1,062 matches
-
sub zodia primejdiei de a fi exilat în lipsa de răspuns și prețuire pentru dăruirea sa. Strălucind cu energia întregului univers, astrul ființei adorate este circumscris învăluitor de afectivitatea celui îndrăgostit precum un cerc selenar ce se rotește frivol. În această temporalitate specială, pentru mine doar ființa iubită există la mod decisiv și doar chipul ei îmi ocupă degajarea privirii mele sufletești. Sunt față în față cu portretul ei extins peste orice ramă limitativă, peste orice cadru de frontieră cenzurant și, oriunde
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
forțându-i apariția prin ancorarea sa într-un segment temporal mundan determinat. Acceptând și aplicând un astfel de act, mărturisirea te iubesc va surveni întotdeauna prea devreme sau prea târziu, dar niciodată la timp. Acest la timp semnifică, de fapt, temporalitatea specială iubirii și a confesiunii sale, acea breșă, sincopă deschisă prin succesiunea timpului cotidianității de zi cu zi. Astfel, apariția mărturisirii deplin-revelatorie te iubesc nu poate fi dictată de considerente exterioare tensiunii din care izvorăște, nu trebuie condiționată de o
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
deplasare ce induce perceperea acestei căi drept una mai întinsă și mai greu abordabilă decât se anticipa anterior. Se cuvine a menționa că aici formulele străbatere în scurt timp și deplasare mai lentă, într-un timp mai îndelungat vizează numai temporalitatea, fenomenul deplasării abstracte și spațializarea specifice iubirii întru eros, care aparțin doar experienței de trăire a îndrăgostirii. Dragostea a cărei experiență o trăiesc aparține ultimei tipologii, se încadrează în clasa iubirilor diminuate care atunci când își proiectează formula te iubesc din
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și mărturisirea te iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa adorată, iubirea ce-mi aparține poate fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată, preschimbându-se în ura cu sevele extrase din solurile erosului. În ambele situaționări, eu sunt ancorat temporalității inedite a îndrăgostirii iubind sau urând pe fondul aceluiași amor dominant. Însă, precum orice experiență onirică, și acest vis, unul dintre cele mai nobile pentru destinul adamic, se va spulbera într-un final neîndurător. Va fi re-conectarea conștiinței mele la
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a îndrăgostirii iubind sau urând pe fondul aceluiași amor dominant. Însă, precum orice experiență onirică, și acest vis, unul dintre cele mai nobile pentru destinul adamic, se va spulbera într-un final neîndurător. Va fi re-conectarea conștiinței mele la fluxul temporalității mundane de zi cu zi, la pasul materialității spre disoluția și absorbția întru moarte. Pierdut printre aștrii amorului mi-am uitat trupul ce-mi atârna precum o povară anatemică. Dar el nu mi-a uitat conștiința și atunci o va
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este privilegiul acordat surselor masive, reprezentative în sens larg și disponibile pe perioade lungi: de exemplu, inventarele după deces, testamentele, cataloagele de bibliotecă, arhivele judiciare etc. Cea de-a doua constă în încercarea de a articulă după modelul braudelian al temporalităților diferite (durată lungă, conjunctură, eveniment) durată lungă a mentalităților, care rezistă cel mai adesea la schimbări, cu durata scurtă a abandonurilor brutale sau a transferurilor rapide de credințe și de sensibilități. O altă caracteristică a istoriei mentalităților în epoca ei
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
among the ancient trees" (E 18), cititorul trebuie să înțeleagă faptul că eul creator acționează astfel atât pentru a-și oglindi propria imagine artistică, desigur, cât și pentru a formula o confesiune poetica legate de tribulațiile unui eu care domină temporalitatea, având acces, în consecință, la bucuria divină a creației eterne 29. Trebuie, de asemenea, menționat că Bardul blakean, așa cum se gaseste el în Introduction la Songs of Experience, seamănă îndeaproape cu splendidul profet-poet descris de Emerson în compoziția The Poet
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea conceptelor" (1974, pp. 176-177). Tezele lui Schleiermacher, mai ales, nu rămân fără ecou în exegeza secolului al XX-lea. În tentativa de a rafina argumentația hermeneutului german, Abrams argumentează că momentul inspirației pulverizează temporalitatea comună și proiectează eul creator în afara acesteia: "Mulți scriitori romantici au mărturisit că au trăit o experiență încărcată de semnificații, în cadrul căreia un fapt de conștiință sau chiar un eveniment ori un obiect comun se transformă brusc într-o revelație
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
