384 matches
-
aflată în prezent sub egida Organizației Națiunilor Unite. UIT este cea mai veche organizație internațională interguvernamentală. Sediul actual se află la Geneva, Elveția. UIT a fost creată la 17 mai 1865 prin semnarea la Paris, a unei convenții internaționale privind telegrafia, Uniunea Internațională pentru Telegrafie (International Telegraph Union - ITU), pentru a asigura interconectarea rețelelor naționale telegrafice. Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
egida Organizației Națiunilor Unite. UIT este cea mai veche organizație internațională interguvernamentală. Sediul actual se află la Geneva, Elveția. UIT a fost creată la 17 mai 1865 prin semnarea la Paris, a unei convenții internaționale privind telegrafia, Uniunea Internațională pentru Telegrafie (International Telegraph Union - ITU), pentru a asigura interconectarea rețelelor naționale telegrafice. Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în anul 1924 Comitetul consultativ internațional pentru telefonie (CCIF), în 1925 Comitetul consultativ internațional pentru telegrafie (CCIT) și în 1927 Comitetul consultativ internațional pentru radio (CCIR). În 1934 organizația și-a modificat numele în (UIT). În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a ONU, UIT a devenit o agenție specializată a ONU. În 1956, CCIF
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
1934 organizația și-a modificat numele în (UIT). În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a ONU, UIT a devenit o agenție specializată a ONU. În 1956, CCIF și CCIT s-au unit, formând Comitetul consultativ pentru telefonie și telegrafie (CCITT). La ultima reorganizare din anul 1992, în cadrul UIT s-au format trei sectoare: Pe lângă state membre și observatori, UIT admite și membri de sector și membri asociați, care pot fi operatori, laboratoare de cercetare, producători de echipamente și alte
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
apreciative din Garibaldi și italieni. În Statele Unite, au avut loc întâlniri de mulțumire - promovate de organizațiile Italiană-americane- pentru inventatorul radioului Guglielmo Marconi, atunci când în 1909 a câștigat Premiul Nobel în Fizica "în semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea telegrafiei fără fir" și pentru Enrico Fermi atunci când în 1938 el a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică "pentru demonstrația să de existența unor noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, precum și descoperirea legate de reacții nucleare aduse de
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
datele diferitor protocoale. Specificațiile RFC 1490 determină metoda încapsulării în cadre Frame Relay a pachetelor protocoalelor de rețea, așa ca IP, IPX, Ethernet, SNA (Systems Network Architecture). Propunerile inițiale pentru Frame Relay au fost prezentate către Comitetul Consultativ International pentru Telegrafie si Telefonie (CCITT) în 1984. Lipsa de interoperabilitate și standardizare au împiedicat dezvoltarea semnificativa a Frame Relay până în 1990, când Cisco, Digital Equipment Corporation (DEC), Northern Telecom, și StrataCom au format un consorțiu pentru a se concentra asupra dezvoltării. Ei
Releu de cadre () [Corola-website/Science/299045_a_300374]
-
a fost dotată imediat cu astfel de aparate. Următoarele experimente de acest gen au avut loc în 1891-1892 în timpul exercițiilor militare de la București și Turtucaia, iar rezultatele observațiilor făcute cu acest prilej au determinat în 1893 înființarea în cadrul Companiei de telegrafie din Regimentul 1 geniu din București a unei subunități aerostație, sub comanda locotenentului Eugen Asachi.
