4,773 matches
-
literare (I, 1973), un soi de hermeneutică în care ideile sînt tratate substitutiv, ca "opere" și "personalități" sui-generis, în temeiul unor ample analize și incursiuni în istorie, cu o frenezie informativă copleșitoare. Neîndoios, Adrian Marino e cel mai de seamă teoretician literar pe care l-a avut literatura română, un constructor în această direcție și o personalitate cu meritate ecouri universale. Drept care ni s-a părut mai mult decît surprinzătoare cotitura d-sale de după 1989, cînd a părăsit aproape abrupt studiile
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
efort de lectură și, în consecință, să întoarcă pe dos uzanțele ziariștilor, criticilor și profesorilor. Aveți dubla vocație de a crea și de a practica teoria literară, fiind nu doar un excelent romancier, ci și unul dintre cei mai apreciați teoreticieni ai noii poetici a romanului, al cărui statut este determinat prin analogie cu poezia. Operele dumneavoastră refuză orice explicație, orice analiză. S-a vorbit, în cazul dvs., de o punere fenomenologică între paranteze, care evită un sistem de referință stabilit
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Luminița Marcu În volumul Poeticitate românească postbelică, Marin Mincu reușește performanța de a fi între aceleași coperți poet, critic și teoretician. O să le luăm pe rînd. Miza cărții pare să fie însă aceea a teoriei, după cum se vede și din titlu. în anii poststructuralismului importat cu frenezie în România ultimelor decenii comuniste, multe minți strălucite din intelectualitatea noastră au visat la
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
prin "permanenta valorizare a sincroniei" autorul înțelege un anumit tip de receptare care utilizează "vectorii evaluativi ai prezentului", ceea ce nu e nici pe departe, așa cum lasă să se înțeleagă, singura receptare îndreptățită. Este, iarăși, una dintre ele, față de care destui teoreticieni de prestigiu au rezerve serioase. Dar tonul expunerii lui Marin Mincu are din păcate mereu note acute, imperative, definitive care nu stau bine unui text de azi și-i dau o aromă desuetă, de nostalgie științifică apusă. Chiar dacă nu crede
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
tinerețe, bunici, despre locuri dragi și oameni interesanți pe care i-a cunoscut, după care îl ia pe cititor la braț vorbindu-i despre literatură și politică. Candide al lui Voltaire - "breviaire pour le bon usage des malheurs", Diderot primul teoretician al principiului tehnic în arta dramatică, exotismul scrierilor lui Merimée, Valéry și considerațiile sale bizare despre roman, acustica gândirii și stilul flaubertian ș.a. compun partea despre literatură a cărții. Al doilea segment, și poate cel mai interesant pentru cititorul francez
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
scriitorul literat învață să le evite din mers, din bibliografia obligatorie din facultate. M-am oprit la formație pentru că mă gîndesc la un alt debut în proză, cel al lui Ovidiu Verdeș, anul trecut, cu romanul Muzici și faze. Verdeș, teoretician literar de formație, construiește perfect, autobiografic, cum se poartă. Romanul său este o reușită certă. El propune la sfîrșitul anilor '90 o continuare solidă a tradiției optzeciste, puternic �filologizate". În fapt, optzecismul a însemnat și o victorie a formației filologice
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
Ceaușescu Puține personalități culturale și politice ale Antichității s-au bucurat de reputația peste secole a lui Marcus Tulius Cicero: prototip al oratorului, om politic care a lichidat în calitate de consul conjurația lui Catilina, scriitor celebru în epocă și peste veacuri, teoretician literar, el s-a ilustrat și prin introducerea gândirii speculative la Roma. Romanii erau prin construcția lor genetică refractari filozofiei: În anul 155 în.d.Cr. a sosit în cetatea eternă o solie ateniană formată din trei filozofi, academicul Caeneade, stoicul
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul, "paranoicul erbivor" Jean-Jacques Rousseau (cel fără speranță "lipsit de simțuri și de senzații"), pe faimosul fruntaș al "etilismului etic" Immanuel Kant, pe nu prea subtitlul (doar în aparență) teoretician al "pateului pivotal", utopistul și "gastrozoful" Charles Fouier, pe dieteticianul dansator, nu mai puțin gastrozoful Friedrich Nietzsche (care-l inspiră și îl întărește pe autorul Onfray, prin motto-uri bine găsite și declarații de intenții, la elaborarea acestei crărți și
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
