1,090 matches
-
angajarea în poziții care oferă puteri discreționare. 4. Inflația diplomelor la nivelurile de vârf ale ierarhiei acreditărilor a determinat expansiunea educației în piețele educaționale gestionate prin diplome. Acest model contestă, prin urmare, înțelegerea educației ca investiție, precum și consecințele aplicative ale teoretizării respective, cum este calcularea ratelor de revenire (sau profit) ale acestei investiții. În loc să exprime profitabilitatea investiției în ani de studiu într-o anumită specializare și sporul de productivitate pe care școala îl produce, ratele de revenire calculate de economiștii educației
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
diplome pare a fi, cel puțin în Marea Britanie, o strategie compensatorie a persoanelor care nu au experiență, un loc de muncă sigur și pregătire profesională (Green și Preston, 1999). Cele mai importante aserțiuni ale modelului acreditărilor se regăsesc în celebrele teoretizări ale lui Pierre Bourdieu (Bourdieu, 1984, 1989) referitoare la rolul școlii în reproducerea inegalităților sociale. În epoca modernă, școala a preluat de la Biserică sarcina de legitimare a diviziunilor sociale, al căror caracter moștenit îl maschează sub atributele meritului, ale talentului
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
seama de reușitele sau eșecurile școlare: - abilitățile și caracteristicile înnăscute, mai ales inteligența și genul; - caracteristicile mediului domestic și familial; - organizarea școlii și procesele de predare și învățare din școală. Aceste trei dimensiuni le voi dezvolta în secțiunile următoare, ilustrând teoretizările cu rezultatele unor cercetări relevante pentru fiecare. 1. Abilitățile: educabilitateatc "1. Abilitățile\: educabilitatea" Discursul recent despre determinanții rezultatelor școlare asociază uneori performanța la examinări sau la teste cu anumite resurse stabile, profunde, încadrate în conceptul de abilitate școlară. Se vorbește
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai sus impune acordarea de burse de studiu celor cu resurse materiale restrânse, în combinație cu motivarea performanței școlare. tc "" 3.2. Factori care determină investițiile parentale în educația copiilortc "3.2. Factori care determină investițiile parentale în educația copiilor" Teoretizările de mai sus sunt mai degrabă deterministe, modelul influenței mediului socioeconomic asupra instrucției copilului fiind unul mecanic sau al unui transfer direct de resurse între generații. Teoriile elaborate în cheie economică, cum sunt cele ale școlii capitalului uman sau ale
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
încă ceva: complexitatea și profunzimea problematicii umanului. 3.2.2.d. Caracteristici cognitive. La cele descrise în etapa anterioară se adaugă plăcerea jocului funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă în tentative de angajare în teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o „paradă” de intelectualism cu valoare de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această „furie” teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, îi va impune pe cei dedicați acestui drum. Este suficient să reluăm
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în scopul stabilirii validității lor. Însă un criteriu absolut, incontestabil de evaluare a creativității nu a fost încă descoperit, fapt care a dus la apariția problemei criteriului (McPherson, 1963; Shapiro, 1970). Odată cu recunoașterea importanței produsului creativ și în ciuda faptului că teoretizarea acestuia a constituit un subiect fierbinte decenii la rând (Besemer și Treffinger, 1981; Ghiselin, 1963; Guilford, 1957: Jackson și Messick, 1965), cercetarea psihometrică a dimensiunilor produselor creative este surprinzător de săracă. Analiza produselor variază de la scale de evaluare relativ rudimentare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
neobișnuit de inteligente de aplicare a cunoștințelor; recunoașterea asemănărilor sau deosebirilor; cantitatea și genul lecturilor; gama lucrurilor de care erau interesați; situația și succesele școlare; maturitatea în atitudine sau în gândire apărută devreme; tendința de a face distincții, generalizări sau teoretizări; poziția familiei în societate. Fără îndoială, valorile IQ-ului sunt, inevitabil, subiective. Totuși, dintr-un anumit punct de vedere, valorile estimative au, în ceea ce privește inteligența din realitate, o validitate ecologică pe care nu o găsim în testele standard pentru IQ. Valorile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
introdus o viziune complet nouă În discursul intelectual și sociopolitic din România. Insistența eugeniștilor asupra necesității de a așeza legile biologice universale la baza Înțelegerii și reevaluării acțiunilor umane, sub toate aspectele, a condus la schimbarea profilului subiectului central al teoretizărilor, care din individul agent al voinței libere se transformase În individul agent al transmiterii intergeneraționale a caracteristicilor ereditare. În logica interesului comunității, corpul devenise contribuția cea mai semnificativă a indivizilor. O astfel de susținere era revoluționară, pentru că preeminența legilor naturale
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
