544 matches
-
dramatizarea inegalităților reale de învățare. Să notăm faptul că estimarea și evaluarea sunt acte de valorizare ce intervin în toate întreprinderile umane. Și înainte, și după ce facem ceva, stăm și cumpănim asupra calității și amplorii realizării. Acțiunea umană este predominant teleologică, având un rost și fiind îndreptată către un scop. Și, mai presus de toate, ea se înscrie pe o linie de ascendență valorică. Dorim permanent să cunoaștem mai mult, să facem mai bine, să fim altfel. Or, o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
84 Idem, p. 278. Liderul Școlii de la Konstanz afirma că importanța "revoluției" lui Flaubert în istoria reconfigurării conceptului de "mimesis" constă în insolitarea percepției, care dezvăluie cititorului "dependența experienței de clișeele de limbaj", în timp ce, "prin fenomenalizarea acțiunii, se dezvăluie aparența teleologică a desfășurărilor istorice, zdruncinând astfel încrederea pozitivistă în transparența cauzală a universului" (idem, p. 159). Aceeași idee o întâlnim reformulată, din perspectivă psihanalitică, în clasicul studiu semnat de Marthe Robert, Romanul începuturilor și începuturile romanului, traducere de Paula Voicu- Dohotaru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cuvânt și lucru: obiectul nu este numit, ci se enumera calitățile lui. Punerea accentului pe însușiri și enumerarea lor implică descriere; și modul special de descriere a naturii practicat în secolul al XVIII-lea implică o anumită filozofie, implică o teleologic. În cartea sa despre Pope și în eseurile privind stilul poetic al secolului al XVIII-lea, Geoffrey Tillotson a cules numeroase observații pătrunzătoare de acest fel, de pildă, despre ideologia specială a stilului poetic, despre "nomenclatura lui fizico-teologică'', cum o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și „neorientat către scop” sau „aleator”. Ei consideră că o mașină este „orientată către scop” doar dacă are anumite condiții finale precizate către care activitatea acesteia este orientată. Comportamentul orientat către scop era, la rândul său, clasificat în „feedback” sau „teleologic”, și „non-feedback” sau „non-teleologic”. Sistemele feedback sunt definite ca acele sisteme în care inputul este modificat de către output într-o direcție necesară pentru a reduce diferența dintre situația curentă și situația scop. Unele mașini includ un feedback continuu al erorii
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
întâlnire a grupului a avut loc în martie 1946 și a avut drept temă: Mecanisme feedback și sisteme circulare cauzale în sistemele biologice și sociale. Două alte întâlniri au avut loc tot în 1946; prima, în septembrie, cu tema Mecanisme teleologice în societate, iar a doua în octombrie despre Mecanisme teleologice și sisteme circulare cauzale, în care Rosenblueth și Wiener au descris experimentele făcute începând cu 1944 asupra mușchilor și transmiterii impulsurilor nervoase. Conferințele Macy au continuat în 1947 și s-
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
a avut drept temă: Mecanisme feedback și sisteme circulare cauzale în sistemele biologice și sociale. Două alte întâlniri au avut loc tot în 1946; prima, în septembrie, cu tema Mecanisme teleologice în societate, iar a doua în octombrie despre Mecanisme teleologice și sisteme circulare cauzale, în care Rosenblueth și Wiener au descris experimentele făcute începând cu 1944 asupra mușchilor și transmiterii impulsurilor nervoase. Conferințele Macy au continuat în 1947 și s-au referit tot la mecanismele teleologice, în timp ce conferințele din 1948
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
în octombrie despre Mecanisme teleologice și sisteme circulare cauzale, în care Rosenblueth și Wiener au descris experimentele făcute începând cu 1944 asupra mușchilor și transmiterii impulsurilor nervoase. Conferințele Macy au continuat în 1947 și s-au referit tot la mecanismele teleologice, în timp ce conferințele din 1948 au abordat problemele structurii limbajului. Deja în 1947 se poate spune că noua știință a ciberneticii era conturată. Ceea ce lipsea era numele noii discipline științifice. Iată cum descrie chiar Norbert Wiener momentul alegerii acestui nume: ,,Cu
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
urmează schema feedback-ului, și este bine-cunoscut faptul ca o nouă disciplină, numită Cibernetică, a fost introdusă de Norbert Wiener să se ocupe de aceste fenomene. Teoria încearcă să arate că mecanismele de feedback sunt baza comportamentului de scop sau teleologic la mașini, precum și în organismele vii, și, în sistemele sociale.” 6. Stafford Beer [17] „Știința organizației eficiente" [18]... „Cibernetica studiază fluxul de informații în jurul unui sistem, și modul în care această informație este folosită de către sistem ca un mijloc de
