1,083 matches
-
Într-un orizont sacru. De aici rezultă unicitatea și altitudinea valorică a acestei legături. Dacă alte tipuri de raporturi pot fi accidentale, circumstanțiale și temporare, relația dintre fini și nași devine unică și definitivă, fiind Înscrisă pentru totdeauna pe răbojul temporalității și al memoriei afective a celor implicați. Nașii „moșesc” o nouă familie, instalând În comunitate o nouă „cărămidă” În „zidul” persistenței sale. Nu ei au conceput-o, dar ei sunt cei care o prezintă În fața lumii și a lui Dumnezeu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu se mai Întoarce, iar viața (ta) are sfârșit și ai să mori cândva. Egoiști și mărginiți cum suntem, ne raportăm doar la timpul personal, ca și cum ar fi o achiziție sau un „bun” privat. Neputând să ne proiectăm la o temporalitate mai largă, cosmică, divină, intrăm rapid În criză și ne apucă amețeala. Ne mișcăm la repezeală, sorbim timpul pe nerăsuflate, Îl maximizăm, facem mai multe decât ne permit limitele lui. În acest fel, Îl deteriorăm, „ieșim” din timp sau ne
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
consumate sau virtuale. O Încercare de a-l „semiotiza” s-ar constitui Într-o nouă șansă de a-i depista implicațiile. Ordinea ideilor, succesiunea comportamentelor (eventual simultaneitatea lor) pot induce sensuri care pot deveni pregnante În intervențiile cotidiene. Trebuie disociată temporalitatea reală de cea a discursului rememorator, povestitor (verbal, gestual, social, psihologic etc.). Poate că timpul obiectiv ar trebui lăsat deoparte, cu toate că la scară istorică se pot decripta anumite „Înțelesuri” ale macroevenimentelor. Ne interesează să depistăm resursele timpului discursiv, cel de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lucrurile, atunci școala trebuie să pregătească subiecții, Încă de pe băncile ei, să fie În stare să gestioneze efemeritatea, să posede structuri psihocognitive capabile să anticipeze, să relativizeze, să deconstruiască, să creeze formațiuni explicative alternative. Finalitatea educației din orice epocă revendică temporalitatea ca un gaj, un garant al autenticității. Cu cât un lucru este cunoscut mai demult, cu atât devine mai valoros. Școala este chemată să instruiască pe cei prezenți În concordanță cu cei care au fost, să perpetueze În timp ceea ce
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un simbol al stabilității și statorniciei, al comprimării timpului și al opririi acestuia. Școala este un ținut al stocării memoriei culturale, un spațiu de gesticulații rememorative și comemorative. Materialitatea Însăși a școlii Încearcă să dea seama de acest raport față de temporalitate: edificii mărețe, ziduri durabile din piatră, frontoane cu devize grave, atmosferă severă de Închisoare. Concluzie amăgitoare: cu cât o școală este mai veche, cu atât este mai valoroasă! Instrumentele culturale Încorporate la un moment dat trebuie să fie trainice. Asumpția
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
clipei. Timpul omului actual este din ce În ce mai „desfigurat”, parcelat și expus disipării. Experiența așteptării, a răgazului, a contemplării sau a ocultării duratei au intrat Într-o perioadă de recul. Credem că e nevoie de o educație pentru o raportare Înțeleaptă față de temporalitate, În cadrul căreia evenimențialul să se conexeze inteligent cu stabilul, rapiditatea analizelor să se concilieze cu ponderarea sintezelor, iar clipa să Întâlnească cu eternitatea. Am putea medita dacă nu cumva școala ar trebui să acorde o mai mare importanță sensibilizării subiectului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
radicală și mereu actuală: „Hristos a Înviat!”. 8.9. Pedagogia sărbătorii Sărbătorile de iarnă au darul de a ne disloca dintr-o existență domoală, lină, uneori ternă. Intrăm cu acest prilej Într-un alt tempo, Într-un alt parcurs al temporalității marcat de câteva sărbători emblematice pentru creștini. Cum ne raportăm la aceste repere, cum le percepem, cum ne afectează ele? Printr-o intensificare a pregătirilor marginale, exterioare (alergare după cumpărături, pregătirea pomului de Crăciun, procurarea cadourilor) sau printr-o concentrare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
