3,183 matches
-
secund și prin urmare ar fi nu mai puțin decît... "barbieni": Dacă se poate vorbi deci de o emulație în descendență barbiană, aceasta aparține în principal ultimelor două promoții care au asimilat, în sfîrșit, fie și la modul instinctiv, lecția textuală a marelui poet". Iar autorul Necuvintelor s-ar situa în siajul lui... Bacovia: " Urmînd aceste tradiții bacoviene, instituite în prima jumătate a secolului, Nichita Stănescu continuă procesul de interogare poetică prin operații decise de captare a eului, integrate tentativei experimentaliste
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
cu aceea bacoviană, situează actul poetic în interstițiile spațiului "prelingvistic", instaurînd viziunea tragică a traversării semnificantului de către o instanță vorbitoare, ce se afirmă nu în discursul încheiat, ci în pulsiunea preverbală". Dacă poezia contează numai ca "fapt scriptural", ca "realitate textuală", sentimental fiind abhorat drept un factor neprielnic acesteia, cum e posibil că "numai Bacovia și Nichita Stănescu reușesc să depășească bariera limbajului"! În ce direcție s-o "depășească"? Speculația vădește și în destule alte locuri un echivoc mascat și nu
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
și logos, încă neseparate", pentru ca imediat "să ne reaglutinăm în limbaj, disciplinați încet-încet de rețelele sale". Pe pagina următoare, e denunțată "încăpățânarea analitică" ce "își trădează vacuitatea". Astfel că poetul, mai degrabă lucid decât ludic, iese din atelierul de producție textuală (conștientizată ca atare), din citat, parafrază, pastișă, colaj, înspre o zonă a simplității lirice. Cele mai bune poeme din Nicolina Blues sunt, așa zicând, autonomizate în muzicalitatea, căldura și sugestivitatea lor, păstrând ca legătură cu sistemul generator numai o funcție de
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
îngăduim a ne întreba, o "inautenticitate" estetică sau doar o inadecvare la patul procustian al textualismului? Abia cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale textualizării", ca și cum bardul jocului secund ar fi respectat avant la lettre rețeta exegetului nostru. Și încă: Discursul poetic abolește orice urmă a realului, nutrindu-se cu
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
incluse în legile interne ale textualizării", ca și cum bardul jocului secund ar fi respectat avant la lettre rețeta exegetului nostru. Și încă: Discursul poetic abolește orice urmă a realului, nutrindu-se cu ceea ce s-ar putea chema ( în sens barthesian) corporalitatea textuală". Dar surpriză! Pe podiumul învingătorilor se mai înscrie o personalitate: Bacovia. Odată cu acesta, "se înregistrează la noi un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit, dar este vorba de o accepție pe care o capătă acesta numai în receptarea
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
impunându-se în conștiința cititorului de poezie mai ales după apariția cărții de debut, "A fi" (Ed. Tineretului, 1968) și a volumului "Umbra punților" (Ed. Cartea Românească, 1970) ca un poet original prin viziunea lirica, prin ipostazele ludicului și ironiei textuale, precum și prin ademenitoare accente urmuziene. Deși plecat în București prin anii '80, Adi Cusin a rămas sufletește în Iași, orașul nașterii, copilăriei și maturizării, tot timpul. în răstimpul ultimelor luni, al ultimilor pași pe Golgota acestei lumi, poetul a lăsat
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
credem pe autorul unui roman de felul Christinei Domestica atunci când, la doi ani distanță, în introducerea unei cărți așa-zis eclectice, ne livrează o poveste despre criterii cronologice, o alta despre criterii stilistice și o alta despre șansele reactivării formulelor textuale ale generației '80 ? Aflăm din cele Câteva cuvinte care prefațează recentul op că primele nouă secvențe făceau parte dintr-un volum ce ar fi trebuit să apară prin 1987 (sub titlul Caii de curse sau cursele de cai) și că
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
epuiza această problemă, a nomenclaturii sau, altfel zis, a catalogului eului din poezia lui Petre Stoica, fiindcă nu atât vreo pluralitate introspectivă ori contradictorie se pun aici în discuție, cât un sistem descriptiv în care se manifestă o adevărată bulimie textuală a identității" (p. 67). La Virgil Mazilescu: "dincolo de dramatism, poemele capătă și un ușor aer de teatralitate, regăsibil, în proporții sporite, în ultimul volum al autorului, în care rolul Ťmăștilorť, transpunând câteva din fațetele eului, devine preponderent." (p. 155). La
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