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și, mai ales, de a evita să facă ceea ce este contrar normelor morale. El este legat În mod direct de responsabilitate, de autocontrol, dar reprezintă o formă exagerată de cenzură care frizează caracterul unei constituții obsesionale a personalității. 10. Principiul teleologic Acesta presupune că orice acțiune umană, orice act de comportament nu este Întâmplător, ci el urmărește Întotdeauna un anumit scop final. Nimic nu se petrece, nimic nu se desfășoară la Întâmplare, fără nici un rost. În tot și În toate există
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un anumit scop final. Nimic nu se petrece, nimic nu se desfășoară la Întâmplare, fără nici un rost. În tot și În toate există un scop către care se tinde și care trebuie, În mod absolut, să fie realizat. Acest principiu teleologic corespunde cu aspirațiile Eului, cu apetențele sau cu normele Supra-Eului moral, care, În felul acesta, alimentează sau stimulează formarea și realizarea idealurilor umane ale persoanei. O persoană a cărei viață nu are un scop, este inertă, amorfă și practic inexistentă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dreptului natural indică în mod clar o abordare holistă, chiar dacă reflecțiile lor macroeconomice par să fie fondate pe comportamente de natură microeconomică. Quesnay nu pleacă de la individ, nici nu raționează după principiul cauzei și efectului, el pleacă de la o ordine teleologică ce include și garantează libertatea individuală. Economia este la el concepută exclusiv ca știință ce preconizează studiul și punerea în aplicare a dreptu-lui natural. Numai datorită faptului că relațiile dintre oameni sunt ghidate cu ajutorul dreptu-lui natural este posibilă o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
determina o normă de justiție în absența unor veritabile comparații interpersonale ale preferințelor? 4.1.3.2. Hirsanyi și spectatorul imparțial Noua economie a bunăstării definește o justiție pe stadii (trebuind determinată justiția stadiului final) și aparține deci ansamblului teoriilor teleologice ale justiției sociale. Teoriile zise deontologice pun accentul pe procedura permițînd atingerea acestui stadiu. Ce este o procedură justă? Distincția dintre diferitele abordări deontologice ale justiției se face în jurul purității și perfecțiunii procedurii puse în operă. Barry și Rawls disting
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înțelesuri, unul din sfera lui "ce este", celălalt din sfera lui "ce trebuie să fie." Mai toți acești termeni au o "încărcătură valorică". Terminologia are o importanță aparte în științele sociale. Ea exprimă idei novatoare sau ancorate în tradiție. Metodele teleologice și normative au dobîndit caracter de evidență. Pînă la urmă, alegerea unui punct de vedere va depinde, în ultimă instanță, de abordarea epistemologică subiacentă. Altminteri, disputele fundamentale și continui din filosofia socială și din cea politică pot fi abandonate astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
depinzînd de sistemul de credințe al fiecăruia, de modul cum se refractă valorile în oglinda sufletului său. Prin urmare, cunoașterea științifică a culturii este bazată pe astfel de presupoziții subiective. De asemenea, cu-noașterea economică este considerată ca avînd un caracter teleologic. Ideile-valori ale cercetătorului și epocii sale sunt, cum spuneam, subiective, ele determină obiectul cercetării și amploarea sau profunzimea acesteia, în infinitatea conexiunilor cauzale. Dar adevărul științific nu poate fi subiectiv. El trebuie să fie valabil pentru toți. De aici întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Mac Intyre, Michael Walzer), care consideră virtuțile drept principii impersonale, izvorîte dintr-un anumit context moral, în care nu cri-teriul raționalității este determinant, ci mai curînd cel al tradiției și credinței. Mac Intyre acuză Iluminismul de a fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime, pentru că omul își pierde Cerul. Rezultatul acestei tranziții de la o viziune teleologică ce postulează o ordine morală independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi, între ceea ce suntem (aici și acum) și ceea ce ar trebui să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
decât un antireducționism virulent; el afișează o poziție constructivă ce include: 1) o concepție în care întreaga persoană (sau persoana ca întreg) servește drept model; 2) conștiința aspectelor creative și intenționale ale individului; 3) homeostazia ca element motivant și vector teleologic al întregii vieți umane; 4) obiectivul existenței umane în care individul crede cu tărie; 5) sinele, ca o caracteristică esențială a personalității; 6) accentuarea personalității prin experimentare; 7) prețuirea individului prin libertate și demnitate; 8) evidențierea distinctă a calităților umane