în curs de dezvoltare (Baiochi, 2001, pentru Brazilia, și Fox, 1996, pentru Mexic) arată că societatea civilă nu se dezvoltă „organic” de jos în sus, ci prin sinergie instituțională, între stat și societate (Evans, 1997). În această categorie includem și teoretizările rolului rețelelor pentru reușita acțiunii colective. Tipul de rețele predominant într-o societate reflectă măsura în care relațiile sociale sunt afectate de forțele pieței și de intervenția statului sau, altfel spus, gradul în care o societate este modernizată, în direcția
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
încredere, Stolle (1998) și Uslaner (2003) arată că membrii asociațiilor voluntare se recrutează mai ales dintre persoanele care au niveluri înalte ale încrederii. Poziția în stratificarea socială influențează și ea probabilitatea participării. Participarea este mai probabilă printre membrii clasei mijlocii. Teoretizări precum cele ale lui McClelland (1976) sau Bourdieu (1984) atribuie clasei mijlocii anumite înzestrări culturale care le stimulează participarea. Această observație introduce problematica resursele pentru activism, care sunt distribuite inegal în funcție de poziția în ierarhia socială. Brady, Verba și Schlozman (1995
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mare de a avea caracteristici asemănătoare, respectiv un comportament similar: asemănarea relativă se manifestă și sub aspectul valorilor, atitudinilor, opiniilor și comportamentelor respectiv modurilor-stilurilor de viață specifice locului respectiv. De regulă, segregarea socială este un fenomen predominant urban, cercetarea și teoretizarea sa devenind importantă odată cu manifestarea marcantă a procesului de urbanizare, respectiv a problemelor cauzate de consecințele ei (de exemplu, conflicte rasiale, inegalități sociale, rasiale și de locuire, dezorganizare socială, sau deficit de legitimitate etc.). În literatura de specialitate segregarea este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
considerate mai bune, eficiența utilizării spațiului, compatibilitatea diferitelor funcții sau, altfel spus, a activităților legate de un spațiu anume, expansiunea activităților economice, respectiv eficiența comunicării și a transportului. Acea abordare care este preocupată în primul rând de descifrarea, descrierea și teoretizarea elementelor și regulilor care structurează spațiul urban se numește ecologie umană sau ecologie urbană. În continuare, vor fi prezentate succint patru teorii principale care tratează s.u.. Primele trei teorii sunt strâns legate de teoria ecologiei umane clasice, formulată de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de experimentul comunist - se înscriu masiv pe linia dezvoltării sociale ca modernizare. Dezavuată în anii ’60, teoria modernizării a fost recent reluată, dar tot din perspectivă (neo)funcționalistă: tradiția nu mai reprezintă un obstacol, ci un factor adițional al dezvoltării; teoretizarea nu mai este abstractizată, ci are la bază noi studii de caz, realizate în context istoric; dezvoltarea nu mai este văzută ca unidirecțională, ci multidirecțională; factorii externi și conflictul nu mai sunt neglijați, ci dețin un rol important în explicarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
În disciplina relațiilor internaționale, dezbaterile pe tema actorilor au rămas mult timp pe un plan secundar, pe fondul dominației intelectuale exercitate de Școala realistă. Teza potrivit căreia statul este unicul actor semnificativ în relațiile internaționale a fost o constantă a teoretizărilor realiste, mai vechi sau mai noi. De-a lungul timpului, realismul a fost criticat pentru „statocentrismul” său, unele dintre aceste critici provocând dezbateri consistente, iar enunțurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod natural, din nucleul dur al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru „statocentrismul” său, unele dintre aceste critici provocând dezbateri consistente, iar enunțurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod natural, din nucleul dur al programelor de cercetare ce concurează în cadrul disciplinei. Mutațiile din raporturile internaționale au influențat, desigur, teoretizările asupra actorilor. Se poate aprecia că „monopolul” conferit statului de către realiști a intrat într-o fază de contestare sistematică mai ales începând din anii ’70, când evoluțiile la nivel internațional au stimulat „dezagregarea” statului și tratarea ca actori autonomi a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
forță de muncă înspre state cu regimuri investiționale mai favorabile. De mai bine de trei decenii, studiul relațiilor internaționale a fost marcat de interferențe cu economia politică internațională, iar aceasta a favorizat, printre altele, și dezvoltarea unui set consistent de teoretizări privind CTN și efectele lor asupra raporturilor internaționale. Programele de cercetare liberal-pluraliste și cele neomarxiste, spre exemplu, s-au dovedit interesate de interacțiunile state (guverne) - corporații, din unghiuri diferite și, evident, cu implicații normative diferite. Dincolo de particularitățile fiecăruia în ceea ce privește definirea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