eu și celălalt, clipă și veșnicie. Este șansa unei noi solidarizări și de durată la nivelul indivizilor și colectivităților, șansa „măsurării” vieții noastre cu exigențele valorilor supreme. Identitatea unei societăți este dată și de felul cum Își semnifică și gestionează temporalitatea. Indivizii și comunitățile pot dispărea; ceea ce rămâne este rânduiala și normativitatea ei (vezi, de pildă, dreptul roman). Mai tare decât colectivitățile sunt regulile/valorile ce le-au animat la un moment dat, iar mai persistente decât mersul normal al lucrurilor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ce le-au animat la un moment dat, iar mai persistente decât mersul normal al lucrurilor sunt trepidațiile ei intense și pasionale. Avem nevoie de evenimente de o asemenea anvergură pentru a ieși din „matca” vieții și pentru a marca temporalitatea cu repere. Viața e umplută cu sens trăind intens evenimentele memorabile. Evenimentul de acest tip rupe ordinea surdă a timpului, contrapunându-i o suită de intervale și valori. Curgerea lină și monotonă de ordin mundan este Înlocuită cu ritmul Înalt al
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și de evoluție. În al cincilea rând, prin educația religioasă ne desăvârșim ca persoane, Învățăm să ne proiectăm și să trăim Într-un mod autentic. Ea vine cu un set de valori neperisabile, absolute. Fără un „cadraj” transcendent, „coborâm” În temporalitate, ne disipăm, „ne ia vântul” și nu mai știm ce e cu noi. Nu mai realizăm cine suntem, de unde venim și Încotro mergem. Valorile religioase ne propun un drum, ne deschid o cale a Înălțării și a mersului Înainte. Tânărul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
religioase În școală? Una dintre ipostazele prezenței spiritualității religioase În Învățământ este dată de oficierea unor slujbe religioase În școală. Se-nțelege că astfel de acte au loc cu prilejul unor momente nodale, deosebite, ce marchează Într-un mod specific temporalitatea actului educațional (Începutul sau sfârșitul anului școlar, inaugurarea unui nou locaș, a unei acțiuni etc.). Educația nu se restrânge la o serie de gesticulații didactice, tehnice sau de rutină; ea presupune „punctări” cu caracter spiritual, ritualic, festivist (Într-un sens
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o aduce, pentru promisiunea „Începutului” și a punerii la treabă a „infinitului” din noi. Cu El, speranța unui „om nou” se Împlinește. Iată de ce Îl putem admira pe Socrate, dar de Închinat ne-nchinăm lui Isus Hristos. Prin Socrate rămânem În temporalitate, iar prin Isus batem la porțile veșniciei. La Socrate ne uităm, iar lui Isus ne rugăm. Primul este mare ca mulți alții, Celălalt potențează „măreția” din noi prin raportare la unicitatea Măreției Sale. 10.5. Binele și răul Încep În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile de instituire confirmă ordinea, riturile de tip carnavalesc provoacă și consacră dezordinea); P. Smith (1979, p. 145) afirmă că riturile pot fi periodice sau ocazionale (după o axă a temporalității) și individuale sau colective (după criteriul actorilor implicați). E.S. Zuesse (1987a, vol. XII, pp. 415-417) identifică două clase globale: riturile de confirmare (care marchează ordinea și categoriile existente) și riturile de transformare (care marchează străpungerea barierelor și trecerea de la o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În reactivarea, construirea, negocierea și resemnificarea lui continuă, atunci Înseamnă că există diverse forme de acțiune prin care se creează cadrul ritual - altfel spus, forme de ritualizare a comportamentelor, a practicilor discursive, a modalităților de receptare, a spațiului și a temporalității, a obiectelor și a simbolurilor din vocabularul cultural. Pentru R. Grimes „ritualizarea este o punere În scenă În fața unei audiențe imaginare, concret socială sau construită mitologic” (1995, p. 69). R. Rappaport, În monumentala sinteză asupra riturilor, afirmă: „Formalizarea acțiunilor și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Coleman, 2001, p. 11446; D.F. Eikelman, 1996, p. 423; E. Turner, 1987, pp. 328-330) după mai multe criterii: a) pe o axă geografică, putem distinge Între pelerinajele pe distanțe mici și cele de mare anvergură; b) pe o axă a temporalității, pelerinajele ciclice (legate de anumite sărbători din calendarul religios) se deosebesc de cele ocazionale, inițiate de pelerini În orice moment al anului; c) pe o axă socială, pelerinajele colective se deosebesc de pelerinajele individuale; d) pe o axă a sacralității
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este schimbat pentru și de către carnaval. Străzile capătă aspectul spațiului privat al caselor ș...ț, etalând lumini și decorațiuni specifice acestora și organizând după voia lor parade și concursuri de fantasia (costumele de carnaval)” (R. Da Matta, 1991, p. 82). Temporalitatea carnavalului rupe regulile obișnuite, instituind un interval al libertății, un fel de „timp vacant” (R. Da Matta) sau de „timp În afara timpului” (A. Falassi). Spre deosebire de alte asemenea Întreruperi ceremoniale, În carnaval, suspendarea sistemului temporal uzual ocupă mai multe zile și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
