430 matches
-
găsit curând într-o structură de interese contrară propriei profesii: maximizarea câștigurilor personale printr-o conducere falimentară a întreprinderilor. O nouă coaliție s-a constituit. Exploatarea resurselor întreprinderilor și a suportului oferit de către stat a devenit o cale tentantă pentru tehnocrație. Pentru aceasta, ea a încercat să construiască o coaliție cu muncitorii, rezervându-și, desigur, partea leului. Perioada directorilor-eroi ai întreprinderilor de stat a dispărut în tranziție fără urmă; b) privatizarea economiei, deși acceptată ca parte a modelului occidental și ca
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
leului. Perioada directorilor-eroi ai întreprinderilor de stat a dispărut în tranziție fără urmă; b) privatizarea economiei, deși acceptată ca parte a modelului occidental și ca posibilitate de relansare economică prin infuzia de capital, nu era neapărat elementul central al politicii tehnocrației. Șansele de participare la privatizare erau reduse din cauza lipsei lor de resurse financiare - cu atât mai mult pentru investițiile atât de necesare. Puțini dintre managerii întreprinderilor de stat au reușit să devină proprietarii marilor întreprinderi. Ei nu erau „investitori strategici
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de revanșe împotriva celor ce le-au produs atâtea suferințe; orientați, inevitabil, mai mult spre valorile trecutului decât ale viitorului. Ceea ce le oferea un merit distinctiv era orientarea lor sistematic anticomunistă. Un asemenea merit nu era însă prea impresionant pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Toți erau anticomuniști. Pentru tehnocrație, dar și pentru marea majoritate a populației, comunismul era un vis urât de care se eliberaseră, și nu o obsesie politică cu care trebuie continuu să lupte. Problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mai mult spre valorile trecutului decât ale viitorului. Ceea ce le oferea un merit distinctiv era orientarea lor sistematic anticomunistă. Un asemenea merit nu era însă prea impresionant pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Toți erau anticomuniști. Pentru tehnocrație, dar și pentru marea majoritate a populației, comunismul era un vis urât de care se eliberaseră, și nu o obsesie politică cu care trebuie continuu să lupte. Problemele politice cruciale ale tehnocrației se refereau la construirea viitorului și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
marea masă a populației. Toți erau anticomuniști. Pentru tehnocrație, dar și pentru marea majoritate a populației, comunismul era un vis urât de care se eliberaseră, și nu o obsesie politică cu care trebuie continuu să lupte. Problemele politice cruciale ale tehnocrației se refereau la construirea viitorului și mai puțin la judecarea trecutului. Grupurile rămase din partidele desființate de comunism au venit cu un program politic complet diferit de cel al tehnocrației: doar o atitudine radicală anticomunistă, centrată pe excluderea din politică
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cu care trebuie continuu să lupte. Problemele politice cruciale ale tehnocrației se refereau la construirea viitorului și mai puțin la judecarea trecutului. Grupurile rămase din partidele desființate de comunism au venit cu un program politic complet diferit de cel al tehnocrației: doar o atitudine radicală anticomunistă, centrată pe excluderea din politică a tuturor celor care au fost legați într-un fel sau altul de comunism, complementar cu eliminarea tuturor structurilor moștenite. Dacă în interiorul țării un asemenea program era marginal, în Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
marginal, în Occident, datorită unor condiții particulare, el a căpătat o credibilitate foarte ridicată, investindu-se importante resurse politice și financiare în susținerea sa. Occidentul avea o altă perspectivă și alte priorități decât majoritatea actorilor interni. Aceștia, proveniți majoritar din tehnocrație, acordau prioritate soluționării multiplelor crize ale societății românești și dezvoltării pe liniamentele modelului occidental. În contrast, Occidentul acorda o atenție redusă problemelor relansării economice și reconstrucției societății postcomuniste, fiind interesat accentuat de definitivarea luptei cu dușmanul comunist. Or, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
va fi complet și definitiv eliminat era susținerea grupurilor politice cu programe anticomuniste radicale. Dacă în interior anticomunismul nu mai avea vreo semnificație centrală, pentru mulți actori occidentali „arderea cu fierul roșu” a oricărei rămășițe de comunism era obiectivul prioritar. Tehnocrația, concentrată în marea sa majoritate într-un singur partid politic, nu prezenta pentru Occident o credibilitate suficientă pentru îndeplinirea unei asemenea misiuni. Nu pentru că ea ar fi avut tentații procomuniste, ci pur și simplu pentru că nu era interesată de un
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