pricina este discutată într-un cadru mult mai larg și cu un accent în plus pe cauzele și pe rădăcinile fenomenului. în esență, este vorba de refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii adepți ai "fondului serios" al artei și care susțin, fie că o știu, fie că nu, e ura aproape viscerală arătată de regimurile totalitare "formaliștilor", "esteților" ori "ludicilor" de toate soiurile. Ceea ce m-a atras în eseul d-lui Nemoianu
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
stilul istoric la stilul filosofic (nov.-dec. 1943) și Stilistica - o nouă disciplină a filosofiei? (ian.-febr. 1944), singurele, de altfel. Este prea evidentă intrarea acestui al doilea inițiator al Cercului în domeniul preocupărilor gânditorului Blaga, a cărui demnitate de teoretician pe probleme de morfologia culturii nu e amintită decât o singură dată, de formula "noologiei abisale" fiind vorba. Primul articol dezvoltă afirmativ observații de mare profunzime asupra unei probleme fundamentale, care îl recomandă pe autor ca maturitate și cunoaștere la
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
vremea eroismelor, a războaielor, cum relativ trist observă la un moment dat Rogulski, a trecut - iar bărbatului nu-i mai rămîne decît, veșnic la dispoziția sa, femeia. Aceasta pare a fi, într-un rezumat nu foarte vulgarizator, filosofia lui Rogulski. Teoretician pasionat, el este capabil chiar de a descoperi poezia faptului de a-ți bate femeia, ca rezultat al unei (nobile, poetice etc. etc.) stări de lehamite în fața realului, a prezentului: "...să ți se pară că cunoști viața, să ți se
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul ce-l minimalizează pe E. Lovinescu exultă în speță la ideea unei societăți civilizate într-o perspectivă iluministă, exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent la indicii ,,progresului" material... Esteticul e demonizat în temeiul unui materialism funciar, ce respinge toate formele
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
de ,,literatură", subordonată scriitorilor. Aci nu mai operează bizantinismul adaptării falacioase, ci o univocă mărginire, o dificultate de-a priza (și, pesemne, de-a produce!) esteticul, o, dacă vreți, emasculare a sensibilității (impresioniștii francezi din jurul anului 1900 îi numeau pe teoreticieni eunuci literari!). Oricum, ,,deliteraturizarea" criticii n-ar putea semnifica, în lumina bunului simț, altceva decît un caz particular și nicidecum o rețetă general valabilă, așa cum se dorește cu aplomb. Avem a face doar cu exacerbarea, nu o dată cu implicații intolerante, agresive
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
invalidat), a trecut prin mai multe închisori. Era stimat, printre ai săi, dar nu agreat și simpatizat nici de cei din închisori sau lagăre nici de cei din libertate. Era teribil de orgolios și cerea tuturor să fie prețuit ca teoretician. Ceea ce era nu greu, ci efectiv imposibil de obținut într-un minuscul partid alcătuit, în marea lui majoritate, din oameni simpli sau sfertodocși. Nu pregeta să le arate adevărata identitate și, cu timpul, era făcut să înțeleagă că intrusul, într-
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
întreagă teorie a frontierei în proza optzecistă. Bodiu insistă pe caracterul de marginal politic al optzecistului. Această accentuare a caracterului politic în literatura optzecistă este foarte importantă pentru lucrarea lui Andrei Bodiu. Ce-i desparte pe cei doi? Oțoiu este teoretician. Bodiu tinde spre critica de ierarhizare. Primul comentează fără să facă judecăți de valoare, zeci de prozatori. Nu propune o ierarhie. Bodiu nu folosește criterii de valorizare, însă alege dintr-un cîmp poetic de altfel foarte generos. Acesta este doar
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
traducere - M. Flonta, I. Pârvu, D. Stoianovici; note - M. Flonta; Ed. Humanitas - ediția a doua, col. Top H, București, 2000, 470 p. Moștenirea lui Galilei Stephen Hawking, autorul cărții Scurtă istorie a timpului, este unul dintre cei mai buni fizicieni teoreticieni de după Einstein, un savant remarcabil și un personaj interesant. Născut la exact trei sute de ani de la moartea lui Galilei, ocupă la Cambridge University un post al cărui titular a fost altădată Newton. Suferă de boala neuro-motorie, iar o pneumonie, ce
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
propunea Nouă Critică) a fost adeseori înlocuită cu lecturile extrinseci. Deseori, literatura însăși a fost înlocuită (sau transformată în pretext) cu diverse alte cîmpuri de manifestare a spiritului uman: sociologia, filozofia, istoria, antropologia etc. Cei mai conservatori dintre criticii și teoreticienii literări protestează și astăzi - evident zadarnic - la colonizarea profesiunii lor de către alte domenii. Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă înainte de orice limbaj, ce