încărcată de semnificații, în cadrul căreia un fapt de conștiință sau chiar un eveniment ori un obiect comun se transformă brusc într-o revelație; momentul respectiv pare a opri scurgerea timpului și este adesea descris drept o intersectare a eternității cu temporalitatea" (1973, p. 385). Abrams citează două exemple din Confesiunile lui Augustin, care descriu "experiența eternității într-o clipă" (1973, p. 385). Împingând acest tip de argumentație până la ultimele sale consecințe, Carl Fehrman notează că primul impuls al inspirației este și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fapt evidențiază funcția socială a inspirației, poziția receptorului fiind comparabilă cu cea a clericului medieval, apt să se miște într-o lume de semnificații revelate. În al cincilea rând, criticul notează că prezența inspirației anulează ordinea temporală comună, generând "o temporalitate stranie" (1997, p. 3)76. În al șaselea rând, Clark subliniază conflictul care se instaurează între teoriile despre inspirație emergente în romantism și cele arhaice, potrivit cărora adevărul absolut este întrupat de persoana cea mai ignoranța în privința propriilor acte. Nouă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
transcendent. Pentru a fi înțeleasă mai în profunzime, nu inspirația în sine ar trebui pusă în discuție mai întâi, ci contextul temporal în care ea se manifestă. În contrast cu momentele sterile ale existenței cotidiene, clipă inspirației 78 anulează însăși ideea de temporalitate, permițându-i eului creator să genereze splendoarea poeziei vizionare. Această clipă germinativa, plină de latențe care abia așteaptă intrarea în ființă este descrisă explicit în Milton: "For în this Period the Poets Work is Done: and all the Great / Events
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mobilizatori de afecte și de acțiuni imediate și masive. "Nexus-ul seamănă destul de mult cu un vis", subliniază Rouquette: "Reprezentarea alimentează sau motivează dialogul, în timp ce nexus-ul rămîne întotdeauna în amonte: în general nu se discută" (ibid., p. 72). 2.3.2. Temporalitate, spațialitate și RS Istoricii Școlii Analelor (în special Marc Bloch și Lucien Febvre), dar și un curent mai recent al istoriei culturale (Roger Chartier, Alain Corbin, Jean-Yves Mollier sau Pascal Ory) pun studiul reprezentărilor pe primul plan. Să semnalăm și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Educația religioasă. Repere teoretice și metodice (Editura Polirom, 1999), Psihopedagogie pentru examene de definitivare și grade didactice (Editura Polirom, 1999), Educația. Dimensiuni culturale și interculturale (Editura Polirom, 2000), Istoria pedagogiei. Idei și doctrine pedagogice fundamentale (Editura Polirom, 2001), Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar (Editura Polirom, 2002), Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării (Editura Polirom, 2006). Cuprinstc "Cuprins" Introducere 9 1. Evaluarea randamentului școlar - componentă a demersului didactic 13 1.1. Argumente pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
vezi și Kerlan, 1988, p. 20). Obiectele măsurate în cazul evaluării normative sunt produsele, selectate uneori arbitrar de profesori. În situația evaluării formative se vor avea în vedere procesele care generează produsele respective. Procesul va fi înțeles nu ca simplă temporalitate, ci ca suite de determinări cauzale și metodologice (conținuturi antrenate, metode desfășurate, resurse puse în joc etc.). Temă de rezolvat Descrieți cum îmbinați cele două strategii de evaluare la disciplina pe care o predați. Dacă în cazul dumneavoastră predomină o
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și, de toate verbele aflate la diateza pasivă, funcția de complement de agent: „Îngânat de glas de ape/Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M.Eminescu, I, p. 103) Mai participă direct la realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu, I, p. 191) Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitivul locativ): „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu, I, p. 140), „ În cenușa vetrei veghea un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12); • temporalitatea: „...La lucru-i osândiră/ Și le subjugă munca vieții lor întregi (M.Eminescu, I, p. 56). Când relația sintactică dintre cei doi termeni ai grupului nominal are caracter intrinsec, genitivul dezvoltă alte valori semantice: procesualitatea, caracterizarea, calificarea, identificarea. Procesualitatea, proprie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a doua, pronumele nehotărâte, negative, interogative, relative, de cuantificare și ordinale. PRONUMELE DEMONSTRATIVTC "PRONUMELE DEMONSTRATIV" Pronumele demonstrativ este un pronume nepersona,l dar conținutul său semantic specific este orientat de raportarea spațială la protagoniștii actului lingvistic sau de raportarea la temporalitatea actului de comunicare. Această trăsătură semantică se înscrie în corelația apropiere-depărtare. Pronumele demonstrativ poate funcționa indicial, prin absolutizarea trăsăturilor semantice de apropiere sau depărtare, când „obiectul” situat între cei doi poli, apropiere-depărtare, rămâne fără expresie lingvistică, fiind implicit în grade