îndeplinirea unei asemenea misiuni. Nu pentru că ea ar fi avut tentații procomuniste, ci pur și simplu pentru că nu era interesată de un program politic de tip punitiv. Un program anticomunist, plasat în centrul atenției, nu prezenta însă atractivitate nici pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Majoritatea actorilor interni își centrau atenția pe măsurile pragmatice de administrare a sistemului economico-social într-o tranziție dificilă. Mai mult, tehnocrația se simțea a reprezenta o țintă continuă a acuzațiilor de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
program anticomunist, plasat în centrul atenției, nu prezenta însă atractivitate nici pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Majoritatea actorilor interni își centrau atenția pe măsurile pragmatice de administrare a sistemului economico-social într-o tranziție dificilă. Mai mult, tehnocrația se simțea a reprezenta o țintă continuă a acuzațiilor de a fi fost solidară cu regimul comunist. Suportul puternic al Occidentului oferit grupărilor politice anticomuniste a fost un factor important de creștere a atractivității grupărilor din fostele partide politice. În
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cu perspectiva reîntoarcerii la pozițiile lor marginale, au încercat să se organizeze, dar aceste organizații nu au reușit să se transforme în factori politici, eșuând în revendicarea unor recompense și privilegii în calitate de „revoluționari”. Noua putere politică ce era condusă de tehnocrație a căutat să scape de prezența lor ambarasantă prin recompense de diferite feluri. Partidele istorice nou-apărute erau în egală măsură incomodate de prezența „revoluționarilor”. Pentru ele, aceștia reprezentau un corp străin și nu puteau fi etichetați drept adversari „comuniști”. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
un impediment important. Cum pot actorii noii clase politice să treacă în doar patru luni de la solidaritatea anticomunistă la afilierea la o multitudine de partide, a căror diferențiere programatică nu era deloc clară în contextul începutului tranziției? În mod special tehnocrația, sursa cea mai importantă a noii clase politice, se caracteriza printr-un grad ridicat de solidaritate, fiind dificil pentru ea să se distribuie rapid în partide politice diferite care nu aveau mesaje suficient de diferențiate. Mai degrabă formațiunile politice marginale
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cea mai importantă a noii clase politice, se caracteriza printr-un grad ridicat de solidaritate, fiind dificil pentru ea să se distribuie rapid în partide politice diferite care nu aveau mesaje suficient de diferențiate. Mai degrabă formațiunile politice marginale față de tehnocrație puteau să formeze rapid asemenea partide. Așa s-a făcut că masa tehnocrației nu s-a putut diferenția rapid în partide politice distincte, ea rămânând relativ omogenă și confuză, confruntându-se însă cu o pluralitate de partide marginale care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de solidaritate, fiind dificil pentru ea să se distribuie rapid în partide politice diferite care nu aveau mesaje suficient de diferențiate. Mai degrabă formațiunile politice marginale față de tehnocrație puteau să formeze rapid asemenea partide. Așa s-a făcut că masa tehnocrației nu s-a putut diferenția rapid în partide politice distincte, ea rămânând relativ omogenă și confuză, confruntându-se însă cu o pluralitate de partide marginale care nu puteau atrage un suport electoral suficient. Existau trei probleme majore pentru formarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
care să fie făcute cunoscute, pentru formarea unei imagini publice conturate. În al doilea rând, partidele constituite la nivel național aveau, inevitabil, să se confrunte cu producerea într-o perioadă scurtă de timp a unui suport local absolut necesar. Solidaritatea tehnocrației, mai ales la nivel local, era o piedică suplimentară a diferențierii sale politice rapide. Ea putea doar în timp să producă o asemenea diferențiere. A treia problemă se referă la competiția dintre diferitele grupuri pentru adoptarea titlului unui partid occidental
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de bază pentru un sistem democratic. Și, în fapt, în România adoptarea noii legislații, deși conflictualitatea dintre partide era accentuată, s-a făcut, de regulă, pe baza unui consens ridicat. Probabil, la alegeri ar fi participat în mod dominant reprezentanții tehnocrației, persoane cu un anumit prestigiu în comunitatea de specialiști și în comunitatea locală sau națională, care nu neapărat aveau o orientare politică clară. Parlamentul ales nu ar fi avut o orientare politică distinctă, dar ar fi reprezentat cadrul cristalizării noului
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Comunist ca rezultat al Revoluției, s-a constituit Frontul Salvării Naționale ca un organism politic care, în condițiile „vidului de putere”, urma să asigure guvernarea provizorie, promovarea rapidă a unor schimbări legislative, pregătirea noilor alegeri. Exprimând punctul de vedere al tehnocrației, el promova un larg consens provizoriu centrat pe obiectivul larg acceptat de a elimina structurile comuniste și de a promova schimbări profunde în întreaga societate. FSN nu a fost conceput ca un partid politic care să intre în competiție ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
