869 matches
-
Florei, un sat mai mare ca al lor. Necunoscând pe nimeni din sat, se gândea ca nu cumva să mănânce bătaie de la băieții din Teșila, așa că s-a lăsat cam greu convins să vină la dans, fiind o fire mai temătoare. Valentinei îi plăcea de flăcău. Spera să se logodească cu el într-o zi. Se mai aventurase ea cu băieții din sat, pe tărâmul lunecos al amorului, dar, ca la țară, se mai auzea câte ceva despre aventurile fetelor, că, de
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
ori se îndulcește în resemnare.” (Tudor Opriș) Lirismul ingenuu se reflectă în fiecare poem: „Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței în umbra cea veșnică și neînțeleasă, fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și îndumnezeit ateu...” De dincolo de cuvântul scris se aud voci profetice pe care artistul le încorporează în esența omenească: „Pentru tine plâng, Poezie, mireasă a neavutului dor, cu genunchii inimii răsuciți ca o salcie bătrână, fără de seamăn, cu patima ochiului
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
am purces cu telecabina către Sfinx survolând pădurea imensă de conifere, înzăpezită, pe care o ghiceam înfrigurată și ea. Cabina urca în zumzetul sacadat al rolelor ce o antrenau pe cablurile groase de oțel, plină de turiștii ce ne gândeam temători la ce va sa fie sus acolo pe platoul Bucegilor, când, ca la un semnal, aproape de penultimul stâlp al telefericului am intrat, parcă, într-un alt fel de spațiu. Cerul s-a luminat brusc și soarele a năvălit în interiorul cabinei
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
lui MARIAN DRAGOMIR în poemul “Gândirea” sugerează condiția imposibilă de a crea “genialitatea are un gust pervers / gânduri aliniate biologic”, la fel și poemele IOANEI VOICILĂ DOBRE, “Acrobație” : “Am clădit un vis, / drum suspendat / și merg pe el, / pe vârfuri, / temătoare”. De asemenea se remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICĂ ȚENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
Aurel Baciu, Mihai putu citi în jurnalul Andreei din prima zi de școală al clasei a IX-a: 1. 15 Septembrie, clasa a IX-a, E prima zi de școală. Prima zi de liceu. Am intrat în clasă la început temătoare neștiind ce mă așteaptă, dar printre rîndurile de bănci am descoperit și figuri cunoscute, cum ar fi pe cea a lui Angelica Voicu, prietena mea cea mai bună din generală. Îmi făcu cu mâna și m-am dus să mă
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
ezită. Ocoli ușor spațiul copiilor și ajunse la Simona. Nu știu ce i-a spus, dar ochii mamei nu mai putură să rabde povara lacrimilor. Plângea ... De bucurie, de fericire ... Își prinse din nou fiul de mână, cu acea grijă ocrotitoare și temătoare ... D-nul profesor proiectase lucrări de-ale lui Vasili Kandinski și de-ale lui Willem de Kooning, prezentând, în paralel, lucrările lui Casian. “Încercăm, prin această expoziție, să repromovăm vehiculata idee că talentul și creativitatea sunt native, iar în momentul
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
este indiferentă autorilor Cărții Psalmilor. Omul drept este apreciat și slăvit pentru virtuțile sale, pe când cel nedrept este disprețuit și condamnat pentru fărădelegile sale. Psalmul I prezintă în antiteză cele două categorii de oameni, fericindu-l pe bărbatul drept și temător de Dumnezeu și condamnându-l pe păcătos. Un adevăr dogmatic neomis de Psaltire, în legătură cu omul, este starea sa de păcătoșenie, moștenită de la protopărinți. Psalmul 50 exprimă în termeni cât se poate de clari această stare: "Că iată întru fărădelegi m-
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
Rudolf. În curând, dragostea Mariei pentru arhiduce ajunge să se transforme în obsesie. Adolescenta colecționează articole dedicate prințului moștenitor și fotografii ale acestuia apărute în presa vremii. Dragoste vieneză Comportamentul Mariei nu trece neobservat de către părinții acesteia. Îngrijorați, neliniștiți și temători de întorsătura pe care ar putea să o ia lucrurile, Helena și Albin von Vetsera decid că soluția cea mai bună pentru a împiedica o relație între fiica lor și prințul moștenitor este ca Maria să fie departe de acesta