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu.” • atribut:„Strângând cu multă amiciție (...) mâna acestuia, gândi că are multă cauză de-a se depărta.”( M. Eminescu, Proză literară, p. 83) ADJECTIVUL DEMONSTRATIVTC "ADJECTIVUL DEMONSTRATIV" Sub aspect semantic, adjectivul demonstrativ caracterizează „obiectele” extralingvistice din perspectiva protagoniștilor sau a temporalității actului lingvistic; indică apropierea sau depărtarea, identitatea sau diferențierea acestor obiecte, dar fără a substitui substantivele care le denumesc, ci subordonându-se lor:„Atâtea stele cad în noaptea asta.”(L. Blaga, p. 11) Adjectivul demonstrativ se deosebește de pronumele demonstrativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actelor lingvistice). Coordonatele temporale ale actului lingvistic se exprimă prin conținutul lexical, concret sau relațional (variabil), al unor substantive (duminică, primăvară, noapte etc.) și adverbe (azi, ieri, a doua zi etc.) sau prin conținutul gramatical, abstract, al relației sintactice de temporalitate: „El singur zeu stătut-a’nainte de-a fi zeii.” (M. Eminescu) sau al relației de opoziție proprie categoriei gramaticale timp: „Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem și nu e.” (M. Eminescu) Categoria gramaticală a timpului este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a aparține, a semăna, a simboliza, a reprezenta etc. • Verbe de devenire; procesul implică existența a doi poli temporali în interiorul subiectului; subiectul trece printr-un proces de transformare, evoluție sau involuție; timpul gramatical explicit, exterior, intră în complementaritate cu o temporalitate semantică implicită, interioară: a deveni, a evolua, a înflori, a îmbătrâni, a înnopta, a adormi, a se face frig etc. Observații: • Datorită sferei lor polisemantice, verbele pot aparține printr-unul din sensuri la o clasă, prin altul, la o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a putea, unele din ele, nici persoana. Din punctul de vedere al rolului lor în planul semantic al predicatului, în care se cuprind, se disting trei clase de semiauxiliare: 1. semiauxiliare de modalitate 2. semiauxiliare de aspect 3. semiauxiliare de temporalitate 1. Semiauxiliarele de modalitate Prezintă acțiunea verbală din diferite perspective modale: probabilitatea, eventualitatea, ipoteza etc.: a trebui, a putea, a fi, a avea, a vrea. Verbul A TREBUI Dintre toate, verbul a trebui este cel mai „instrumentalizat”. Nu mai exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru exprimarea persoanei și numărului: (eu) stau să plâng, (tu) stai să plângi, (el) stă să plângă etc. dar se folosesc mai ales la persoana a III-a. Nu se folosesc, în mod curent, la forma negativă. 3. Semiauxiliarele de temporalitate Introduc acțiunea reprezentată lingvistic de verbul-predicat într-o temporalitate specifică, distinctă de timpul categorial: a fi, a avea. Verbele A FI și A AVEA Se folosesc pentru exprimarea unor valori temporale, în sintagme nu îndeajuns de morfologizate, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tu) stai să plângi, (el) stă să plângă etc. dar se folosesc mai ales la persoana a III-a. Nu se folosesc, în mod curent, la forma negativă. 3. Semiauxiliarele de temporalitate Introduc acțiunea reprezentată lingvistic de verbul-predicat într-o temporalitate specifică, distinctă de timpul categorial: a fi, a avea. Verbele A FI și A AVEA Se folosesc pentru exprimarea unor valori temporale, în sintagme nu îndeajuns de morfologizate, pentru a se cuprinde între sintagmele timpurilor compuse. Ca semiauxiliare, verbele a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de comunicare. TIMPULtc "TIMPUL" Se consideră că timpul este o categorie gramaticală universală; caracterizează, ca și persoana, verbul în toate limbile care cunosc această clasă lexico-gramaticală. Conținutul său categorial are natură deictică și sintactică; își are originea în raportul dintre temporalitatea procesului de comunicare lingvistică și temporalitatea acțiunii verbului - obiect al comunicării. Raportul dintre „momentul” comunicării (care este totdeauna prezentul locutorului) și „momentul” acțiunii verbale generează timpul noțional (în termenii lui Otto Jespersen 18), care cunoaște trei termeni corelativi, corespunzând celor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că timpul este o categorie gramaticală universală; caracterizează, ca și persoana, verbul în toate limbile care cunosc această clasă lexico-gramaticală. Conținutul său categorial are natură deictică și sintactică; își are originea în raportul dintre temporalitatea procesului de comunicare lingvistică și temporalitatea acțiunii verbului - obiect al comunicării. Raportul dintre „momentul” comunicării (care este totdeauna prezentul locutorului) și „momentul” acțiunii verbale generează timpul noțional (în termenii lui Otto Jespersen 18), care cunoaște trei termeni corelativi, corespunzând celor trei termeni fundamentali în reprezentarea adverbială
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]