constituirea unor partide politice până la alegerile din mai 1990, dar nici nu o excludeau, datorită regulilor noului sistem politic acceptat fără rezerve. S-a constituit un guvern care cuprindea personalități apărute brusc după Revoluție. Structurile administrației publice au fost reconstruite, tehnocrația reprezentând baza noii organizări. Apariția partidelor politice: efectele defazajului temporaltc "Apariția partidelor politice\: efectele defazajului temporal" Dispariția Partidului Comunist a făcut ca procesul de apariție a partidelor să fie mai lent și generator de importante tensiuni și conflicte, din cauza diferențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
politice: efectele defazajului temporaltc "Apariția partidelor politice\: efectele defazajului temporal" Dispariția Partidului Comunist a făcut ca procesul de apariție a partidelor să fie mai lent și generator de importante tensiuni și conflicte, din cauza diferențelor de perspectivă în construirea sistemului politic. Tehnocrația era interesată prioritar de schimbările care urmau să aibă loc și pentru controlul cărora, datorită poziției sale cheie în administrarea întregii societăți, nu avea nevoie de o organizare sub formă de partid politic. Din acest motiv, ea nu era pregătită
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o organizare sub formă de partid politic. Din acest motiv, ea nu era pregătită pentru și nici interesată de constituirea imediată sub formă de partid politic. O structură politică de tip FSN, fundată pe un larg consens și care oferea tehnocrației rolul dominant, era foarte convenabilă pentru aceasta. În contrast cu această orientare a tehnocrației, alte grupări politice au devenit de la început vital interesate să se constituie în partide politice, ce, pentru ele, reprezenta singura modalitate de acces la putere. Imediat după Revoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
era pregătită pentru și nici interesată de constituirea imediată sub formă de partid politic. O structură politică de tip FSN, fundată pe un larg consens și care oferea tehnocrației rolul dominant, era foarte convenabilă pentru aceasta. În contrast cu această orientare a tehnocrației, alte grupări politice au devenit de la început vital interesate să se constituie în partide politice, ce, pentru ele, reprezenta singura modalitate de acces la putere. Imediat după Revoluție au apărut o mulțime de partide care reprezentau mai degrabă forțe politice
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
politice au devenit de la început vital interesate să se constituie în partide politice, ce, pentru ele, reprezenta singura modalitate de acces la putere. Imediat după Revoluție au apărut o mulțime de partide care reprezentau mai degrabă forțe politice marginale în raport cu tehnocrația. Cele mai importante au fost partidele istorice: Partidul Național-Țărănesc, Partidul Liberal, Partidul Social-Democrat. Partidele istorice, existente înainte de instaurarea regimului comunist și desființate de acesta, s-au reînființat imediat în ianuarie 1990. La partidele istorice s-au adăugat o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
iluziile generate de explozia oportunităților politice. Aceste partide aveau însă șanse mici de reușită în raport cu partidele istorice. Explozia rapidă a unui număr mare de partide, dar mai ales a partidelor istorice a reprezentat un fenomen complet neașteptat nu numai pentru tehnocrație, ci și pentru întreaga populație. Din această situație a rezultat un dezechilibru politic care urma să producă multiple consecințe. Masa de tehnocrați, care avea o putere efectivă în administrarea societății, bucurându-se, din acest motiv, de o anumită încredere a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
care urma să producă multiple consecințe. Masa de tehnocrați, care avea o putere efectivă în administrarea societății, bucurându-se, din acest motiv, de o anumită încredere a populației, nu se grăbise să construiască noi partide. Constituirea noilor partide nu în cadrul tehnocrației, ci în afara ei nu a făcut decât să producă o adâncă prăpastie între cele două blocuri politice: pe de o parte, blocul tehnocraților, caracterizat de o anumită solidaritate internă difuză, având însă controlul asupra puterii în stat, confruntați cu dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
solidaritate internă difuză, având însă controlul asupra puterii în stat, confruntați cu dificultăți interne de a produce structuri politice diferențiate; pe de altă parte, mulțimea partidelor nou-constituite, care nu aveau acces la pârghiile puterii în stat și nici suport popular. Tehnocrația s-a trezit brusc într-o situație frustrantă. Terenul politic structurat pe diviziunile de tip occidental - liberal, creștin-democrat, social-democrat -, care, potențial, puteau oferi baza diferențierii politice a tehnocrației, a fost ocupat rapid de partidele istorice. Aceste partide au fost primite
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]