1,117 matches
-
se deschidă și spre celălalt. Dar tocmai dimensiunea afectivă lipsește. Legătura socială aproape a dispărut. Schimbând paradigma comunicării, se destramă și relațiile interumane. De aici și diferențele identitare. Între cultura cunoașterii și cultura comunicării se crează un hiatus. Fără să teoretizeze prea mult, Zanfir Ilie explică aceste concepte și le exemplifică în capitolul: „Specific zonal și național. În căutarea identității”. Agora publicistică a primilor ani de după revoluție prefigurează și chiar impune o schimbare de paradigmă, în condițiile așa-zisei democrații, a
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
unii sau alții prin adevăr, esențial este să mărturisești adevărul în care crezi și să nu faci din acesta, cum spunea Octavian Paler, o oportunitate de care să te servești. Pe de altă parte, cred că este o greșeală să teoretizăm, în linii foarte principiale, care este rolul intelectualului în societate. Kant îi atribuia geniului puterea de a se limita. Bine este să ne conștientizăm propriile limite și aptitudini. Nu orice intelectual este dotat pentru o anume angajare socială sau politică
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
personal ..iubirea are o singură bază și lege... dar are infinite manifestări! Să mai vorbesc despre asta...nu, sorry! E în mine, sunt opiniile mele și nu mi le împărtășesc decât rareori... Oricum, nimeni nu aplică.. toți doar apucă a teoretiza, însă nu pictează și nu simt... ceva. Precum viața s-a stins pe ramuri premature venind furtuna, apoi ninsoarea... prevestind un nou reînceput, Renașterea! Aceste ierni, și ele sugerează puritatea, sau regăsirea ei...! Pentru mai multe detalii: https://www.facebook
ION PANDURU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342569_a_343898]
-
un atentator fanatic, vorbim prin definiție de o ființă irațională. Convingerile ne dau stabilitate și confort emoțional, chiar dacă sunt greșite. Nu adevărul contează pentru binele nostru psihologic, ci coerența internă. Una dintre cele mai stresante stări psihice e disonanța cognitivă, teoretizată de Leon Festinger în 1957. Să știi ceva și altceva care contrazice în același timp acea informație. „Fumatul duce la cancer. Fumez un pachet pe zi.“ Festinger spunea că atunci când suntem convinși profund de ceva, devenim imuni la informația care
Cum să înțelegi un fanatic () [Corola-blog/BlogPost/337707_a_339036]
-
socialist, ci distribuirea proprietății productive (aici intră și cunoștințele, și creditele ieftine destinate producției). Nu este vorba numai de o schimbare de model economic, ci de o întreagă paradigmă socială și culturală. Modelul nu este "de import", deși a fost teoretizat, la începutul secolului al XX-lea, de gânditorii catolici G.K. Chesterton și Hillaire Belloc. În trecutul nostru, distributismul a stat la baza economiei țărăniștilor lui Ion Mihalache, dar îl regăsim și în modurile populare de guvernare din tradiția zemstovului rusesc
„ROMÂNIA SĂ ÎNCETEZE SĂ MAI APLICE MODELE DIN IMPORT!“ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344342_a_345671]
-
sunt din România. Sunt familiar cu anume comedii moderne, cu filosofia despre comic a lui Schopenhauer și Bergson. Ascultându-vă teoria despre comedie, am uitat toate comediile văzute în viața mea. Îmi permit să văd în „free laughter” un katharsis. Teoretizați comedia din Divina commedia și La comedie humaine. E minunat. Îl respect pe Aristotel. Iubesc însă comedia absurdă, dacă mai e comedie. Am două probleme concrete: Nu acceptați, pentru „utopie”: fantezie ori fantastic? Și care e relația teoretică între comedie
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
sunt suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate. ... 13. Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanța de control constituțional a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de
DECIZIA nr. 325 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290235]
-
Plecând de la datele istoriei, ale realității și ale vieții de zi cu zi din spațiul românesc, observând că noi, românii, ne mâncăm valorile, că aceasta este o tendință aproape generalizată a comportamentului nostru, scriitorul Ștefan Dumitrescu a descoperit și a teoretizat patologia psihologiei poporului român pe care a denumit-o Axiofagie. De la Axios, valoare, fagos, a mânca. Invidia, bârfa, ironia, marginalizarea, pâra sunt forme ale Axiofagiei. Când bârfim pe cineva noi îl „distrugem”, îl compromitem în plan mental. Marginalizarea, îndepărtarea, pedepsirea
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
recanonizării. Operația de re(canonizare) nu înseamnă în spațiul literaturii altceva decât selectarea, ierarhizarea și consacrarea scriitorilor, mai precis pătrunderea și supraviețuirea valorilor în memoria colectivă, cu toate avantajele sociale, chiar politice, care decurg de aici. Acest fenomen a fost teoretizat în cartea lui Harold Bloom, intitulată „The Western Canon”, folosită ca armă a discriminării inverse, de rasă, de sex, de etnie, astfel că acest proces de canonizare este manipulată în scopuri extraestetice. În țara noastră, după 1989, s-au constituit
