45,789 matches
-
în comă! Elicopter al SIE care l-ar fi preluat de la locul accidentului pentru a-l transporta la un spital! Ce ziarist și-ar fi permis să mintă în felul ăsta, fără să știe că a doua zi se va termina cu el? Ziariștii din județ s-au jurat toți că nu sînt la originea știrii. Dar trimiși de urgență să cerceteze ce s-a întîmplat, au putu afla că șalupa lui SOV a fost remorcată, că nu se știe unde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
evident, gîndea. Ghiciți unde s-a încurcat? S-a încurcat acolo unde din zece puști care voiau același lucru doar unul a știut răspunsul: la alfabet! Da, cum citiți: puștii nu cunoșteau alfabetul, cu ce începe și cu ce se termină, care este ordinea literelor. Constatarea m-a zguduit. Iată performanța cea mai mare a școlii de azi: analfabetismul de masă. E drept, la propriu, nu la figurat, dar tot analfabetism. P.S.: Așa cum prevedeam într-un editorial anterior, Ministerul Culturii a
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
de rapid cuvîntul pe care tocmai l-a introdus încît cititorul nu are timp să descifreze cuvîntul ca arghezian, bacovian... Senzația termenului familiar și poetic rămîne însă. Iată un vers (din obișnuință spun vers, dar nu știu unde începe și unde se termină el) care în prima lui parte pare bacovian, însă imaginea e răsturnată spectaculos, ritmic, într-un cotidian al zilelor noastre: "...liza cîntă la clavecin brodează navighează pe internet...". E un procedeu conștient, pentru că autoarea atrage cu insistență parantetică atenția asupra
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
homosexualității. Povestea nopții a apărut de curînd la Editura Polirom, în traducerea și cu postfața mea. Relația lui concretă cu literatura irlandeză e vizibilă în antologia publicată de Penguin Books în 2001, Irish Literature. Selecția textelor, începînd cu Swift și terminînd cu Emma Donoghue, îi aparține, cum și "Introducerea", o sumă de intuiții critice și formulări memorabile. Sensibil și rezervat, direct, fără să fie agresiv, Colm Tóibín este o prezență incitantă, fermecătoare. Nu este deloc pătruns de celebritatea de care, realmente
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
al lor cu care se joacă scriitorul declanșând un fel de forțe amorțite care te iradiază... sensuri vechi se trezesc... stai cu ochii holbați și te uiți la hora cuvintelor - dănțuială, zbenguială, vârtej... Slăbești, ești "fermecat". Aștepți să te vindeci terminând ce aveai de spus sau lăsând totul baltă și evadând. Plecând în lume."
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
este acum sexul pe scenă: și atunci se predica renunțarea la ipocrizie, la expresia comodă a dramelor adulterine și a tragediilor individuale, de dragul adevărului trăit de masele muncitoare, în efortul lor de modernizare. Sabotarea calității șamotei (dovedită sau presupusă) se termina cu un proces la capătul căruia se aflau ani lungi de pușcărie. E un adevăr pierdut, chiar dacă prost scris, în scena citită în cheie comică de studenți. Discuția despre șamotă era un efect pervers al modernizării, așa cum discuția despre nimic
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
la înțelegerea și la mila primarilor și consilierilor. "Circulă printre librari o anecdotă, se spune în finalul anchetei. Un primar răspunde unui bibliotecar care îi cere o sumă de bani ca să poată cumpăra cîteva volume nou apărute. Cînd localnicii vor termina de citit toate cărțile din bibliotecă, vei primi bani să cumperi altele noi."" Ancheta va continua și în numerele următoare ale Ziarului de Duminică. Ministerul și manualele În revista 22 (nr. 21) este publicată discuția de la G.D.S. pe tema Crizei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
înțeleagă și să guste, care n-are voie să se plictisească. în ce te privește, nu ai voie să fii bolnav, chiar cînd ești bolnav, nu ai dreptul să fii obosit, chiar cînd ești gata să leșini, pentru că trebuie să termini la timp. Mănînci pe apucate, fără pîine, nu pentru că ții vreun regim, ci pentru că ai uitat să ți-o cumperi, azi, ca și ieri. Familia se supără, prietenii cred că i-ai părăsit. Ne citim reciproc, de mai multe ori
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