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]
-
primește semnale pe care le retransmite la un nivel mai înalt sau la o putere mai mare, sau de cealaltă parte a unui obstacol, astfel că semnalul să poată acoperi zone mari fără degradarea calității sale. Termenul „repeater” provine din telegrafie unde reprezintă un dispozitiv electromecanic folosit pentru a retransmite semnale telegrafice. Această definiție a continuat să existe în telefonie precum și la sistemele de transport de date. În telecomunicații definiția de repeater are următoarele sensuri standardizate: Un ""hub"" de rețea (cuvântul
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
cu alte nave în acțiuni decisive ale flotei. Bătălia de la Tsushima a demonstrat că viteza cuirasatelor și armele de mare calibru cu bătaie mai lungă sunt mult mai avantajoase în bătăliile navale decât un amestec de tunuri de diferite calibre. Telegrafia a fost inventată în ultima jumătate a anilor 1890 și la sfârșitul secolului toate forțele navale majore au adoptat de acest mijloc de comunicare mult îmbunătățit. Deși Alexander Popov, Stepanovici de la Institutul de Lupte Navale a construit și a prezentat
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Japonia, profesorul Shunkichi Kimura a primit sarcina de la Marina Imperială Japoneză să își dezvolte propriul sistem de comunicații fără fir, iar acest sistem a fost montat pe multe dintre navele de război japoneze înainte de 1904. Deși ambele părți au avut telegrafie fără fir devreme, rușii au fost folosit echipamente germane și a avut dificultăți în utilizarea și întreținerea lor, în timp ce japonezii au avut avantajul de a folosi propriul echipament. Este recunoscut astăzi că această luptă a fost începutul aplicării contramăsurilor electronice
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
nava japoneză că există și alte nave rusești în apropiere. "Shinano Maru" a observat apoi în ceață formele a zece alte nave rusești. Flota rusă a fost descoperită și orice șansă de a ajunge la nedetectați Vladivostok a fost compromisă. Telegrafia fără fir a jucat un rol important de la început. La 04:55 , căpitanul Narukawa de pe "Shinano Maru" a trimis un mesaj telegrafic amiralului Togo în Masampo că "Inamicul este în careul 203". Până la 5 AM, semnalele telegrafice interceptate au informat
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
(n. 1885 - d. 1960) a fost un fizician român, inginer, doctor în științe fizice, unul din întemeietorii radiocomunicațiilor în România. A jucat un rol deosebit în introducerea și dezvoltarea radiotelegrafiei în România, realizând cu resurse proprii prima stație de telegrafie fără fir (TFF) românească și contribuind la realizarea primelor stații militare de radiotelegrafie (1914-1917). A activat ca profesor la Universitatea București și a fost membru al Societății Regale Române de Geografie. S-a născut în 1885, în București, într-o
Emil Giurgea () [Corola-website/Science/309373_a_310702]
-
301 sași și șvabi, 738 germani, 7 evrei, 64 de alte etnii; numărul caselor: 193. Localitatea Tălmaciu beneficia în acea perioadă de: secretariat comunal, judecătorie cercuală (de ocol), preceptorat al tribunalului Sibiu, post de jandarmi, filială locală de poștă și telegrafie (PTTR), gară CFR și o circumscripție sanitară rurală. Este atestat documentar în 1265: Tholmach. Potrivit mai multor istorici, numele localității este amintirea numelui unui trib peceneg, "Talmaci". După colonizarea sașilor, Tălmaciu devine centrul scaunului românesc cu același nume, cuprinzând localitățile
Tălmaciu () [Corola-website/Science/297088_a_298417]
-
de divizie. Mare iubitor de știință, Ernst a avut o instalare fără fir montat în interiorul castelului său din Altenburg în timpul începutului războiului. Scopul acesteia era de a comunica special cu aeronave. De asemenea, Ernst a fost toată viața interesat de telegrafia fără fir și telefonie și a fost considerat expert în aeronautică. Când Germania a pierdut războiul, toți prinții germani și-au pierdut titlurile și statutul. Ernst a fost unul dintre primii prinți care a realizat schimbările majore ce vor veni
Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/327088_a_328417]
-
în altul, astfel descoperind câmpurile elctromagnetice (EM), toate acestea fiind demonstrate în laborator în anul 1880 de fizicianul german Heinrich Hertz. La sfârșitul secolului XIX, Guglielmo Marconi pe baza descoperirilor lui Maxwell și Hertz a inventat primul sistem practic de telegrafie. În 1899, Marconi aplică tehnică să de comunicare la distanță prin utilizări practice și comerciale. În data de 12 decembrie 1901, savantul italian face un experiment demonstrând comunicarea transatlantica prin trimiterea unui semnal din Cornwall, Anglia și primirea acestuia în
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
(n. 30 noiembrie 1819-12 iulie 1892) a fost un om de afaceri american care, împreună cu alți anteprenori, a fondat Complania Atlantică de Telegrafie și a pus în 1858 primul cablu telegrafic care traversa Oceanul Atlantic. Field s-a născut în Stockbridge, Massachusetts avându-l ca tată pe clerul David Dudley Field și ca frați pe David Dudley Field II, Henry Martyn Field, și Stephen
Cyrus West Field () [Corola-website/Science/323092_a_324421]
-
Anzi care i-au oferit pictorului destulă inspirație vizuală. Prin dăruirea unor dintre cele mai cunoscute picturi ale Bisericii, Field a sperat să atragă investitori în America de Sud pentru a sprijini societățile sale de acolo. După și-a întors atenția spre telegrafie. Împreună cu Peter Cooper, Abram Stevens Hewitt, Moses Taylor și Samuel F.B. Morse, în 1854 a instalat o line de telegraf de 400 de mile care făcea legătura între St. John's, Newfoundland și Labrador cu Nova Scotia. În următorul an
Cyrus West Field () [Corola-website/Science/323092_a_324421]
-
Hewitt, Moses Taylor și Samuel F.B. Morse, în 1854 a instalat o line de telegraf de 400 de mile care făcea legătura între St. John's, Newfoundland și Labrador cu Nova Scotia. În următorul an a format Complania Americană de Telegrafie și a început să cumpere alte companii, centralizându-le într-un sistem consolidat de la Maine la Coasta Golfului; sistemul era al doilea ca mărime după Western Union. În 1857, după obținerea de finanțări în Anglia și susținerea guvernelor americane și
Cyrus West Field () [Corola-website/Science/323092_a_324421]
-
de aceștia, funcția de oscilator a triodei și realizează, în 1912, un circuit cu reacție cu trioda folosit că generator, ceea ce a reprezentat una dintre cele mai de seamă cuceriri în domeniul electronicii. Cele peste 300 de invenții în domeniile telegrafiei fără fir, radiotehnicii, contribuția să esențială la extinderea, generalizarea radiodifuziunii i-au făcut pe unii contemoprani să-i acorde titlul de „părinte al radioului”.