libertății, un fel de „timp vacant” (R. Da Matta) sau de „timp În afara timpului” (A. Falassi). Spre deosebire de alte asemenea Întreruperi ceremoniale, În carnaval, suspendarea sistemului temporal uzual ocupă mai multe zile și aduce o mare varietate de manifestări. În plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece este legat de Întreaga umanitate. În mod analog, a gândi În temporalitatea carnavalului Înseamnă a gândi În termenii unor categorii atotcuprinzătoare precum păcatul, moartea, salvarea sufletului, mortificarea trupului, excesele și interdicțiile sexuale etc. Pentru că se definește În termeni de călcare a normelor și excese, carnavalul se deschide către valori care nu sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe evenimente precum Încoronarea sau deschiderea sesiunii parlamentare, și cele minore, precum vizitele În școli, spitale, fabrici sau Întâmpinarea diverselor oficialități. Fiecare dintre aceste clase ritualice Îndeplinește funcții diferite: Marile evenimente implică teme mitico-istorice. Ele distorsionează timpul și accentuează conștiința temporalității, proclamă continuitatea dintre trecut și prezent. ș...ț Dacă primele celebrează continuitatea trecutului eroic, cele minore dramatizează diferențele de clasă și accentuează conștiința distanțelor sociale. Marile evenimente pun În umbră diviziunile interne, conferind forță dramatică tradițiilor eroice și identității naționale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ritual implică un act voluntar, care operează selectiv și trimite către o anumită realitate din trecut. Acțiunea de identificare a obiectului comemorării conduce la o atitudine de devoțiune față de acesta. Raporturile de devoțiune se desfășoară pe axa unei anumite temporalități: ea implică o Întoarcere În timp și o repetare ciclică a acestui act de revenire la un moment din trecut. În sfârșit, gestul comemorativ presupune o intenție colectivă de a face public acest complex simbolic. Spillman (1997, pp. 57-93), pornind
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestui act de revenire la un moment din trecut. În sfârșit, gestul comemorativ presupune o intenție colectivă de a face public acest complex simbolic. Spillman (1997, pp. 57-93), pornind de la analiza centenarului și bicentenarului SUA, identifică trei elemente esențiale: națiunea, temporalitatea (momentul fondator, viziunea Întemeietoare proiectată În viitor, confirmarea ei În prezentul glorios) și valorile comune (teritoriul național, cultura, prosperitatea etc.). Într-o lucrare frecvent citată, P. Connerton (1995, p. 65) consideră că reconstituirea comemorativă se Întemeiază pe o articulare calendaristică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
textul naturii, încât poetul își citește în el propriul destin. Autoarea apreciază că în lupta dramatică cu acest destin poetul se vede scriind împreună cu natura textul lumii. Ideea guvernantă a volumului Teme și variațiuni (1994) este aceea că, din perspectiva temporalității interne a culturii, operele se dispun într-o diacronie a dialogului între texte. Ceea ce se și demonstrează în studii despre Boris Pasternak, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, Vladimir Maiakovski (poemele de până în 1917), Serghei Esenin ș.a. SCRIERI: Serghei Esenin. Textul lumii
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
Bacovia, Bacău, 1999; Marian Papahagi, Sanda Cherata, Emma Tămâianu, Teodor Vușcan, Concordanța poeziilor lui George Bacovia, introd. Sanda Cherata, Cluj-Napoca, 1999; Radu Petrescu, G. Bacovia, Pitești, 1999; Constantin Călin, Dosarul Bacovia, I, București, 1999; Cărtărescu, Postmodernismul, 284-285; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 86-107; Dicț. esențial, 49-52; Gheorghe Grigurcu, [G. Bacovia], RL, 2000, 30, 43-44, 2001, 20; Eugen Simion, Introducere la George Bacovia, Opere, îngr. Mircea Coloșenco, București, 2001; Marilena Donea, George Bacovia. Biobliografie, Bacău, 2001; Ion Bogdan Lefter, Bacovia - un
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Postmodernismul, 279-284, 296-298; Aurel Ciulei, Tudor Arghezi, romancierul, pref. Al. Balaci, București, 1999; Cornel Munteanu, Pamfletul ca discurs literar, București, 1999, passim; George, Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1122-1132, passim; Vârgolici, Portrete, 302-328; Alex. Ștefănescu, Tudor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]