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
române este inestimabil. Am constatat cu această ocazie o latură puțin sau deloc cunoscută a avangardelor istorice din România, discursul asupra cărora fiind, după cum se cunoaște, acaparat de metodologia istoriei preponderent literare. Însă majoritatea autorilor avangardiști se pare că au teoretizat și creat în afara granițelor de gen artistic. Aceiași artiști pe care până mai ieri îi cunoșteam ca fiind numai poeți sau numai pictori s-au dovedit a fi, în același timp, teoreticieni redutabili ai culturii filmului (Ion Călugăru - autor al
THE OTHER SIDE OF THE ROMANIAN AVANT-GARDE: FILM, PHOTOGRAPHY, PERFORMANCE de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379410_a_380739]
-
cu ajutorul aprecierilor acestora pot să reconstitui imaginea vieții lui Florentin Smarandache dedicată creației literare și a logicii științei. Scriitorul Florentin Smarandache pune pentru prima dată în 1980, problerma esenței paradoxismului în literatură.Practic descoperind un nou curent literar. Acest curent, teoretizat de savantul român aclimatizat în SUA, ne pune în fața unor figuri de retorica prin care se unesc două idei aparent contradictorii. Autor a numeroase cărți de literatură, critică literară, studii, eseuri, traduceri, teatru, poezie, nuvele, un român, cărți pentru copii
FLORENTIN SMARANDACHE SAU POLIVALENȚA UNUI SCRIITOR ȘI OM DE ȘTIINȚĂ, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380899_a_382228]
-
întregul evantai al existenței lumii, cunoașterea concentrează în practici onirice sau alchimice toată experiența a unei istorii locale. Însă proza lui Ion Nălbitoru, cu toată aparența ei de cronică, e ruptă totuși din cel mai curat spirit globmodernist (curent literar teoretizat de Al. Florin Țene), chiar dacă vicleniile artistice ale autorului dau o altă înfățișare legendei. Sfârșitul romanului mi-a sugerat faptul că „Demonul seamănă mult cu Dumnezeu prin pretenții, dar în nici un fel, prin intenții“. (Monseniorul Vladimir Ghika) Descoperim în Ion
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
boala aceasta presupune “tratament”. Dar vindecarea celor bolnavi în sistem vine de la responsabilii sistemului, de la capii politici în primul rând. “Peștele de la cap...”. Aceștia, “peștii” din zicală, n-au făcut mare lucru în ce privește reformarea școlii venite din vechiul sistem. Au teoretizat, cu emfaza făcătorului de “găuri în cer”, neglijând aproape complet infrastructura și motivarea extrinsecă a dascălului, condiția absolută pentru motivarea intrinsecă, adică a profesării cu dăruire, în condițiile dispariției factorilor perturbatori, a grijilor vieții personale... Iar dascălii, se știe, nu
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
nopții, înfăți �șând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc"; ele ilustrează o „literatură cu program", teoretizată în diverse studii și articole. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și tra �diționalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Ion G. Coman, Dumitru Stăniloae etc., vorbind despre „misiunea românească" și caracterul „tragic, eroic și
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
teoria imitației, eliminarea decalajului în cultură, trecerea de la o literatură cu tematică rurală la una de inspirație urbană. Cultivarea prozei obiective și evoluția poeziei de la epic la liric și a prozei de la liric la epic. Eugen Lovinescu, în literatura noastră, teoretizează asupra modernismului în revista „Sburătorul” și în cenaclul pe care-l conducea. Revista lui Lovinescu apare la București între anii 1919-1922 și apoi între 1926-1927. Cenaclul „Sburătorul” are o existență mai îndelungată, funcționând între 1919-1947, când a fost interzis de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
Camil Petrescu, dar și pictori și sculptori, printre care și Constantin Brâncuși. În acea vreme au mai apărut reviste constructiviste ca: „Integral” și „Punct”. Tot în acea perioadă, așa cum spuneam mai sus, a apărut și curentul suprarealismului ce a fost teoretizat și promovat de revistele „Alge” și „Urmuz”. Acest curent urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconștientului, al visului, al oniricului, al delirului în care spațiile umane scapă controlul conștiinței. Dintre reprezentanții suprarealismului român amintim pe Aurel Baranga, Sașa
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
Odată cu libertatea religioasă oferită creștinilor de Sfântul Împărat Constantin, cultul divin, de acum public, se dezvoltă major, și odată cu el și muzica religioasă, care până atunci rămăsese recitativă. Influența orientală, modurile muzicale cunoscute în cultul ortodox sub denumirea de glasuri, teoretizate de Sfântul Ioan Damaschin la începutul secolului VIII, erudiția și arta componistică a primilor creatori de text și muzică bisericească numiți melozi, toate acestea crează muzica de sorginte bizantină, ori muzica psaltică, o muzica originală, cultă, teoretizată și complexă și
CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375289_a_376618]
-
Destinul, asta e funcția Spectacolului. A-l sili să se manifeste lângă tine, pe scenă, într-un timp concentrat și tu să scapi, să rămâi spectator, să ieși din Timp“. În artă asistăm la un fenomen de concentrare a timpului, teoretizat de actorul Bibicescu. Ștefan are credința că dincolo de timp și istorie mai există altceva: „ cred că există și altceva, dincolo de Timp și de Istorie... și că noi putem cunoaște acest altceva. Numai că pentru asta ni se cere un foarte
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acestora, înnobilarea lor sub dictatul propriului său spirit iată misiunea lui, dacă o putem numi misiune..." (mss. 2262, f. 2). Translarea realului în semn (praf, nisip, piatră) nu se face la M. Eminescu la nivelul "structurii minimale a materiei" (cum teoretizează G. Bachelard), ci în sensul unei "relații a ființei cu universul în ansamblu, și nu în compoziția sa", ca model cosmologic precum a intuit Ioana Em. Petrescu: expresie "a sentimentului existențial în lume, a raporturilor originare pe care ființa le
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Nietzsche este asemenea pinului: "beat de mărețimi", dorindu-se "aspirat" de lumină, "de soare". Prințul din Povestea magului ... are însă responsabilitatea întoarcerii, a aducerii unui mesaj. Este aici o metafizică a nostos-ului, a "reintrării în ordinea lumii", pe care o teoretizează G. Liiceanu referindu-se la "rătăcirea" lui Ulise.19 Eroul lui Eminescu nu este un rătăcitor, nu este omul veloce care va fi "când aici când dincolo", sau: "nici aici nici dincolo, ci peste tot" agonizând "în registrul unei ubicuități
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
iubire). Astfel că, privirea la Eminescu, fixându-se asupra chipului iubitei, radiografiază nu numai liniile senzuale, ci și tarele ființei. E o conexiune între "ochi" care e, întotdeauna, de partea subiectului și "privire" care e de partea lucrurilor, în opoziția teoretizată de Lacan.2 E o privire care se-neacă-n celălalt ochi, se aruncă-n orbirea celeilalte ființe: Eminescu lucrează tablourile rembrandian, cu umbre. E pierdere a ochiului în ochi, a ființei în ființă ("Și-n ochii mari albaștri ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
încadrate în aceste specii literare. Realizare - fișe, biografii, lucrări, referate, conspecte, eseuri, chestionare etc. 3.3. Metode de stimulare și evaluare a creativității grupurilor Activitatea grupurilor de elevi are ca punct de plecare sistemul monitorial din secolul al XIX-lea, teoretizat de A. Bell și J. Lancaster. Mai târziu, H.A.Thelen a propus practica perechilor bazată pe asocierea copiilor cu nivele diferite de inteligență și pe meditarea colegiului. Activitatea grupurilor constituite după criterii pedagogice preocupă constant teoreticienii școlii active din prima
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
semințe, material textil, lipici etc. Rolul acestei a treia categorii de mijloace (fără a minimaliza importanța coroborării cu primele două subclase de mijloace de învățământ) este, așadar, preponderent cel de a facilita punerea în practică a ,,ariilor de stimulare"243 teoretizate în lucrările de specialitate și concretizate deocamdată în cele mai multe dintre grădinițele din România în așa-numitele ,,colțuri" Biblioteca, Colțul păpușii, Construcții etc. Trimiteri bibliografice Albulescu, Ion; Albulescu, Mirela, Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane. Elemente de didactică aplicată, Iași, Polirom, 2000
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
C. Rădulescu-Motru însuși o face. Dar referirea lui directă la această chestiune este târzie (relativ la timpul construcției operei sale). De aceea cred că este firesc să ținem seama de un studiu mai timpuriu decât momentul închegării sistemului personalismului energetic, care teoretizează conceptul energiei: este vorba de un studiu apărut în anul 1902, Știință și energie. Constatăm, astfel, că filosoful român a traversat, prin opera sa, o perioadă accentuat energetistă, în care conceptul personalității nu apare decât în palide referiri la ordinea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
etc.): închisoarea e un loc sigur și propice creației, datorită geniului maestrului Ludovic L. care "face pe toată lumea fericită". Umorul de cea mai bună calitate (și cum să nu te amuzi cînd autorul însuși citează din "Postumele" proprii, cînd se teoretizează "crima onirică" sau cînd, de pildă, se lansează o nouă dilemă din care nu putem ieși: "Alibaba cel din poveste a fost un personaj pozitiv sau, chiar dimpotrivă, negativ. A fost el un tîlhar, un haiduc, un filantrop sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]