PUNCTUL TERMINUS AL UNEI CUTREMURĂTOARE POVEŞTI DE IUBIRE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 107 din 17 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350802_a_352131]
-
la creație. E pentru mine un adevărat prilej de uimire și admirație față de ei, pentru că eu sunt o persoană care intră repede în panică, la cea mai mica durere sau tulburare fizică sau psihică. Da, sunt o persoană slabă și temătoare. Pictorul Ionuț Cătălin Florea a stat zece ani într-un cărucior cu rotile, a învățat să-și învingă durerile fizice și deprimarea și să meargă mai departe. A invatat, s-a perfecționat, a desenat, a demonostrat lumii că un handicap
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351669_a_352998]
-
din zăpezi colorate mult cântate de om crescute-n miracolul vieții din pom preschimbate-n petale în fir de iubire în scrieri de dor... într-o altă simțire și curg peste noi peste viu și culoare căderea lor lasă priviri temătoare de curgerea lumii de fructul rămas zămislit peste timp să mai fac’-un popas mă tem de petale de cântul lor mut mă tem că nicicând n-am să-nvăț să le-ascult de urma lăsată în gând de unicul
MĂ TEM DE PETALE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351741_a_353070]
-
el știe limbajul celor care nu prea mai au ce să-și spună. Am schimbat, vreme de vreo două ceasuri, banalități, lucruri comune. Apoi, fiecare a plecat spre casă lui, mai bătrân cu vreo treizeci de ani, măi îngândurat, măi temător de singurătate. Era prea mult. Câți ani vor mai trece până ne vom întâlni iarăși? Toate lucrurile au un timp al lor. Și acesta. Adică iubirea. Dacă nu e atunci când e, nimic nu mai contează. Ce vine prea târziu, mai
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
o viziune a frumuseții. El se apropie de mine privindu- "mă, străpungându-mi sufletul cu o lumină blândă. Ea stă mai retrasă. Înțeleg că spaima de oameni încă există în amintirea ei. E sfioasă și blândă ca o adiere. Dar temătoare, teamă pe care i-o înțeleg prea bine. Pe care am trăit "-o de atâtea ori și eu în apropierea oamenilor. Dar iubirea din ea este nemărginită. Mă uit la ei, și valuri de iubire îmi inundă sufletul. Se apropie
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
este familia ta, atmosfera din familia ta, relația dintre tine și soția ta? Alin Pădureanu: - Cel puțin până acum, ne înțelegem bine. Am trecut cu bine acea perioadă de acomodare, de care foarte mulți tineri sunt speriați și sunt oarecum temători de lucrul acesta. Dumnezeu a făcut să fie la noi în biserică un grup de tineri care toți sunt proaspăt căsătoriți și ne întâlnim cu regularitate; avem studii biblice pe care le facem împreună. Ce am descoperit acolo și mi-
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351222_a_352551]
-
-n lume-n zbor Precum un obosit cocor Din toamnă-n iarnă călător, Precum un mânz rătăcitor Într-o taiga cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean amețitor, Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat
DE MĂRŢIŞOR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345552_a_346881]
-
Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013 Toate Articolele Autorului CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
ea să nu‑l poată vedea pe Gabriel. - Pe mine? Io sunt Anița, maică. Nu mă cunoști, că nu ești de p‑aci de loc, a răspuns femeia cu întârziere, fără să ridice privirea la cel ce‑i vorbea, încă temătoare. - Așa e, tanti Anița, nu te cunosc. Dar pe matale te cheamă Anița și mai cum? Că mai ai un nume, nu? - Pe mine?... pe mine mă cheamă Anița, maică...Și Agavriloaie mă cheamă. - Și ce faci matale aici, în
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
Anotimp > NICI OAMENII, NICI COPACII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului De-atâtea toamne mă îndoiesc, ca un animal rănit de propria existență. Da, azi sunt mult mai indispus, mai temător și mai incert, vara a plecat din nou furată. Poate împreună am strivit, razele lunii sub tălpi prin iarbă și mulți le caută ca nebunii atrași noaptea de biserici. Nici oamenii, nici copacii, nu-și mai întind brațele unii altora
NICI OAMENII, NICI COPACII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356374_a_357703]
-
