8,991 matches
-
perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa a unei manifestări corporale, a unei apariții în substanță. Or, prin natura ei spirituală profundă și prin începuturile ei istorice, sculptură este tocmai comentariul material și sensibil al unei corporalități. Din această
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
1966, cînd își scria prima versiune a cărții, analizele critice ale acestuia îi erau necunoscute, ne oferă cîteva remarcabile exemple de critică verbală a românului în lecțiile sale de la Cornell University. De asemenea Milan Kundera în Arta românului și în Testamente trădate. Aceștia și alții par a nu mai ține cont de vechea idee (ilustrata de Lodge prin numeroase exemple din critică anglo-saxonă) care atribuia poeziei dreptul exclusiv de a stabili normă literară și distingea două tipuri de limbaj radical diferite
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
odată, cîndva o asemenea nădejde va căpăta temei și se va (vor) ivi competenți (competențele) necesară(e) în materie de descifrare a manuscriselor eminesciene și editarea lor științifică. Acestor speranțe așteptate li se adresează regretatul Petru Creția în al său Testamentul unui eminescolog, document deopotrivă emoționant și mult bogat în învățătură. Va accepta însă viitorul eminescolog (sau, mai bine, eminescologi) punctul de vedere al lui Petru Creția în materie de editare al liricii eminesciene (și, să nu uit, dramaturgiei)? Nu e
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Nu e sigur deloc. Însă, oricum, neuitatul meu prieten Petru Creția a ținut să lase scris legatul sau de cunoștințe și opinii, care reprezintă un adevărat tezaur, posibil și necesar de valorificat cîndva. Să spun mai întîi că autorul acestui testament reabilitează termenul de eminescolog, tratat, cu dreptate, în deriziune de Călinescu, restituindu-i partea de reală științificitate care îi revine propunîndu-l și impunîndu-l în locul altuia mai fericit. Iar dacă un perfect cărturar de statura regretatului Petru Creția și l-a
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
și Perpessicius), stăruind în ideea că dihotomia amintită "păcătuiește doar prin ambiguitatea de a echivala biologicul cu spiritualul" și că "lucruri minunate ne-a spus Negoitescu plecînd de la un postulat fără sprijin nici în texte, nici în psihologia poetului"(Autorul testamentului pledează pentru o ediție a liricii eminesciene care să cuprindă "toate poeziile scrise de Eminescu în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
toate informațiile privitoare la fiecare poezie"). Mărirea numărului de volume (la ediția Perpessicius erau șase cu toatele) se explică prin dezideratul diminuării formatului cărții la unul obișnuit, renuntîndu-se la cel prea mare și nemaniabil al ediției academice (id est Perpessicius). Autorul testamentului acorda o mare prețuire teatrului eminescian, față de care Perpessicius exprimase consistente rezerve. Îndrăznesc a crede că regretatul Petru Creția exagerează. Teatrul eminescian e, în mare măsură, lăsat nefinisat și nu cred că e productivă modalitatea propusă de el în ediția
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
apoi, respinge formulă lui Noica despre Eminescu "omul deplin al culturii românești". Iar, mai înainte: "întreaga lui publicistica politică este intens xenofoba, pînă în fibră ei, orice ar spune sofiștii naționalismului din ultimele decenii". Cartea lui Petru Creția e un testament lămuritor, care trebuie citit de foarte mulți, inclusiv de dascălii emitenți ai multor clișee dăunătoare.
