705 matches
-
catarg, privind cu nesaț depărtările albastre ale Adriaticii. Dacă nu eram toți cinci, și mai ales Cosmin, nici gând să mă convingi să urc pe coaja asta de nucă. Despre echipaj, ce să fie... am văzut mutre mai simpatice În tavernele pariziene și În temnița din Marsilia. - Ce căutai tu În temnița din Marsilia? Întrebă, grav, Arturo. - Ce să caute? zise, vesel, Francisco. Iertarea păcatelor! - Francisco, spuse Arturo, iertarea păcatelor este o chestiune serioasă, care se rezolvă, de obicei, În mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Alfredi. Restul echipajului și grupul Apărătorilor se refugiaseră Într-unul din hanurile pentru călători din apropierea portului. Semăna mai mult cu un caravanserai oriental, căci numeroși clienți dormeau În curtea interioară, adăpostită sub un acoperiș de lemn. Parterul era o vastă tavernă, plină ochi de marinari veseli și gălăgioși. Câțiva adormiseră cu capetele pe mese, alții jucau cărți, iar alții Încercau să cânte. De fapt, chiar cântau, și chiar cu mult entuziasm, dar fiecare avea propriul cântec, fie În italiană, fie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ales un gondolier. Desenul e gata, ar trebui să trec la culoare. - Mda, văd... Mai trebuie lucrat la ochi, la expresia feței... Forma nu e rea. Dar poate e timpul să iei o pauză. Ai băut vinul lui Giaccomo, proprietarul tavernei „La dolce vita”? - Nu, nu am voie să beau vin. - Ah! Regulile stricte ale contesei Frassetti! Dar ai deja șaisprezece ani! Hai, un pahar nu strică, și apoi vom studia, pe drum, arhitectura vechilor palate... Taverna lui Giaccomo era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vinul lui Giaccomo, proprietarul tavernei „La dolce vita”? - Nu, nu am voie să beau vin. - Ah! Regulile stricte ale contesei Frassetti! Dar ai deja șaisprezece ani! Hai, un pahar nu strică, și apoi vom studia, pe drum, arhitectura vechilor palate... Taverna lui Giaccomo era doar pe jumătate plină. La una dintre mese se afla un bătrân al cărui chip era greu de zărit, din cauza capului aplecat asupra cupei cu vin și a pletelor albe care Îi Încadrau fața. La o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
toate acestea, ipoteza apartenenței lui Alexandru la un ordin secret era, totuși, principala problemă. Într-un fel sau altul, ea trebuia lămurită. Și poate că, acum, Întâmplarea cerea o intervenție. Condotierul Își ceru scuze pentru câteva clipe și ieși din tavernă. Se Întoarse În scurt timp și continuă convorbirea, fără a da vreo importanță mesei la care se aflau Gentile Bellini și Alexandru. La câteva minute după Întoarcerea lui, pe ușă intrară trei spadasini care se așezară la masa vecină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și În Încăpere intră un tânăr cu plete aproape blonde, Îmbrăcat ca un negustor, aparent neînarmat, care se așeză la o masă din colț. După el intrară doi străini ce păreau spanioli și patru marinari proaspăt Întorși din mările Indiei. Taverna era acum aproape plină, iar rumoarea vocilor se auzea, indistinct, În stradă. Treptat, una dintre voci Începu să se audă mai puternic. - Ei, și? Strigă unul dintre spadasini. Ce dacă mă aude? Să mă audă! E fiul unui porc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Alexandru și apăsă până când văzu o dâră de sânge prelingându-se peste cămașă. - Domnilor! spuse Gentile speriat. E o neînțelegere! Vă rog să puneți săbiile În teacă! Acest om este neînarmat! Montassini continua să privească atent fiecare client al tavernei. Nimeni nu se ridica În apărarea lui Alexandru. Poate că se Înșelase. Poate că, totuși, nu se afla sub protecția nici unei puteri secrete. - Acest tânăr domn, spuse spadasinul care Îl ținea nemișcat, cu sabia la gât, va veni cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cel care Îl amenința pe Alexandru se Întoarse brusc, cu o lovitură care ar fi trebuit să taie pieptul bătrânului, dar acesta eschivase liniștit și, cu o simplă mișcare de Încheietură, făcuse sabia agresorului să zboare În celălalt colț al tavernei. Cu un țipăt, al treilea spadasin se năpusti asupra bătrânului, dar Își simți picioarele retezate de tăișul fin al spadei florentine. Montassini era fascinat de această intervenție, dar nu era cea la care se așteptase. Îl cunoștea pe bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Avea să afle, desigur, lucruri noi despre tatăl său. Iar pentru el, amintirile celorlalți umpleau un gol al prezentului. Iar prin amintiri și scrisori, căpitanul Oană i se părea a fi tot mai aproape... Montassini mai rămase o vreme În tavernă după plecarea lui Alexandru, fără a observa nimic. În mod limpede, se Înșelase. Tânărul conte Frassetti era absolut obișnuit, habar n-avea să lupte, nu era protejat de nimeni, dar, ce-i drept, avea curaj. Nu și-l Închipuise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici un caz ridicând o masă de stejar masiv și aruncând-o În capul unui om Înarmat. Oricum, lucrurile erau mai simple decât crezuse. Ieși și el, Însoțit de cei doi prieteni, care comentau cu interes scenele la care tocmai asistaseră. Taverna rămase din nou aproape goală. Mai rămăseseră cei doi căpitani de vas, cei patru marinari și tânărul negustor. Nimeni nu observase că, o clipă Înaintea intervenției profesorului Foscolo, acesta apucase discret mânerul unei spade ascunse sub mantia bogată, Închisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pictură. Gentile Bellini fusese și el de acord cu viziunea bătrânului. Un tânăr conte nu trebuia să trăiască din comenzi de tablouri, dar trebuia să știe să țina spada În