substantivizat (pentru a denumi o, să zicem, categorie estetică): "Un clasic, poate singurul în care patetismul nu cade în telenovelic" (agenda.liternet.ro/film) sau chiar adverbializat: "mingea amețește clasic, flirtînd ba cu "roșii", ba cu "galbenii", pînă cînd, rușinată, termină telenovelic în brațele strașnice ale unui mustăcios din tribună" (Monitorul de Cluj, arhivă, 9.10.2001). în fine, adjectivul telenovelistic, cel mai frecvent, poate apărea și fără conotații depreciative: "unul dintre pionierii genului telenovelistic" (acasa-tv.ro). Domină totuși valorile negative
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
autoritar, brațul, eu spusesem calm, de-al naibii, că proza e un lucru greu, că e nevoie de experiență, cultură și talent, talent, talent, repetasem, cu pauze pline de subînțelesuri, rotindu-mi ochii, ca un inchizitor, asupra lașilor comeseni, - apoi terminasem brusc, parcă sătul de evidența acelei lipse totale de talent. Tăcere de mormânt. Trec peste amănunte. De atunci, la București, Gogu începuse să mă cheme des la el acasă, rămânând absolut singuri, amândoi, spunându-mi unele lucruri pentru care oricine
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută de Foucault în octombrie 1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează în primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie manuscrisul și termină la Crăciun o primă versiune a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit. Acest manuscris este înmânat în mai Editurii Gallimard și apare în aprilie 1966. Dacă redactarea se întinde uneori de-
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
E dat în urmărire generală, ajunge și pe lista Interpolului, iar ziarele dau ca sigur că a fugit în străinătate. De fapt, Tartagă era în România. Se internase în spital, pentru analize, mai avusese niște afaceri de rezolvat - cînd a terminat s-a dus să se predea, chiar de 1 Mai, făcîndu-le astfel polițiștilor o bucurie de ziua internațională a celor ce muncesc într-un fel sau altul. Ca într-un roman prost, în ziua în care Tartagă s-a predat
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
suprapun, oricum interferează puternic), apar și forme specifice ale unor elemente gramaticale: ale demonstrativului (ista, aista, cela): "de unde negativismul ista?"; "taman aista trebuia să ne oprească"; "tinerii ceea" (= ceia) etc.; ale auxiliarului de perfect compus ("Ce-o muncit...?"; "s-o terminat discuția"; "s-o făcut doctor în matematică"), ale verbului a lua: ("să mă ieie în considerație"). Ar mai merită să fie amintite poziția în frază a adverbului mai ("ieri mai nu m-a dat jos"; "mai nu am facut-o
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
un țambalagiu. La întoarcere, ne prinsese ploaia aceia grozavă. Țiganii, de frică, să se apere, își puseseră instrumentele în cap. Dogite de atâta apă, vioara, țambalul mai ales, nu mai puteau să scoată un sunet. La un moment dat, se terminase și gazul lampant. Așa că toată noaptea se dansase în beznă, la-ntâmplare, și pe vocea Ilenuții care cânta cel mai tare și mai frumos.
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
caracterului specific al limbii. Dar ce anume caracterizează o limbă? Mai întâi, sistemul fonologic, adică sunetele. Ei bine, fiecare limbă are un sistem de sunete pentru compunerea cuvintelor, cu reguli. În protugheză, regula spune că nu există cuvinte care se termină în t sau g. Când apare un t sau g final într-un cuvânt străin, tendința noastră este să adăugăm un i. Lumea cumpără hot dog, dar spune roti dogui. Asta înseamnă că importăm cuvintele străine, dar adaptându-le sistemului
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
adaptându-le sistemului fonologic portughez. Ce altceva mai caracterizează o limbă? Sistemul său gramatical. Ceea ce se întâmplă, de exemplu, când creăm verbe după cuvinte străine, este că urmăm regula conform căreia singura conjugare posibilă este conjugarea întâi (verbe care se termină în -ar), ca în deletar sau printar. Și cum se conjugă ele? Bineînțeles: am printat, voi printa, printasem etc. Termenii englezești intră în limba noastră prin conjugarea întâi, fără să violeze, deci, sistemul gramatical. Iar, până la urmă, ceea ce caracterizează o
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
o statuie care zace într-un sicriu de sticlă. Pe toată durata procesiunii se psalmodiază textul Pasiunii, text în care apare adesea expresia "evreii perfizi", care a fost scoasă de către Ioan al XXIII-lea. Până la ora cinci, totul s-a terminat. Urmează atunci un moment de tăcere absolută, după care tobele încep să bată din nou fără încetare până în ziua următoare la prânz. Bătăile se supun unor ritmuri diferite, cinci sau șase la număr, pe care nu le-am uitat niciodată