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
muzica lui Debussy, la dramaturgia lui Pirandello, de la pictura nonfigurativă, la lirica lui Rimbaud sau Mallarmé. În privința poeziei moderniste ar merita semnalat faptul că există numeroase consonanțe cu teoria expusă mai tîrziu de Hugo Friedrich în Structura liricii moderne; și teoreticianul german avea să constate, că prin Baudelaire, Rimbaud sau Mallarmé discursul poetic a operat o ruptură radicală între eul poetic și cel empiric; ca să nu mai vorbim de similitudinea dintre transcendența goală (Friedrich) și absența transcendenței pe care o remarcă
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
Gheorghe Grigurcu * Teoreticienii literari care disprețuiesc literatura ar putea fi asemănați cu acei medici despre care vorbește, în jurnalul său, Leonardo da Vinci, care asistau la operațiile ce le făceau bărbierii, fără a se înjosi vreodată a mînui singuri instrumentele medicale. * Vieții îi
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
eram cunoscută, dar scriam foarte mult. Scrii la computer? Da, m-am obișnuit relativ repede cu el și îl folosesc cu oarecare dexteritate; ca pe o mașină de scris. De ce mă întrebi? Pentru că unul dintre lucrurile care îi îngrijorează pe teoreticienii literaturii ține tocmai de schimbarea instrumentelor de comunicare și de lucru ale scriitorului și mai ales ale cititorului. Recent, în România, un număr de tineri isteți și talentați au alcătuit un grup de creație denumit "Noesis" care a scos primul
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
și a autenticității psihoterapiei. Trebuie observat că se redeschide astfel o problemă mai veche, încă nedecisă a psihanalizei - anume dacă există o incompatibilitate necesară între teorie și practică în cariera psihanalistului. Mai concret: poate fi un bun clinician și un teoretician cel puțin la fel de bun? Rezolvarea lui Kafka este una subtilă și, desigur, nu tranșantă: calitatea abordărilor terapeutice depinde ea însăși, de la un anumit nivel, de receptivitatea analistului la problemele teoretice. Primul capitol este axat pe relevanța clinică a considerațiilor despre
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
Or, de aceeași logică ține extensia "doctrinei tipurilor" către artă și literatură, pe care Goethe o întreprinde ducînd mai departe, dar și situînd pe o cu totul altă treaptă a reflecției, cîteva din ideile lui Anton Raphael Mengs, pictor și teoretician al artei, amic cu Winckelmann, care, meditînd asupra "imitației naturii", propusese deja pentru artele vizuale o "doctrină a tipurilor" într-o formulă înrudită cu viziunea clasicizantă a acestuia din urmă. Textul goethean este unul emblematic pentru estetica clasicismului weimarian: Einfache
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
care însă nu e mai puțin autentic, conținând, în miezul sau, visul (ingenuu, fraged prin definitie) al realului pus în paranteză." Lucrarea ne ofera însă posibilitatea de a lua cunoștință și de un Gheorghe Grigurcu mai puțin cunoscut, de un teoretician disimulat în etern degustător epicureic al nectarului liric. S-a vorbit adeseori de absența unei construcții în scrierile criticului, de fragmentarist, de o situare în imediatul creației lirice, fără o perspectivă de ansamblu. Nimic mai departe de adevăr. Există în
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte "analitice". Gheorghe Grigurcu nu face parada de concepția să despre poezie, socotind-o doar un instrument de investigare că oricare altul. El este însă un teoretician strălucit, cum puțini avem azi. Era de altfel imposibil că un critic de poezie atât de valoros (criticul de poezie numărul 1 de la noi) să nu fie și un filozof al poeziei. Gheorghe Grigurcu, Poezie română contemporană, vol. I-II
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
princiare": natura nu trebuie tunsă și torturată de om după metode raționale, ba e chiar un sacrilegiu să faci din ea victima teoriilor omenești. Shaftesbury mai interpreta grădina franceză și ca pe o întruchipare a absolutismului și scolasticii. însă adevărații teoreticieni ai grădinii simbolice sunt, pentru Anglia, Addison și Pope, care i-au dedicat parcului geometric scrieri întregi. Faptul nu e lipsit de ironie, pentru că tocmai acești doi autori reprezintă altminteri, din multe puncte de vedere, epoca autorității clasiciste. Addison aducea
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]