mână. Seara, Alexandru adormise ușor, din cauza extenuării, a Încăierării de la taverna lui Giaccomo și a vinului băut În compania lui Gentile și a lui Foscolo. Dar se trezise după miezul nopții și nu mai putuse adormi. Privea apele canalului fără a se gândi la ceva anume, dar simțind că multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Gentile și a lui Foscolo. Dar se trezise după miezul nopții și nu mai putuse adormi. Privea apele canalului fără a se gândi la ceva anume, dar simțind că multe lucruri Încep să se schimbe. În acea zi, la tavernă, cineva Îl pusese la Încercare. Putea fi oricine. Montassini, Foscolo sau vreunul dintre clienții tăcuți de la mese. Nu Înțelegea nici el cum de ajunsese să riposteze și de unde găsise puterea de a ridica o masă mai grea decât un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dintre frumusețile feminine care Își etalează farmecele În fața lui cu fiecare prilej. Un tânăr conte cu un nume sonor În Veneția, de o inteligență sclipitoare, despre care nu se pot povesti anecdote deocheate și care nu poate fi Întâlnit În tavernele orașului, iată o raritate. Din discuțiile cu el, am aflat doar că Întreține o intensă corespondență cu căpitanul Cosmin Oană, pe care l-a așteptat zadarnic În vara lui 1473 la Veneția. A fost vara Înfrângerii lui Uzun Hassan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În caz de urgență, aveți procedura de Întâlnire rapidă cu două variante de evadare: pe mare și pe uscat. Procedura e simplă. Cel care cere anularea misiunii din motive grave se duce, la orice oră din zi sau noapte, la taverna marinarilor, lângă turnul Galata. Taverna se cheamă „La corabia neagră”. Comandă un pahar de rom pe care Îl sparge de podea, strigând că n-a comandat untură de balenă. Iese, furios, se asigură că nu e urmărit și o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
procedura de Întâlnire rapidă cu două variante de evadare: pe mare și pe uscat. Procedura e simplă. Cel care cere anularea misiunii din motive grave se duce, la orice oră din zi sau noapte, la taverna marinarilor, lângă turnul Galata. Taverna se cheamă „La corabia neagră”. Comandă un pahar de rom pe care Îl sparge de podea, strigând că n-a comandat untură de balenă. Iese, furios, se asigură că nu e urmărit și o ia spre locul de ancorare. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să fii un expert al informațiilor ca să-ți dai seama că, deși e iarnă, contingente de ieniceri, spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din ei nu se comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mirarea lui Alexandru, se dovedi suficient de puternic ca să susțină greutatea Înaltului dregător. Dispărură amândoi pe prima străduță ce pornea spre podul Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cruțare al populațiilor. Legăturile aproape părintești cari existau înainte între clase, iubirea aproape filială pe care populațiunile o aveau pentru capii lor naturali, autoritatea religiei, autoritatea tronului, sfințenia și buna-credință în daraveri au încetat toate la suflarea veninoasă venită din tavernele Apusului, în cari se consumă viețele înrăutățite de amărăciune ale dezmoșteniților de pe acest pământ. Înainte, nu mai departe decât acum douăzeci de ani, noțiunea și vorba "proletar" era străină acestei țări; astăzi, de vom enumera sute de nume cunoscute, vom
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de dop și a unor mici chinuiți, fără usturoi prea mult în compoziție, "să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le Star din cartierul rău famat Paquis. Este ora 23.30, ultimii tăciuni ai focului prieteniei dintre românii de la Geneva se stinge încet, încet. Ai văzut, în timpul manifestațiilor anti-G8 de la Geneva de la începutul lui iunie, strada era plină de huligani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
era regimu’ de hrană pe timpu’ izolării. Relația dumneavoastră cu gardienii a fost destul de tensionată În timpul detenției... Ce să vă zic? Am avut conflicte, de exemplu, cu un gardian, unu’ Zăgan: „Ce fumați aicea, bă, parcă sunteți În cavernă?”. În loc de tavernă... „Ce, mă, aicea sunteți În Texai?” Auzisă probabil și el de Texas, da’ nu reținusă complet... Și Într-o duminică, tot ăsta..., Zăgan, ne scoate afar’. Nu ne-a lăsat să mâncăm Înăuntru. Mămăliga-aia care era și cu zeamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să dea din cap. Erau lamentații inutile și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte. Dante Încuviință cu un zâmbet zeflemitor. Nu era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri unde, discret, se petreceau Întâlniri, se țeseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întindea Îndărătul edificiului, pe toată lungimea lui. Ar fi putut fi sediul unui priorat, Își zise poetul. Sau capitulul unei mânăstiri. Sau aula unui nobil tribunal. Sau curtea unui rege barbar. Era, În schimb, doar locul unde se aciuise taverna lui Ceccherino. Rușinea Floenței. Pe fațadă, Între cele două coloane centrale, se deschidea o ușă joasă și largă, Întărită cu piroane și benzi de fier. Prin crăpăturile largi, jos și sus, transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala era plină de bărbați, o adunătură neobișnuită chiar și pentru o tavernă mare și cunoscută ca aceea. Se așteptase la așa ceva și totuși era ciudat că nu existau femei. Nici una din muierile acelea cu veșminte colorate care, Îndeobște, se ofereau prin asemenea locuri. Nici măcar un chip, nici măcar un glas feminin. Și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]