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Atroce, dacă stai să te gândești ce vrea să spună, din adânc, asta. Și cam ce e cu tine. Dar este suportabil, cum nedureroase sunt în vis căderile de la mari înălțimi, lunecarea pe scări de imposibilă verticalitate, actul execuției. În Testamentul său spaniol, Arthur Koestler povestește cum, în celula în care-și aștepta sfârșitul, și-a visat, pe când i se rupea cu bufnitura patul, împușcarea și că dacă nu cu vreo voluptate, atunci cu o dedublare lipsită de orice emoție. Împrejurare
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
mai ales, vizînd organizarea confruntării la scară internațională. Marx însuși - în 1864 - era unul dintre principalii conducători ai Internaționalei I. Iată de ce nu ne-ar miră defel să se descopere, cîndva, ca Iosif Vissarionovici Stalin-Djugasvili dormea, noapte de noapte, cu testamentul lui Petru cel Mare sub pernă, nicidecum cu "Manifestul Comunist"! Imperialismul roșu, bolșevic, urmărea îndeaproape lecția imperialismului țarist. Actualmente, după ce am putut cîți Sfîrșitul inocentei, de Stephen Koch, dar și nenumărate alte cărti-document, știm - mai cu exactitate - cum anume se
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
atunci. E posibil să fi fost dictată, cum dictate au fost și scrisorile lui Mihai Viteazul în latinește. Se ocupă, în continuare, de "cuvîntul românesc în scriptură", trecînd în revistă cele mai importante tălmăciri românești ale veacului și ale Noului Testament, ale Vieților Sfinților. Aici stăruie asupra ideii că am avut și noi o epocă de Renaștere, mai putin fecunda decît în occidentul Europei, dar, așa tîrzie cum a fost, reprezintă un fenomen din trecutul literar și cultural. (Udriște Năsturel, Petru
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Ardealul) din descălecatul ei de la Traian Împăratul Ramului. Asisderea pentru numerele snumelet carele au avut odată și carele are acmu. Și pentru Românii cârii, de atuncea într-însa asăzindu-să, într-aceeasi și până acmu necontenit lăcuesc.1 Acesta este deci testamentul sau, în care istoria poporului român este expusă doar până în secolul al XIII-lea, deși în intenție trebuia să ajungă până în epoca să, despre care dăduse unele informații atât în Descriptio Moldaviae și în Vită Constantini Cantemyrii, cât și în
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
gânditor creștin, pentru că a fost puțin (sau mult) din toate acestea la un loc -, știe cum a sfârșit în Penitenciarul Aiud, sacrificându-se pentru a-și salva colegul de celulă mai tânăr, după cum a auzit măcar în trecere scurtissimul său testament, devenit celebru: „Să nu ne răzbunați!”. Despre această umanitate profund creștină - trăind cu adevărat creștinismul, nu doar abordându-l teoretic, ca dogmă -, dar și despre generozitatea și spiritul de sacrificiu care l-au caracterizat a scris toată lumea care l-a
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
N-am să uit niciodată clipa când l-am cunoscut sau clipele când am avut fericirea de a sta lângă el și de a-l auzi vorbind, dându-mi sfaturi. Părintele Sofian avea un respect deosebit pentru conținutul și spiritul Testamentului lui Antim. Până în ultima clipă a ajutat, cu slova și cu fapta, multe persoane îndurerate sau copleșite de nevoi. Păstrez cu respect un mesaj înflăcărat al său, adresat, spre sfârșitul vieții, poporului georgian, împreună cu binecuvântarea sa. Mă bucur, de asemenea
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
clopotele? - Sire, din foarte multe motive; primul - pentru că n-avem clopote... - Mulțumesc, brave citoyen, restul nu mă mai interesează. 1. D. Caracostea, Mărturisiri literare. [...] Ediție critică și introducere de Iordan Datcu. RCR Editorial, București, 2013, p.210-211. 2. Petru Creția, Testamentul unui eminescolog. Editura Humanitas, București, 1998, p.106. 3. I. Negoițescu, Poezia lui Eminescu. Editura pentru Literatură, București 1968, p.41. 4. Ștefan Cazimir, Rectificări, în Nu numai Caragiale, Editura Cartea Românească, București, 1984, p. 269. 5. G. Ibrăileanu, Opere
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
dar extrem de prețios: „o dactilogramă voluminoasă” (p. 39), în limba engleză, plină de corecturi și adaosuri, care ar fi urmat să devină ultima carte a lui Petru Dumitriu. Nu o carte de ficțiune, ci un „studiu” (în caracterizarea autorului), un „testament spiritual”. Povestea editării acestei dactilograme e, în sine romanescă (Marta Petreu o dezvoltă exemplar în cea de-a doua prefață care însoțește acest Non credo, oro). În cele din urmă acum, la mijlocul lui 2014, aventura inedită se încheie, odată cu publicarea
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
de sânge» a fost și ea expulzată” (pp. 16 - 17). Opera lui Petru Dumitriu devine astfel (prin acest exemplu-limită) o continuă încifrare, creștină și (în destule puncte ale ei) anticomunistă. E o revelaț ie pe care nu o datorăm numaidecât „testamentului religios” care este Non credo, oro, ci întâlnirii dintre acest testament și un extraordinar cititor: Ion Vartic.
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
lui Petru Dumitriu devine astfel (prin acest exemplu-limită) o continuă încifrare, creștină și (în destule puncte ale ei) anticomunistă. E o revelaț ie pe care nu o datorăm numaidecât „testamentului religios” care este Non credo, oro, ci întâlnirii dintre acest testament și un extraordinar cititor: Ion Vartic.
