865 matches
-
clanul Mori, luptând și transformând apusul într-un pământ pârjolit? Hikoemon tăcu semnificativ, iar după o clipă urmă: — Pe de altă parte, Seniorul Nobunaga a câștigat favorurile împăratului și, de asemenea, iubirea și respectul populației. Națiunea iese în sfârșit din tenebrele războiului civil și salută zorii unei noi epoci. Seniorul Hideyoshi este îndurerat de gândul că dumneavoastră și numeroșii oameni de soi ales care vă servesc veți muri. Se întreabă dacă nu ar exista vreun mijloc pentru a evita acest sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobunaga chiar înainte de a veni la Muntele Ishii. Sosise acolo, în fond, la ordinele lui Nobunaga, iar acum privea iar și iar scrisoarea, nevenindu-i să creadă ceea ce conținea. Atât Kyutaro cât și Hikoemon vărsau lacrimi, iar lampa, cufundată în tenebre, ar fi putut să fie stinsă numai de acele lacrimi. Hideyoshi tresări nervos, potrivindu-și mai bine greutatea. Își venise în fire și-și ținea buzele strânse cu putere. — Hei! Să vină cineva aici! strigă el spre camera pajilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, în vreme ce nu se auzea nimic altceva decât ciripitul păsărelelor. Pe drum se depusese un strat gros de rouă, iar printre copaci dăinuiau tenebrele. Hideyoshi părea fericit. Știa că, la fiecare pas, se apropia tot mai mult de mama și de soția lui și nu păreau să-l deranjeze nici panta abruptă a drumului, nici propria lui oboseală. Acum, cu cât se apropia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se privește s-a turburat în mine atât de tare, încît înspăimîntat am ieșit imediat afară și am plecat: copilul Sibilei era acel monstru de coșmar pe care îl credeam o emanație a ființei mele, a creierului meu rătăcit în tenebrele somnului. În realitate eu îl văzusem în vis cu mult înainte ca el să se nască. Spun visului realitate fiindcă eram în acea zi foarte lucid și foarte liniștit și știam cu certitudine că nu proiectasem un coșmar de mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
semne de oboseală și bagatelizare mai ales de către cei interesați. Nu mai e mult și, cum probabil și mizează foștii securiști și nomenclaturiști, acțiunea ar putea sucomba, lăsînd practic fără urmări vizibile această palidă încercare de scoatere la lumină a tenebrelor din care s-a nutrit îndelungata dictatură bolșevică. Au fost publicate numeroase cărți prin care victimele din închisorile comuniste depun mărturie asupra atrocităților la care au fost supuse. Avem o uriașă bibliotecă a mărturisirii golgotei românești. Torționarii, nomenclatura tac. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mediterranee, e anche largă parte della tradizione greca, abbiano fondato la propria identità culturale sull'ambivalenza, sulla scissione tra io e mondo non valutata come elemento negativo mă bensì come opportunità. Questa oscillazione tra essere e nulla, tra luce e tenebre, è la coalescenza che impedisce di fissare un "prima" e un "dopo" della fisicità, della corporeità e della terribile coscienza di sé, di Eros e Thanatos 53. Già l'assunzione della catena logică, di ogni catena logică, si fondă șu
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
este răpită sărbătoarea muncii teatrale, te prăbușești. Încetezi să exiști. Rostul tău piere. Atunci te gîndești la neființă. Nu pot să nu citez dintr-o carte a lui Nicolae Balotă, pe călugărul Fredegisius din secolul nouăsprezece scriind despre nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît de jalnic de deșert și de groaznic încît nu pot fi vărsate îndeajuns de multe lacrimi asupra unei stări atît de triste." Lumea lui Aureliu Manea, destinul său asumat și parcurs demn este încărcată de sensuri
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi oare intuit și în lumea ireductibilă a artei? În acel joc spiritual al luminilor și tenebrelor, al plinurilor și golurilor, al abisurilor și înălțimilor pe care îl conțin plăsmuirile spiritului uman? Deoarece ne-ar fi greu a recunoaște exclusiv un Dumnezeu ecleziastic, cînd misterul caracteristic al artei îl oglindește de asemenea, transfigurîndu-ne precum o spovedanie și
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
stăpậniți de același fluid suprafiresc de dulce. Era de o inteligență sclipitoare, fulgerậnd dintro singură privire zările necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un delicat reflex, un modelaj după tiparul sufletului său. Omul pe care-l adorasem, mai întậi din paginile cărții, căruia îi simțeam puterea gậndului iscoditor și tainic acolo, printre rậnduri, omul pentru care tremurasem înfiorată în timpul loviturii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite, mereu alte bolți cavernoase ce decupau prim-planuri asupra tenebrei. Acum, În dreapta lui, aproape jos, lângă orizont, spre nord-est, răsărise o seceră de lună. Când și când Turnul mi-o Încadra ca pe-o iluzie optică, o fluorescență a vreunuia dintre ecranele lui puse vraiște, dar era de-ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
49. O cavalerie templieră și inițiatică 50. Eu sunt cea dintâi și cea de pe urmă 51. Când așadar un geniu cabalist 52. Un eșichier uriaș ce se Întinde pe sub pământ 53. Neputând să dirijeze pe față destinele pământești 54. Prințul tenebrelor 55. Numesc teatru 56. Prinse să sune din trâmbița strălucitoare 57. De fiecare al treilea arbore era atârnat un felinar 58. E alchimia o târfă castă 59. Și iau naștere astfel de monștri 60. Bietul prost! 61. Această Lână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reprezintă teritoriul 84. Urmărind desenele lui Verulamius 85. Phileas Fogg. Un nume care e o marcă de garanție 86. Acestora li s-a adresat Eiffel 87. E o coincidență curioasă 88. Templierismul e Iezuitism 89. S-a format În sânul tenebrelor celor mai nepătrunse 90. Toate infamiile artibuite Templierilor 91. Cât de bine ați demascat sectele acelea infernale 92. Cu toată puterea și groaza lui Satan 93. În timp ce noi rămânem În spatele cortinei 94. En avoit-il le moindre soupçon? 95. Adică Evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
