284 matches
-
în zadar./ Absența ta e un pustiu de glorii." (p. 57) Nu se poate ști cum ar fi evoluat poezia lui Valeriu Stoica dacă autorul nu ar fi abandonat definitiv acest drum. Este posibil să fi urmat relaxarea prozodică și textualismul ironic al colegilor săi de generație (optzeciștii), dar mai degrabă cred că ar fi mers spre un conceptualism somptuos, spre o lirică în care accentul ar fi căzut mai mult pe idee decât pe viziune, un univers poetic în care
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
în poezie care să poată echivala nebunia de acolo. Voiam să discut despre limbaj și cineva mi l-a recomandat pe Gheorghe Iova. El era cu " 100 de ani înaintea mea; a fost primul care a făcut, la noi, nu textualism, ci care a textuat, adică a afirmat că un autor este autentic pe pagina pe care o umple cu textul lui. Am vorbit și m-a influențat foarte mult, chiar dacă nu înțelegeam mare lucru pe atunci. "Trebuie să-ți reinventezi
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
70 în proza scurtă, care trece de la fundalul social la cel individual, influențată de experiențele epice de la Joice la noul român. O proza autoreferentială. Românul se povestește și se analizează plin de spirit și de ironie. Criticii vremii o numesc textualism. Se pune accentul pe concret, existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
Lucia Simona Dinescu Acum 10 ani, Ion Manolescu publica Un manifest postmodernist în România literară, numărul 5/1996. Manifestul disocia între textualismul scriptic (optzecist) și postmodernismul mediatic (cu nume, precum Mircea Cărtărescu și Sebastian A. Corn), dorind în același timp a provoca o parte a criticii literare, nesincrone cu mijloacele multimedia și cu influența acestora în scrierile anilor 1990. între timp, alte
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
a oricărei transformări potențiale. Aceasta ar fi cartea fără pagini, interactivă și iconică, presupunînd abolirea liniarității în favoarea unui text ramificat, fără început, mijloc sau sfîrșit, gata oricînd să se lase modelat - "Aspirînd să reconstituie simultaneitatea originară, călătoria mentală în lumea textualismului virtual echivalează cu o privire indiscretă, dar privilegiată către laboratoarele Creatorului. Așa cum astronomii fotografiază universul în zonele lui cele mai îndepărtate, colorîndu-i apoi sorii, supernovele și galaxiile pe baza unor formule matematice pe care computerul le asociază unei anumite temperaturi
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
filigranul paginii, pe tot parcursul ei, chiar și când acesta e mai accidentat. Spirit geometric, în descendență barbiană, Ion Mircea translează în poezie un alt univers "de curății și semne": cel al credinței. Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
glosând pe marginea textului lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva textualismului și a postmodernismului optzecist. Cristian Cosma ne-a povestit „cum scrie un cristian un roman”: Morții Mă-tii. Început într-o budă a Facultății de Litere din București și scris cu furie. Deși a participat la discuțiile de la Călimănești, Nicolae
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
în Compunere cu paralele inegale (1988; apărut în 2001 la Paris, în traducerea lui Odile Serre) sau Frumoasa fără corp (1993). Caracterul experimental i-a fost când reproșat, când elogiat, fiind cel mai adesea convertit în structurile mai largi ale textualismului sau ale postmodernismului. Situarea lui este clară în continuarea Școlii de la Târgoviște. Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu sunt invocați adesea ca maeștri recunoscuți. Pentru Gheorghe Crăciun e o formă de onestitate să nu ascundă secretele textului, să arate cum
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
noi cu o viteză constantă. Așteptăm "victorii din afară", de la franțujii sau de la politicieni, nu ne citim între noi și suntem indignați că "alții" nu ne citesc și, în plus, unii tineri practică o literatură cu tot felul de denominații - textualism, post-modernism etc. - care nu îmbie, nu încurajează intelectualul român, posibil lector, să-l cumpere și să-l urmărească. Modele avangardiste au devenit un fel de molimă, mode ce ascund prost, adesea, lipsa de cultură - sau doar cultură snoabă, ultimele titluri
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
cu tot ce n-o să poți spune niciodată pentru că dorințele tale se cer împlinite și abia pe urmă povestite". Se poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta în continuare cu cele mai proaspete definiții ale
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei 15 ani pe care îi împlinește. Jurnalul acesta poate satisface obsesia textualismului conform căruia maxima performanță a pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al lumii. Să transferi în text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei 15 ani pe care îi împlinește. Jurnalul acesta poate satisface obsesia textualismului conform căruia maxima performanță a pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al lumii. Să transferi în text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în proza optzecistă sau ca la Dos Passos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