Lee De Forest () [Corola-website/Science/300064_a_301393]
-
Telecomunicații” (1984), Muzeul Memorial „Poni-Cernatescu” (1991), „Mineralogie-Cristalografie” (1997) și „Computere” (2004). Secția „Telecomunicații” prezintă publicului vizitator o serie de exponate originale ce ilustrează evoluția istorică a sistemelor de transmitere a informației la distanță, si este structurată tematic în patru sectoare: telegrafie, telefonie, radio, televiziune. Una din cele mai recente secții, „Mineralogie-Cristalografie”, adăpostește o inedită colecție de flori de mină, donata de dl. Constantin Gruescu, din Ocna de Fier (jud. Caraș-Severin) și care cuprinde 126 de eșantioane reprezentând minereuri polimetalice, oxizi și
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]
-
anul 1772, în urmă primei împărțiri a Poloniei, orașul a devenit parte a Prusiei, din acest an se restabilește numele teutonic "Konitz". Konitz a cunoscut o amplă dezvoltare în decursul secolului XIX. În 1864 s-a construit prima rețea de telegrafie, care racorda orașul de Stettin. Prima linie de cale ferată ce lega orașul de Schneidemühl a fost dată în folosință în 1871, apoi Konitz a devenit un nod feroviar important, fiind legat prin linii de cale ferată cu Dirschau (1873
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
inginerul rus Vladimir Zvorîkin (1888 - 1982). În 1931, Philo Farnsworth (1906 - 1971) inventează tubul analizor al camerei și astfel se ajunge la primul sistem de televiziune complet funcțional. În perioada recentă, telecomunicațiile au cunoscut o evoluție continuă și semnificativă, de la telegrafie, telefonie și transmisie radio până la televiziune, telefonie mobilă și internet. Baza teoretică a transmiterii semnalului prin spațiu, fără fir, o constituie ecuațiile lui Maxwell. În 1887, fizicianul german Heinrich Hertz (1857 - 1894) realizează primul dispozitiv capabil să detecteze undele UHF
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
Major rusesc. Până la sfârșitul lui aprilie, când nava "Apraksin" a fost eliberată dintre ghețuri de spărgătorul de gheață Ermak, de la stația radio de pe insula Gogland s-au emis 440 de telegrame oficiale. În afara echipajului rusesc, datorită semnalelor SOS emise prin telegrafia fără fir, spărgătorul de gheață Ermak a salvat și 50 de pescari finlandezi, eșuați pe o mică banchiză de gheață plutind în apele golfului. Cam în aceeași perioadă, Guglielmo Marconi făcea primele sale transmisii radio. În 1901, Aleksandr Popov a
Aleksandr Popov (fizician) () [Corola-website/Science/299997_a_301326]
-
liceu din Nantes. O stație de sponaj radio a fost înființată la Château des Fouzes lângă Uzès, cu numele de cod „Cadix”. Cadix a început să funcționeze la 1 octombrie. Rejewski și colegii săi au decriptat cifruri germane folosite în telegrafie, și versiunea elvețiană a mașinii Enigma (fără tablou de prize). La începutul lui iulie 1941, lui Rejewski și lui Zygalski li s-a cerut să încerce să rezolve mesaje cifrate pe mașina secretă poloneză Lacida, utilizată pentru comunicații securizate între
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
obiect zburător cu care sărea de pe clădiri. După școala primară a învățat meseria de lăcatuș, unde ca ucenic ocupația lui era foarte variată. Printre altele lucra la un motor care trebuia să funcționeze fără benzină. Deasemenea se ocupa și de telegrafie. Vrînd să-și mărească cunoștințele a plecat în Elveția franceză unde lucra în domeniul motoarelor, și în Paris pentru o perioadă de doi ani. Începând cu anul 1908 a avut ocazia de a lucra în domeniul aviatic la Berlin, definitivându
Albert Ziegler () [Corola-website/Science/311581_a_312910]