KorAP: Find »[drukola/base=telefona & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...84 >

2,085 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

glas scăzut și ies. Mihai fluieră încet, a pagubă, în vreme ce, alături, Vlad nu știe cum s-o mai scoată la mal: sudor n-are, să termine montajul, Sorina stă în viscol..., părinților ei, rămași la Iași, încă nu le-a telefonat... și-l doare cu atît mai mult cu cît își amintește de vocea voalată de emoție a doamnei Marcu și de modul cum doctorul Marcu, ducîndu-l de braț pînă la poartă, l-a impresionat cînd l-a strîns cu putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o dată. Pe sală, trecînd pe lîngă ușa cabinetului cu telefon, Paula nu se poate abține să nu intre. Nu te mai osteni să prinzi autogara îi spune lui Radu, văzîndu-l singur, cu telefonul la ureche, mușcîndu-și buza de jos. Am telefonat eu și mi-au spus că autofreza n-a putut avansa mai mult de cinci kilometri. Și stați ca tîmpiții, cu mîinile-n sîn?! țipă Radu în telefon celui care-i spune același lucru ca Paula. Te pomenești că te bucuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cincizeci... Aștept acum o nouă convorbire cu el, dar durează... Am făcut-o de pe la șase și-i trecut de zece... Lăsați, doamnă, o încurajează Mihai pînă deseară e-acasă, cred că autofreza a plecat din nou. Am să vă mai telefonez totuși... Sărut mîinile! Iese din bloc abătut, impresionat de greutatea cu care se mișca soția lui Lazăr, agățat mereu cu gîndul de cei care stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să ajungă la ceea ce-l obsedează de aproape douăzeci de ani: copilul său. Femeia privește și ea fereastra, fără să audă nimic, decît ce-și cheamă în amintire, din vremea altui viscol... Se pregătea să meargă la Operă; tocmai îi telefonase fata că vine s-o ia, însoțită de prieten. Ați și sosit? a întrebat, auzind zgomot de pași în salon. Dumneavoastră?! s-a mirat, văzîndu-l pe bărbatul străin care îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
își amintește cum a tăiat salonul în două, oferindu-și mîna tînărului, să-i fie sărutată: Fii binevenit, domnule Teofănescu! Soțul meu mi-a vorbit adesea de dumneavoastră. Sînt onorat să-i fiu asistent și colaborator, doamnă. Mama, ți-am telefonat doar să fii gata; afară a început să ningă și... Mergeți voi înainte. Eu am... a pufnit batjocoritor femeia am de discutat o problemă... politică. Cine-i individul? a întrebat fata. Un trimis al partidului de la ei din uzină. Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
efortul dumneavoastră chiar și pentru piesa asta strînge Mihai din umeri. E drept, murmură, retrăgîndu-se spre ușă sînt furios și din cauza afișelor. Ghinion! arată Negrea spre fereastră. Crezi că lui Lazăr îi este bine acolo? Acum două-trei minute mi-a telefonat nevastă-sa: nu mai au nici lemne și nici mîncare, i-a spus la telefon. Plîngea. Mă ruga să fac ceva. Ce? Toată lumea e înnebunită, uite ce-i afară. Am întrebat și eu; au început să se desfunde șoselele, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Sălcii; vă dați seama, se așteptau să le dăm telefon acasă... Femeia se oferă să mai insiste la centrala telefonică a uzinei, să roage pe o centralistă, dar răspunsul e același: foarte multe comenzi, circuite defecte... Secretara serviciului Dezvoltare îi telefonează lui Vlad și-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cărțile... Mihai iese din cabină, ia restul de la telefonistă și se îndreaptă spre alimentara de peste drum, bucuros că a găsit o întrebuințare mai bună celor două geamantane. Își amintește de soția lui Lazăr, se oprește în holul alimentarei și-i telefonează să-i spună că a vorbit cu Sălcii și o asigură că cei de acolo au de mîncare, fără să amintească ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrut să creadă, mai degrabă ar fi crezut că Doina nu-i a ei, da'-i seamănă... "Leit Aglaia." Ce vînt bate afară! Cred că sînt ceva pagube în oraș. Mîine trebuie să fiu odihnit; să nu uit să-i telefonez soacră-mi la Iași, să ia cursa rapidă de prînz, ori, poate, îi trimit o mașină, un ARO cu două diferențiale, să fiu sigur că nu se întroienează. Singura femeie adevărată din viața mea... Ce s-ar fi ales din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a dus la autogară, pentru bilete, iar Sorina... Știți... intervine Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum înaintea ei. Ești în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pară rău pentru telefon. Mulțumesc! vine răspunsul fetei. Și, ca să-ți întorc vorba de aseară, aș vrea să-ți spun că nefericirea mea, cîtă voi avea, va fi legată de prezența ta. Drept care eu surîde Mihai -, știind asta, îți voi telefona de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu ce ți-am greșit?! se aude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în prag. Sînt maistrul Emil, de la Sinteză. Dom' Muraru mi-a telefonat acasă și mi-a spus să vă caut, să vă rog să-i dați cele cinci mii promise. Da, încuviințează Mihai mă duc la CEC, mergeți cu mine? Nu. Dom' Muraru vă roagă să i le duceți la spital; îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste vreun ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