definește din primele pagini ale densei sale introduceri la antologie: "Eul poetic reprezintă însumarea unor vaste raporturi de (in)determinare ce se stabilesc între o instanță enunțătoare antrenată direct în discurs (lucru pus în evidență prin diverse mărci sau martori textuali) și obiectul acestui discurs care poate fi realul Ťrealť sau realitatea textuală" (p. 11). În prima parte a secolului XX, Marin Mincu pune în evidență modul în care "eul poetic tinde să devină instanță absolută a discursului, abolind treptat orice
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
reprezintă însumarea unor vaste raporturi de (in)determinare ce se stabilesc între o instanță enunțătoare antrenată direct în discurs (lucru pus în evidență prin diverse mărci sau martori textuali) și obiectul acestui discurs care poate fi realul Ťrealť sau realitatea textuală" (p. 11). În prima parte a secolului XX, Marin Mincu pune în evidență modul în care "eul poetic tinde să devină instanță absolută a discursului, abolind treptat orice mediere" (p. 10). Idealul de identificare între obiectul și subiectul poeziei, ratat
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
o poezie reflexivă (nu folosește noțiunea, ce ar fi fost utilă), în care existența și scriitura se identifică. Dar aplicația preferențială a lui Marin Mincu o constituie poezia lui Ion Barbu, în care găsește împlinite alte aspirații, legate de "corporalitatea textuală", de "autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate ca singurele operații poetice îngăduite în procesul de translare textuală" (p. 15), astfel încât "metoda textualizantă barbiană reprezintă punctul de maximă avansare al căutărilor autohtone și europene la data publicării Jocului secund" (p. 16). Unde mi
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
scriitura se identifică. Dar aplicația preferențială a lui Marin Mincu o constituie poezia lui Ion Barbu, în care găsește împlinite alte aspirații, legate de "corporalitatea textuală", de "autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate ca singurele operații poetice îngăduite în procesul de translare textuală" (p. 15), astfel încât "metoda textualizantă barbiană reprezintă punctul de maximă avansare al căutărilor autohtone și europene la data publicării Jocului secund" (p. 16). Unde mi se pare că exagerează cel mai mult Marin Mincu e în faptul de a deriva
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
metoda textualizantă barbiană reprezintă punctul de maximă avansare al căutărilor autohtone și europene la data publicării Jocului secund" (p. 16). Unde mi se pare că exagerează cel mai mult Marin Mincu e în faptul de a deriva optzecismul din "lecția textuală" a lui Ion Barbu. Explicația e mai alambicată (p. 16), bazată pe motivul însușirii procedeelor de abolire a realului (p. 277), și nu o pot reproduce aici, dar speculația e cât se poate de puțin credibilă. După părerea mea, poezia
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
de formație mai curând socială decât intelectuală. Avansând în ficțiune, personajul îți devine chiar simpatic, nefiind nicidecum un erou de serie realist-socialistă (comunistul pur și dur, stahanovistul cu inima bătând în ritmul Partidului). Nu Ilie Cazane-pere este însă ținta șarjelor textuale, ci textul însuși, făcut să penduleze între standardul biografiilor comuniste exemplare și diferite registre epice distorsionante. "Eroul" este, cu toate calitățile și darurile lui neobișnuite, un ins mărunt, strivit ca o gâză de palma grea a regimului. Nici n-apucă
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
ramuri (cea textualistă) a generației '80, în frunte cu regretatul Mircea Nedelciu, se datorează acestui dezechilibru între ficțiune și metaficțiune, text și intertext, referent și autoreferențialitate. Deși destul de tânăr la data debutului editorial, Răzvan Rădulescu a sesizat, o dată cu riscul ingineriei textuale, posibilitățile de a o evita. Viața și faptele lui Ilie Cazane nu este, prin urmare, doar un roman al imposibilității de a scrie un roman, o carte-discurs, cu pagini transparente prin care se vede - nemaipomenit! - mecanismul productiv. În același timp
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
pentru a nu manifesta în piața publică, pentru a nu face grevă, pentru a nu ne deda la acte vandalice ori pur și simplu pentru a nu ne plînge. Dar dibuind atari pricini putem oare cauționa falsul ? Putem scuza impostura textuală? Întrebări retorice... E necesar să privim lucrurile în față, să nu ezităm a le spune pe nume, descurajînd astfel dacă nu comiterea textelor în chestiune, măcar iluzia că ele ar putea proba o vocație, că ar putea trece fraudulos granița
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
speteaza scaunului,/ comand încă un substantiv./ Ceva,/ acolo..." Nu este mai puțin adevărat că o adiere de ironie planează postmodern peste spleen-ul poetului. Aceste poeme sunt tipice pentru influența pe care o are biografia asupra poeziei. Completând, inevitabil, realitatea textuală propriu-zisă cu ceea ce știm noi astăzi despre poet, ajungem, practic, să găsim în poeme sensuri diferite. În cazul în care viața lui Ion Chichere nu s-ar fi curmat în anul 2004, cu totul alta ar fi fost astăzi lectura