de gard s‑a oprit încremenit. Porțile erau lăsate ușor peste drum și între ele și mașină un om se zbătea în ghearele morții, strivit. Cu ultimele puteri, urla de durere. Viorel a parcurs și acei câțiva pași, încet și temător, privind fix la acel om chinuit, cu maxilarele strânse. L‑a recunoscut. Într‑o clipită a fost lângă el strigând: - Gavrilă ! Bă, Gavrilă, bă! Gavrilă, băiatu’ tatii, mă auzi bă, băiatule? Ce‑ai făcut, Doamne, cu băiatu’ meu? Ce soartă
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
în chip de mucenici și preacuvioși, chiar și în Chipul Maicii Domnului și a lui Hristos însuși...”. - În cazul acesta, eu ce trebuie să fac, părinte, căci mă tem mai mult acum, după cele auzite? a întrebat Fănel descurajat și temător cu adevărat. - Să crezi în învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos, fiule! Să vii la biserică atât cât poți de des. Deja te-ai convins că, intrând în lăcașul sfânt, ieși din lumea aceasta de toate zilele pentru a intra într-
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
are revelația prezenței Sale în creațiune. “Văd cerul albastru ziua,/ Cerul înstelat noaptea,/ Văd cerul înnorat în furtună/ Și razele soarelui de dupa nori,/ Alergând către mine,/ Văd pădurea ce se așterne la orizont/ Și ierburile înalte/ Ce-mi primesc pașii temători,/ Dar dincolo de tot ce văd,/ Nu-l pot vedea/ Pe Cel pe Care eu Îl caut !!!” Descrierea este simplă, clasică, menită să ne descopere un Dumnezeu pentru care esteticul a fost și va rămâne o preocupare majoră. Imaginile sunt exuberante
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
istorie. Timp de un ceas, se vor aprinde toți licuricii din candele și vor fi stinse becurile. Mie nu-mi place să stau în întuneric. Niciodată nu mi-a plăcut. În copilărie, mă speriam de întuneric pentru că eram un copil temător. Nici astăzi n-aș merge noaptea pe afară. Dar, manifestarea comună de protejare a Pământului, conștientizarea omenirii despre pericolele pe care le reprezintă încălzirea globală, mă mobilizează. Iată că Pământul devine pentru o oră, un copilaș, în mâinile noastre. Cum
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
bine! Din palide tenebre... se-nfiripau în mine Obscure scâncete Aluviuni, culori păgâne... Eu mă zbăteam, Mă răsuceam între cuvinte: -“Voi naște mâine! Mâine!”... Ei mă chemau, mă dezmierdau Cu viclenie, Habar n-aveau Că-n sângele trufaș Sacrificau copacul Temător de cuie... A fost un semn... Știu bine! Mai port și azi în gânduri Povara timpului, Tenebrele ce se-ntrupau în mine - Un joc al nimănui - Un foc, o apă, pământ anchilozat Și-un srigăt cât o lume: “Mamăăăăăăă!” 15
OBSCURE SCÂNCETE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355011_a_356340]
-
găsească, Și-unde masa, somnul, toate, Să înceapă să-i tihnească? N-ai cumva, un loc la tine, Vreo firidă luminoasă S-o primești la adăpost De lumea prea arțăgoasă? De-ai ascunde-o-n ochii tăi Blânzi, adânci și temători S-ar simți în largul ei. I-ar da vieții dragi culori! De-ai păstra-o-n palma ta, Mângâiere-o să devină, Și s-așezi pe frunte-aș vrea, Infinita ei, lumină! Referință Bibliografică: LOC DE TAINA / Ioana Voicilă
LOC DE TAINA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355340_a_356669]
-
duceau prea bine și apoi ce viitor le puteau ei asigura, în această lume înnebunită de schimbare, pe acestă planetă suprapopulată și cînd se gîndea ce mulțimi uriașe erau prin India sau prin China, o lua groaza și se uita temătoare peste umăr și își scuipa în sîn ca o babă. Mancuse nu se consumase nici o clipă că nu avea urmași, pentru că se considera prea bătrîn și, dacă nu faci copii la tinerețe, mai tîrziu e prea tîrziu, vorba tangoului și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
și a lumii literatului săltat de atingerea nervului bolnav, care îi seacă fiindul: Și-nvinețit de gânduri, cu frunte în pământ, / Omul începuse să vorbească singur... Singurătatea în care existentul începe să vorbească singur exprimă sfârșitul, pe care poetul îl sugerează temător, pentru că el conștientizează că aparține cu întregul creat, acestei lumi. Bacovia vede în fiind boală și este sugerată ca o iertare față de păcatul adamic. Că se află în plină natură sau în oricare încăpere aerul este maladiv, îi sugrumă eul
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]