birouri, spre teancurile de agende și hârtii oficiale! Scrisoarea 2. 7.03.1998 Direcția operativă, serviciul corespondență De la mii de kilometri, din locul unde la ea este ziuă, iar la mine noapte, Adina îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești agonizând ca-n tablourile lui Bosch, jumătăți de păpuși violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu?ulenga). Codrul „A? vrea s? v?d acum natală mea v?lcioar? Sc? ldat? În cristalul pârâului de-argint, ?? v?d ce eu atâta iubeam odinioar?: A codrului tenebra, poetic labirint". (M. Eminescu Din str?în?țațe) Sufletul poetului se va Întoarce mereu spre orizontul de lumin? al vechiului templu unde „secolii se torc" În fuiorul poeziei: „ Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur". „Una-i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al XIV-lea, când la Roma imperială, Le Corbusier scria: „din mizeria colibelor, din adâncul văgăunilor (În Roma Cezarilor, plebea trăia În haosul de nedescris al locuințelor Înghesuite și promiscue), venea câteodată un vânt de revoltă; complotul se urzea În tenebrele unui haos acumulat unde era greu de desfășurat orice activitate polițienească... Sfântul Pavel din Tars nu a putut fi arestat În perioada cât a stat Într-o mahala, iar cuvintele predicilor sale s-au răspândit cu iuțeala focului de la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Gabriela, mon cœur. Mă gândesc să-ți povestesc o istorie, pentru a te înveseli puțin. Am citit-o azi-noapte, căci nu puteam să dorm. Iat-o, marele șef apaș, Geronimo, mi-a povestit-o: „La început, lumea era scufundată în tenebre. Nu era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
răului care se ascunde în noi, oamenii. Mă privesc în oglindă uneori, întrebându-mă cum m-aș fi comportat în împrejurări paroxistice. Nu știu mare lucru despre mine, numai legea morală în mine m-ar putea proteja de violența și tenebrele care se ascund în ființa umană. Imagini îngrijorătoare din București: minerii ciomăgind populația care demonstrează pașnic. Minerii aduși de Ion Iliescu. Deși comunismul e mort, cadavrul lui e încă spasmodic, și mulți încearcă disperat să-i facă respirație artificială. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Jurnalul ocult al lui Strindberg cu o devoțiune care m-a îndepărtat de mine însămi. Am fost pur și simplu, mental și emoțional, Strindberg! Acum sunt obosită de acest lucru, resimțind nevoia să fiu eu însămi, mai puțin implicată în tenebrele geniului și fulgerele lui prometeice. Acum văd cât de periculoasă e calea traducerii, a creației luând ca punct de plecare un text existent, oricât de genial ar fi. Acel subconștient care trebuie să vină cu forme noi se arată altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cât de Înalte sunt cerurile unde locuiește Dumnezeu? Îmi poți spune, Guido? - Până Într-acolo unde ajunge lumina lor, maiestate, răspunse astrologul, culegând fructul cu mâna stângă. Care e lumina lui Dumnezeu. - Și ce este dincolo de lumină? - Dincolo sunt doar tenebrele. Cum povestește Scriptura, ceea ce a rămas după ce lumina a fost numită, replică Michael Scotus, arătând cu un deget În sus. Un surâs enigmatic lumină chipul lui Frederic. De la oarecare distanță, un bărbat Înveșmântat În rasa austeră a minoriților asistase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală. „Oameni de peste mare” scria În jurnalul de bord al galerei. Oare omul care zăcea acum dinaintea lui putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ideea că în afara Renașterii n-ar exista decât barbarie și confuzie? Poate greșesc și merg prea departe afirmând că Renașterea este o oboseală luminoasă a Evului mediu, dar, oricum, sunt convins că, împotriva prejudecăților curente care reduc Evul mediu la tenebre, în unele privințe atunci s-a îndrăznit mai mult. Săgeata gotică e semnul unui spirit care a țintit direct cerul, în timp ce, mai înțeleaptă, mai practică, Renașterea a preferat să descopere pământul. În Evul mediu, omul a visat să obțină aurul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum nu numai trăsăturile familiare, ci acel și mai familiar aer dominator și categoric, care părea chiar și în somn să stea de veghe. Și în tenebrele concentrate în sufletul său, George simți remușcare, regret, resentiment, frustrare, mânie și un jind aprig, acel aliaj de iubire și ură care poate constitui senzația cea mai dureroasă și cea mai degradantă din lume. În cele din urmă, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru încă ceva vreme! Și să sperăm că Domnul-Dumnezeu o să ne apere, în mare mila Sa, pe noi ca și pe toți ceilalți, astăzi, precum ieri și precum mâine, de misterul, de neliniștea, de spaima, de vântoasele și de haosul tenebrelor și nopții... Apelul ciudat de rugător și de cazon al Șefului, se și îndeplini, fără vreo vorbă. În întunecime, cuminți, sfioși, cei doi tovarăși așteptau, cu ochii-nchiși, în tihnă și în înțeleaptă reculegere, scurgerea celor câteva minute, perioadă standard
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exclusiv prin mijloace și prin contra-măsuri echivalente. Pentru locul vostru de baștină, necazul se vădește a fi și mai mare, iminent, căci aici va să fie teatrul nemijlocit, al înfruntării celei mai aprige cu putință, dintre Brațul Credinței și Brațele Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]