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Rezumattc " Rezumat" • Funcționalismul este concepția care explică fenomenele, instituțiile, prin presupuse nevoi ale sistemului social. În dezvoltarea sa - de la antropologia antebelică la sociologia contemporană -, funcționalismul a cunoscut mai multe reevaluări. Acestea au fost cauzate de dificultățile sale inerente: caracter conservator, teleologic și incapacitatea de a explica schimbarea. • Filosoful și pedagogul american John Dewey a formulat primul și cel mai solid funcțiile școlii în contextul instituțiilor societății liberale: integrarea tinerilor în roluri adulte, egalizarea șanselor sociale și dezvoltarea psihică și morală a
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
părțile unui întreg, obiectele unui sistem, relațiile, fenomenele sau procesele inerente lui și implică coerență sau o unitate internă, concordanță între obiectele și relațiile care aparțin unui sistem, ordine, adică o legătură bazată pe un raport cantitativ, calitativ, mecanic sau teleologic, o structură, adică o unitate având o lege imanentă de acțiune și dezvoltare, o cauzalitate proprie dezvăluind o individualitate funcțională. Armonia poate fi rezultatul: 1 absenței opoziției dintre tendințele sau funcțiile inerente părților, fenomenelor sau proceselor; 2 este constituită în
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
prin sine însuși un gen de lege pentru propria acțiune. Ar fi inadmisibil ca numai specia umană să se sustragă acestei reguli și să nu fie guvernată de vreo lege. Legea naturală proprie omului se înscrie de asemenea în ordinea teleologică și legală a lumii, creată de Dumnezeu, ea "poate fi descrisă ca decretul voinței divine, perceptibilă prin lumina naturală care indică ceea ce este și ceea ce nu este conform cu rațiunea naturală și, prin aceasta, ceea ce este permis și ceea ce este interzis
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o astfel de lege la fel de clară și de inteligibilă unei ființe raționale care o studiază, ca și legile pozitive ale comunităților, poate chiar mai clară"26. Ea este prezentată ca necesară, reprezentând voința divină aplicată umanității și înscrisă în ordinea teleologică a operei divine. Legea naturală exprimă, sub forma unei obligații pentru ființele libere și raționale, voința lui Dumnezeu ca lucrarea Lui să fie conservată. Prin urmare, este evident faptul că modul în care a conceput Locke legea naturală o face
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
forma unei obligații pentru ființele libere și raționale, voința lui Dumnezeu ca lucrarea Lui să fie conservată. Prin urmare, este evident faptul că modul în care a conceput Locke legea naturală o face inseparabilă de fundamentul divin și de structura teleologică a lumii. Problema cea mai dificilă pe care o ridică legea naturală este aceea a modului de cunoaștere a ei. Când studiem capacitățile umane de cunoaștere descoperim că ele sunt mai puțin solide decât par sau decât ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fie lăsat singur, l-a pus pe acesta sub imperiul puternicelor obligații ale necesității, convenabilității și înclinației care să îl împingă spre societate"116. Această afirmație poate fi înțeleasă în mai multe moduri. În primul rând, din punct de vedere teleologic, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu mijloacele necesare pentru ca natura umană să se poată împlini conform scopurilor pentru care a fost creată. Astfel, omul posedă intelect (capacitate de înțelegere) și limbaj, facultăți care sunt prin excelență mijloace prin care
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ea poate apăra drepturile și proprietățile individuale. Fără îndoială, teoria lui Locke se înscrie în mitul poporului suveran, care marchează întreaga istorie a statelor moderne. Așa cum concepe el poporul, acesta este suveran pentru că existența lui de fapt comportă o dimensiune teleologică, iar definiția sa politică îi conferă o realitate de drept. Poporul nu reprezintă nici mulțime confuză și dispersată de indivizi, nici comunitatea politică formată din instituții și raporturi juridice care canalizează puterile și stabilește o anumită ierarhie a lor. El
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
comunitatea, armata necesită "o supunere absolută față de ordinele fiecărui ofițer superior, iar a nu se supune sau a contesta cele mai primejdioase și mai lipsite de rațiune ordine înseamnă chiar moartea"67. Este vorba aici de o exigență de ordin teleologic, care ține de autoconservarea comunității și de îndeplinirea eficientă a acestui obiectiv. În acest caz, avem aici un exemplu de putere absolută care este în mod rațional necesară, fără a fi însă și arbitrară 68. Ceea ce condamnă Locke nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]