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
părțile solistice și de ce să nu recunosc, visam ca într-o zi să cânt ca și solist. C. K.: Deci să înțeleg că părțile corului ți-au fost cunoscute atât cu dificultățile muzicale pe care o cere partitura, cât și textuale. Ce poți spune despre prima strofă, care dealfel se repetă și la sfârșitul lucrări cu o bravură impozantă? B. B.: E bine știut datorită dramatismului și a orchestrației bogate, că motivul primei strofe, care dealtfel se repetă identic în ultima
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
într-o engleză prețioasă, plină de manierisme și sintaxe arhaice. Dintre români, dirijorul și compozitorul Dimitrie Cuclin e primul care încearcă în anii interbelici (1938) câteva traduceri în engleză (printre care și Luceafărul), luându-și însă mari libertăți de interpretare textuală, cu scuza muzicalității - de fapt, combinând versul 1/2 și 3/4, și făcându-le să "sune din coadă" cu rime simple. Au urmat traducerile din timpul comunismului, realizate aproximativ între 1960-1975. Ele sunt influențate negativ de realitatea politică mai
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
de ample a unei generații "fără idealuri", insolenței frapante a scrierii la adresa regimului comunist. Ele au fost adevărate bestseller-uri ale literaturii române contemporane. Ele au fost citite ca "un imn", ca "un manifest" al generației tinere. Mai multe elemente textuale (energetismul de inspirație americană, formula de jurnal intim, autobiografismul romanelor), paratextuale (fotografia unui tânăr "emaciat" de pe coperta romanului Prins sau titlul retoric/persiflant și autorul în haine militare de pe coperta primei ediții din Dulce ca mierea...) sau autobiografice (dragostea Zoiei
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
iertarea, căci nimeni nu i-ar fi cerut-o". Drăghici și Nicolski, spre deosebire de Cațavencu, n-au cerut niciodată iertarea și au murit "nevinovați"6. Spiritul ludic, "necanonic" rămâne o constantă steinhardtiană ca și opoziția față de regimul totalitar ceaușist. Binomul "paradoxuri textuale și paradoxuri umane" este ilustrat prin opera scriitorilor optzeciști. Cele cinci studii de caz din volum sunt microeseuri care ar trebui editate și separat de corpul lucrării, pentru uzul studenților și nu numai. Ele dovedesc excelența autorului, forța de a
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
demonetizată, la noi, prin atâtea apariții (volume și publicații) ce jignesc intelectul cititorului. Horia Gârbea pornește în sens invers față de teoreticienii care înțeleg textul ca pe o sumă fixă de coduri și convenții simbolice. El nu e interesat de atributele textuale ale personajelor, de natura lor ficțională și de structura confundată cu suportul de hârtie. Eroii literari sunt văzuți ca niște oameni în carne și oase, consistenți, tridimensionali. A-i descrie, pe diferitele lor coordonate, și a-i plasa în serii
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
încărcate de semnificație, care adesea sunt cheia de lectură a textului, sunt strecurate discret în text, în treacăt, ca aparent lipsite de importanță. Povestirile Veronicăi D. Niculescu sunt, pe cât de simple ca tramă epică, pe atât de sofisticate ca strategie textuală și ca sens. Roșu, roșu, catifea (titlul însuși e unul nostalgic, preluat dintr-o rimă pentru copii) consacră un prozator plin de sensibilitate, care știe ce scrie.
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
chiar punctul de pornire teza despre „inconsistență”. Iată: „...în centrul poeticii lui Caragiale se află fatalitatea ironică: o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Am subliniat ultima parte a frazei pentru că trimite semnificativ la grila textuală (textualistă) de interpretare critică, proprie cărții lui Diaconu. Ce e mai întâi Caragiale, „autor de lumi” sau de texte care au creat lumi? „Lumea e numai o consecință - scrie criticul - și dacă pare vie, adevărată, reală, asta se întâmplă - Caragiale
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
vie, adevărată, reală, asta se întâmplă - Caragiale o știe prea bine - tocmai pentru că se articulează într-o succesiune de semne. În acest spațiu de ezitare trebuie căutată referința (adică adevărul) din lumea lui Caragiale; o lume a cărei legitimitate e textuală”. Și încă: „Cititorul e obligat să vadă textul, nu lumea, nu realitatea, pulverizată, disipată - spre textul care devine autonom, semn al celui care, autarhic, scrie, gândește, proiectează lumea”. Privind din această perspectivă noului exeget i se pare impropriu să vorbească
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]