și noi singuri - e la modă azi!) admiră mult pe Anatole France și pe Marcel Proust. Dar ar fi cel dintâi care s-ar ridica împotriva cui ar vrea să facă la noi anatolfrancism
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Tudor Mărăscu. Dar nu le-am spus asta face-to-face niciodată. Chris SIMION Alexa Visarion Omul și opera sa Atât de importantă este pentru cultura română și nu numai pentru cea spectacologică opera lui Alexa Visarion, încât permite recursul la o tautologie. "Alexa e Alexa". Primul termen desemnează numele propriu, iar cel de-al doilea opera lui, care e densă, vastă și diversă. Nu îmi propun decât o schiță succintă de portret, căci într-un discurs mai amplu ar trebui să analizăm
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cerea; pentru ceilalți r]mane o intrebare deschis] dac] pl]cerea este m]car o parte a vieții unei persoane eudaimon. Dar chiar și pentru Epicur, „Eudaimonia este pl]cere”, este ceva pentru care trebuie g]site argumente, nu doar tautologie. În acest caz, si dac] „în mod pl]cut” este r]spunsul lui Epicur la întrebarea lui Socrate, aceast] întrebare nu poate s] conțin] nici o referire esențial] la pl]cere. Este mai mult o invitație la reflecție asupra a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a cuvintelor. Nu întrebarea este lipsit] de sens, dar mai degrab] punerea aceastei întreb]ri ar ar]ta o nevoie de sens sau, în orice caz, de înțelegere, deoarece r]spunsul ar fi, evident - da. Întrebarea ar fi o simpl] tautologie cu un semn al întreb]rii la sfârșit. Ar avea același înțeles cu: „Este pl]cut ceea ce e pl]cut?” sau cu: „Este bun ceea ce e bun?”. În continuare, pentru Moore este evident faptul c] întrebarea: „Este bun ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut e bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut e bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova st]ri pl]cute de lucruri. (Aceasta ar duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut e bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova st]ri pl]cute de lucruri. (Aceasta ar duce la tautologia c] ceea ce este pl]cut e pl]cut și o tautologie nu poate oferi un motiv pentru a acționa.) Dar a spune c] pl]cerea e bun] înseamn] sugerarea unui motiv suplimentar pentru a o promova. De aceea, „bun” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut e bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova st]ri pl]cute de lucruri. (Aceasta ar duce la tautologia c] ceea ce este pl]cut e pl]cut și o tautologie nu poate oferi un motiv pentru a acționa.) Dar a spune c] pl]cerea e bun] înseamn] sugerarea unui motiv suplimentar pentru a o promova. De aceea, „bun” nu înseamn] „pl]cut”. Argumentul poate fi din nou generalizat. Aceste argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea însemna cerut acolo unde situația se leag] de vreun scop pe care toate fiintele raționale s-ar putea s]-l accepte.) Dac] o astfel de analiz] X ar putea fi construit], „ceea ce este X este bun” ar fi o tautologie sau un adev]r conceptual privat de putere motivațional]. Dar acest lucru este irelevant, deoarece o astfel de propunere nu ar fi creat] pentru a comandă X sau a indica faptul c] X era cerut în vreun fel. Scopul ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
empiric?). Folosind aceast] idee, R.M. Adams, un naturalist teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional]) c] am recunoscut Vocea lui Dumnezeu. Dar punctele slabe ale acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fii așa cum dorește Dumnezeu. O problem] generat] de o versiune atât de pertinent] a „Teoriei Poruncii Divine”, conform c]reia expresia „bine” are (aproximativ) aceeași semnificație cu expresia „voința lui Dumnezeu” este aceea c] „Dumnezeu este bun” devine o tautologie aparent lipsit] de valoare. Bun]tatea lui Dumnezeu nu ar fi mai remarcabil] decât, s] spunem, rotunjimea unui cerc. Deși unii teologii ar putea fi de acord cu acest rezultat, acesta nu ar fi acceptabil pentru teiști care consider] afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]