vede în CTN rivali serioși ai statelor, dacă nu chiar învingători siguri în acest duel. Modelul „corporației dezlănțuite” care sfidează autoritatea etatică și își impune propriile reguli asupra piețelor și politicilor economice naționale este un produs de prim rang al teoretizărilor (hiper)globaliste. La cealaltă extremitate a spectrului, scepticii (adesea asociați programelor de cercetare realiste) readuc în atenție argumente - mai vechi sau mai noi - în sprijinul tezei că nu asistăm la o schimbare calitativă în relațiile internaționale, iar exagerarea rolului CTN
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
porni de la observația lui Charles Pentland că a deveni un actor înseamnă, în esență, a dobândi un anumit grad de autonomie și o anumită capacitate de a influența alți actori (Pentland, 1976/1989, p. 12). Din această perspectivă compatibilă cu teoretizările liberal-pluraliste - și care nu accentuează exigența unității (omogenității) actorului -, unele OIG pot fi considerate, în anumite condiții, actori ai sistemului internațional. Există OIG care dispun de resursele necesare pentru a influența alți actori: expertiză, finanțe, capacitate decizională, sprijin și legitimitate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale, trebuie precizat că raportarea la niveluri a adepților lui diferă mult de la un caz la altul, oscilând între nivelurile doi și trei. El se constituie însă ca o școală de gândire aparte, relativ nouă și cert înclinată spre latura teoretizării, dificultatea precizării nivelurilor de analiză prezente în teoria constructivistă reieșind inclusiv din absența unei tradiții solide de studii empirice. În concluzia discuției pe marginea nivelurilor de analiză în relațiile internaționale probabil că remarca esențială este că ele nu se exclud
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unor teoreticieni ai politicii foarte importanți, ale căror idei au fost (re)descoperite și dezvoltate, dobândind valențe internaționale. Precursorii evocați în scrierile Școlii engleze sunt Grotius și Vattel, sub aspectul importanței pe care aceștia o acordă dreptului internațional și primelor teoretizări sistematice ale acestuia. Un alt autor al teoriei politice clasice, ale cărui idei se regăsesc în asumpțiile fundamentale ale raționalismului, este John Locke. Concepția sa despre starea naturală (state of nature), fundamental diferită - în ipotezele și implicațiile ei cele mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
păstrată, din punct de vedere normativ. În context, poate fi subliniată o altă caracteristică distinctivă a Școlii engleze, mult valorificată de autorii contemporani: acceptarea argumentelor normative în abordarea relațiilor internaționale ca elemente constitutive necesare și, în același timp, legitime ale teoretizării. Pentru raționaliști, societatea internațională de astăzi, prima societate internațională universală, are o cultură comună minimă, dar nu poate atinge nivelul unei comunități de limbă, religie sau de norme extinse și detaliate. Există multe tensiuni și multă diversitate în societatea internațională
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
apărea între cele două niveluri, unul de facto, pragmatic, și unul moral, absolut, sunt decelabile de altfel în textele autorilor Școlii engleze, inclusiv la Hedley Bull. Cea mai semnificativă contribuție pe care raționalismul o aduce în studierea relațiilor internaționale este teoretizarea ordinii, a elementelor care fac posibilă stabilitatea și reducerea incertitudinii în interacțiunile internaționale. Evaluând în profunzime aportul Școlii engleze, această conceptualizare a ordinii și regulilor, însoțită de analiza implicațiilor ei pe plan practic și normativ, reprezintă o propunere de a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de cercetare empirică prin care să se permită verificarea sau nu a ipotezelor emise, metoda de investigare și reflecție istorică specifică școlii a fost considerată tradiționalistă (eseistică) și, prin urmare, neștiințifică (nefundamentată empiric). Concluzii Școala engleză constituie primul curent de teoretizare a relațiilor internaționale care a subliniat faptul că, deși în relațiile internaționale nu avem o autoritate centrală, ordinea nu este cu totul absentă. Politica internațională poate fi caracterizată de anumite regularități, de interacțiuni ordonate, de existența unor instituții și norme
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tradiția Școlii engleze, pe care nu a (re)cunoscut-o ca atare. Valorea ideatică a Școlii engleze constă și în diversitatea de autori, lucrări și interpretări pe care le-a influențat. O dovadă este existența unei linii de cercetare și teoretizare solide, în zilele noastre, cu autori din Canada, Australia și Marea Britanie, care se revendică de la această tradiție și dorește să o continue, prin cercetarea permanenței anumitor instituții internaționale de-a lungul timpului, prin problematizarea drepturilor omului și a respectării lor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ei. Lucian-Dumitru Dîrdală NEOREALISMUL Evoluția disciplinei relațiilor internaționale din ultimele trei decenii a fost puternic influențată de programul de cercetare neorealist, ale cărui începuturi sunt asociate cu lucrarea lui Kenneth N. Waltz Theory of International Politics (1979). Noua direcție de teoretizare a generat dezbateri numeroase și consistente, s-a dezvoltat enorm din punct de vedere cantitativ, și-a asumat noi teme de cercetare, a intrat în dialog cu tot mai mulți competitori. Astfel că, deși Waltz continuă să fie recunoscut ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]