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
creat fiecărui subcapitol un profil independent: Harry Zupperman, evreul, profesorul meu de limba română, Sunt și muzician, nu numai poet, Cronovizorul și vibrațiile cosmice, Existența poeziei, Nu mai există public de poezie, Pentru Marin Preda, What is a man, Preafericite?, Testamentul Poetului. Săgeți politice, nu de venin, ci de adevăruri incalculabile, nu numai în spațiul românesc au fost îndreptate împotriva opresorilor roșii și a aco liților care i-au servit, în plan cultural, editorial, din România. Mă așteptam ca în Testamentul
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
Testamentul Poetului. Săgeți politice, nu de venin, ci de adevăruri incalculabile, nu numai în spațiul românesc au fost îndreptate împotriva opresorilor roșii și a aco liților care i-au servit, în plan cultural, editorial, din România. Mă așteptam ca în Testamentul Poetului să regăsesc efuziuni religioase, dar am găsit echilibru cultural și grija tonică pentru viitorul umanității. Gândul cel din urmă i s-a îndreptat cărturărește către cei care l-au sprijinit în viață, dovedindu-și "calitatea umană profundă [care] și-
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
caelis, cu Papa Iulius II în rolul împăratului Claudius. Acest pamflet erasmic a fost scris între anii 1513, anul morții Papei Iulius II, și 1514, anul gravurii düreriene, într-o perioadă când Erasmus tocmai pregătea faimoasa lui traducere a Noului Testament (apărută în 1516), și când prietenul său Dorp îl sfătuia (într-o scrisoare din septembrie 1514) să fie mai temperat în critica vulgatei Sf. Ieronim pentru a nu șubrezi astfel fundamentul credinței. Interesant este jocul de cuvinte din titlul satirei
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
la modernizarea Constanței. Între acestea, se numără și inaugurarea, la 18 august 1910, a Cazinoului, splendidul edificiu realizat după planurile arhitectului francez Daniel Rénard (și aflat azi în stare jalnică, dar asta e altă poveste!). Ne-a atras atenția și testamentul omului politic, reprodus de revista ieșeană - Coiciu și-a lăsat averea Ateneului Român din București: „...După încetarea din viață a soției mele, folosința acestei averi va trece Ateneului Român din București căruia i-am lăsat și nuda proprietate, devenind astfel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
Nicolae Manolescu Mi-am petrecut sfîrșitul unui an și începutul celuilalt cu o carte neobișnuit de frumoasă și de instructiva: Testamentul unui eminescolog de Petru Creția (Editură Humanitas, 1998). N-ar trebui să existe iubitor de poezie ori, mai ales, dascăl de română în țara aceasta care să n-o citească. Și pentru foarte multe motive, dintre care am să aleg
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
și (atenție!) vulnerabil. Naționaliștii idolatri și mitomani n-au arsuri a-și obloji, ci doar prejudecăți de așezat, la zile fixe, pe soclul statuilor poetului. Întîmplarea face să fie în curînd 15 ianuarie. Cînd mi-am propus să scriu despre Testament, nu însă la aniversarea poetului mă gîndeam, ci la aceea a ediției de poezii pe care i-a compus-o Maiorescu și de la care pleacă, într-un fel, cartea lui Petru Creția: în a treia decadă a lui decembrie, s-
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
numărul caietelor de Însemnări zilnice maioresciene de la BAR și BCS, pe care eu insumi le-am citit, prima oara integral, acum treizeci de ani, este tot 44, din care patru numerotate în pereche, așa încît numerele reale sînt tot 42!) Testament este expresia și istoria unui cult pentru Eminescu: de o cu totul altă factura (sau, poate, natura) decît acela pe care national-comunismul l-a lăsat moștenire epocii actuale. Petru Creția se referă el însuși la desfigurarea ridicolă de care are
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
ficat. Intervenția a avut loc la o clinică din Milano. Omul de afaceri suferea de o boală hepatică progresivă. Duminică seară, Dinu Patriciu a povestit la România TV experiența prin care a trecut și a mărturisit că și-a făcut testamentul înainte de intervenție. Dinu Patriciu a aflat că este grav bolnav în urmă cu un an și jumătate. Boala a avansat în timp, iar după o serie de analize făcute la clinicile din străinatate, medicii l-au pus pe lista de
DINU PATRICIU A MURIT. Cine a fost Dinu Patriciu, "primul capitalist al României" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21981_a_23306]