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
lui Shozo Toi? Den Fujita: Când eram copil am trăit experiența războiului pe propria-mi piele; eu sunt născut în Manciuria și am copilărit în zgomotul cizmelor și al gloanțelor. Aceste amintiri sunt încă foarte vii. Războiul nu s-a terminat cu acel război, societatea actuală trăiește acum un altfel de război, în sensul de competiție socială. Familia însăși trăiește un război continuu, fiind confruntată zilnic cu multe drame. Războiul nu se limitează doar la puști și gloanțe, noul armament folosit
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
în depozitul bibliotecii, numărul, "rătăcit"! Dar cu prilejul recentei căutări exasperate, am mai aflat cum poate muri, șí în alt mod, chiar BA. Ne-am bucurat să aflăm, că noul local al BA, a fost "inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
piesei pe care cei doi protagoniști îmi scriu o dedicație. Pot spune că acest spectacol l-am văzut fără o puternică implicație biografică? Întrebare retorică. Viața afectează arta tot atît de mult cît și privirea. Ziua mea la Dublin se termină. Caramitru îmi spune: „Am scrisori de la Andrei Șerban, de la Pleșu”. Eu, care scriu scrisori, n-am de la nimeni. Nu le-am păstrat. Doar una de la Peter Brook. Adorm în brațe cu Scrisul și cititul de Nicolae Manolescu.
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
puțin surprinzătoare lipsa aceea de rude sau de prieteni. Mario n-avea nevoie să-și inventeze un mod special de a suna la ușă, toți știau că era el. În decembrie, pe o căldură umedă și blândă, Delia reuși să termine lichiorul concentrat de portocală, și-l băură fericiți într-un amurg cu furtună. Soții Mañara n-au vrut să-l guste, convinși că le va face rău. Delia nu se simți jignită, dar era parcă transfigurată în vreme ce Mario sorbea cu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
literar românesc postbelic”. Când Noe are o bibliotecă Șerban Tomșa, pe numele său adevărat Ioan Șerban, a debutat cu versuri în revista Luceafărul, în 1974. Publică încă din studenție poeme și eseuri prin diferite reviste și, după o îndelungată absență, termină primul său roman, Biblioteca lui Noe. Proza de debut a lui Șerban Tomșa pare o versiune ultraconcentrată a unui roman de proporții, unul complex, o polifonie care, în ansamblu, tolerează individualitatea unor lumi reductibile la un singur numitor comun: supraviețuirea
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
există evoluție, nici scădere în această creație. Oricare dintre poeme îl reprezintă în întregime pe autor. Uneori, un gest oarecare de pe la începutul cărții îți revine în memorie după foarte multe pagini dense, precum „răsturnarea capului”. Un peisaj de toamnă se termină astfel: „și dacă răstorni capul puțin pe spate simți/ cum se înclină anul spre iarnă -/ și ți se face frig”. Aceeași mișcare revine în finalul unei reverii asupra glacialității ce pare a nu avea sfârșit, Frigul și scheletul său. M.
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
revistă chneză „Traduceri”, numărul din ianuarie 1955, sub pseudonimul Baoquan: Pe aceeași ulicioară..., Ce te legeni..., Și dacă..., Somnoroase păsărele și De ce nu-mi vii. În toamna anului 1957, Ge Baoquan a fost vizitat de Xu Wende, care tocmai își terminase studiile filologice la Universitatea C. I. Parhon din București. Tânăr și talentat românist, Xu Wende se preocupa de literatură încă din anii studenției, asigurând și translația la întâlnirile scriitorilor chinezi cu Sadoveanu și cu alți autori români. El i-a
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
română, Dramaturgia românească), mai ales prin coordonrea celor două dicționare fundamentale, chinez-român și român-chinez, și-a dobândit un binemeritat prestigiu în rândul româniștilor chinezi și al sinologilor români. A îndrăgit opera lui Eminescu încă în timpul studenției și prin anii ’80 terminase deja o altă versiune chineză selectată din poeziile lui Eminescu, propusă inițial pentru publicarea la Editura pentru Literatura Poporului din Beijing. Dar, în condițiile economiei de piață, fără comenzi profitabile solide sau un sprijin material substanțial acordat, adesea un proiect
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]