fredonând și nici nu-l băgă în seamă când se cuibări lângă ea și își vârî capul sub cuvertură. — Doamne, mă simt îngrozitor, spuse el, de-a dreptul îngrozitor, apoi adormi imediat. Carol așteptă o jumătate de oră, după care telefonă la el la serviciu. Așa începu perioada telefoanelor de învoire pe motiv de boală. Surveneau cu o regularitate înspăimântătoare; o dată, de două sau chiar de trei ori pe săptămână, Dan nu mai ajungea la serviciu. Din frânturile de informații pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și opt de ore, Carol, în ciuda naturii sale placide, era chiar deranjată de situație. Decise ca de dimineață să se ocupe de asta, fie telefonându-i lui Beverley, fie programându-se la Flaherty; ori una, ori alta, poate chiar ambele variante. Atenția i-a fost astfel distrasă de la problemă - pe care o lăsă de izbeliște, în speranța că o va rezolva în viitorul apropiat (Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva formând numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția lui Carol că asta fi ultima dată - ultima dată când îi cere să telefoneze la firmă în numele lui și când comportamentul său impune astfel de măsuri. — Mă las de băut, Carol, articulase el, agățându-se cu degete stângace de marginea mesei pentru micul-dejun, ca și cum aceasta ar fi fost o măsură a limpezimii pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
apoi se retraseră. Oh, da, abia așteaptă... Stați așa. Văd că cineva a anulat programarea de la 9:30. Cât de repede puteți ajunge aici? Cam în douăzeci de minute. — Cum vă numiți? — Bull. — Inițiala prenumelui? — J. Bull închise și apoi telefonă la birou. Îi răspunse un stagiar australian, căruia îi spuse că va întârzia, fără nici un alt comentariu. Bull încuie de două ori ușa de la apartamentul său. Apoi se opri pe alee pentru a arunca o privire în jur. Apartamentul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce se întâmplase cu soțul ei. Nu se mai comportase niciodată așa. Bull stătuse cocoșat în spațiul asimetric format de scara ce ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
un reprezentant, nu organizația însăși. După ce făcuseră dragoste, cei doi se ridicaseră și se curățaseră pe ei și apartamentul cu o eficiență tipic masculină. Alan reconstruise telefonul distrus și se ghemuise, ținând discul rupt cu ambele mâini, pentru a-i telefona lui Helen Myers. Era deja trecut de zece. Asistenta îi spuse că soția își făcea griji pentru el. Alan o minți că a fost nevoie să treacă pe la alt pacient - fără însă a menționa numele lui Bull. Pacientul Bull nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
minți că a fost nevoie să treacă pe la alt pacient - fără însă a menționa numele lui Bull. Pacientul Bull nu mai exista. Subterfugiul era unul bine ales, căci Meyer își ținea gura în chestiuni profesionale. Alan o rugă să-i telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

anul 1972, un bogat om de afaceri a oferit mulți bani pentru găsirea fosilelor. Au fost multe informații, dar investigațiile n-au dus la găsirea nici măcar a uneia dintre fosilele de sinantrop. În anul 1970, o femeie din New York a telefonat unui antropolog implicat în cercetarea fosilelor de sinantrop și i-a spus că soțul ei deținuse asemenea fosile pe când era în viață. Profesorul Howells de la Universitatea Harvard a verificat fotografiile oferite de femeie și a confirmat că sunt chiar fosilele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

îndatoriri și probleme“), nu ne stătea mintea la strategii perfide, cu bătaie pe termen lung. Fratele meu a făcut pipi în cascheta ofițerului (ajungând la neasemuita concluzie că Patria e o oliță), iar eu m-am limitat la mărunțișuri. Când telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe pantalonii ori pe pantofii lui. Serile, când luna pornea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce i se părea a fi singura armă la Îndemînă. — Chemi cumva poliția? Îl Întrebă Rowe. Sau vreun medic? — Nu, telefonez la teatru, zise domnul Rennit cu durere În glas. Tocmai mi-am adus aminte că soția mea... — Așadar, ești Însurat, În ciuda experienței dumitale? Da, răspunse sec celălalt, cu fața crispată, apoi vorbi În receptor, din care se auzea o voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]