spun că am avut vreodată antenă pentru proza lui”, a declarat criticul. Dar n-a avut antenă nici pentru Virgil Mazilescu, nici pentru Mircea Ivănescu, pe care îl compară, hodoronc-tronc, cu Macedonski, nici pentru Ion Mureșan, comparat cu Labiș. Din textualismul optzecist nu înțelege de fapt nimic; ca și maestrul său G. Călinescu, el respinge ideea de avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Nu pare să le fi trecut prin gând talentaților publiciști din jurul Intervalului să semnaleze măcar această carte. E foarte posibil ca Mușina și Crăciun, teoreticienii generației optzeciste, să fi avut această viziune heracliteană asupra literaturii independent de mine. Tot așa cum textualismul lor și a altora din generație nu s-a inspirat neapărat din textele mele scrise în anii ’60 în România sau în anii următori în Franța. Dar asta nu înseamnă că în această înlănțuire supusă criteriului cronologic care e istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și, ratând, îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de o parte, conflictul dintre adepții naționaliști sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe de altă parte, scena literară începe să fie dominată de intrarea în arenă a „generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru postmodernism... În interiorul complicatelor jocuri de strategie, Urmuz servește uneori drept valută (teoretică) forte. Deși afirmă dintru început că nu are o miză „comparativă”, și cu atît mai puțin „comparatistă”, eseul din 1980 al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
implică, la rîndul ei, o anume excentricitate impopulară. Venit pe o filieră americană, termenul de „postmodernism” - asimilat la noi de prin 1985 - are o rază mult mai largă de acțiune. Oricum: un import terminologic deja datat în țările de origine (textualismul/tel quel-ismul francez, respectiv experimentalismul italian „semiotizant”) este pus în slujba demonstrării caracterului „anticipativ” al scrierilor unui autor român preavangardist. Proza lui Urmuz — consideră M. Mincu — pune la dispoziție întreaga tehnologie „experimentală” prin care textul se autogenerează: „se cercetează printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cartea Românească, București, 1981) este preluată tacit de N. Manolescu în Arca lui Noe, III. Criticul mi-a telefonat, susținînd că ar fi spus-o primul. Aștept textul!” (p. 269). Dincolo de obsesia „precursoratului”/întîietății și a „paternității” opiniilor critice în privința „textualismului” urmuzian, disputa între cei doi este o „bătălie” pentru conceptul de text revendicat, în acea perioadă, de către scriitorii generației ’80. Iată și pasajul manolescian incriminat de către Marin Mincu: „...Literalul acaparează literarul. O profundă schimbare de înțelegere a literaturii e pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae Balotă, polemizînd cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1983), va fi oarecum marginalizată. (Ovidiu Morar vede în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e vorba chiar de cea „veche”, adeziunea lui Marin Mincu la protocronism avînd incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului, experimentalismului și textualismului autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele culturale: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tot ce ele au păstrat. Generozitatea lor se revarsă asupra mea ca o pildă a dărniciei. Mi se dăruiesc și îmi dăruiesc mie, risipitorul avar. Scriu și scrisul mă descrie împotriva mea. Nu-i chin, nu-i dramă, nu-i „textualism“. E doar uimire și bucurie. Aproape că simt ce-a vrut să spună Flaubert cu „Madame Bovary, c’est moi“. Doar că-i minciună spusa lui, cel mult o expresie a vanității de a fi „scriitor“, de a putea închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de odinioară, după cum ușor mi-a fost cândva să mă trăiesc. Abia acum, scriindu-mă, mă trăiesc în tot adevărul meu, după cum viața mea, atunci, se trăia doar, nescrisă încă, risipindu-se numai în bucuria textului închipuit. Poate, astfel, înțeleg textualismul atât de mult discutat, cândva, neînțeles atunci și, adeseori, persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la rându-i, nemuritor. Mă las încă în ușa berăriei, neștiind că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de rasă (vezi relatările din Hall, 1986 și Gilroy, 1991). În orice caz, pînă în anii '80, studiile culturale de pretutindeni au avut o agendă multiculturală, deși preocuparea inițială față de apartenența de clasă a fost înlocuită în versiunile recente. 30 Textualismul avea (în cadrul "noii critici" din America de Nord și al altor abordări literare) o perspectivă unică, fapt care, pentru cîteva decade după cel de-al doilea război mondial, definea abordarea dominantă a artefactelor culturale din Statele Unite. Abordările poststructuraliste care s-au dezvoltat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Jacques Derrida, Michel Foucault, Georges Bataille, Gilles Deleuze. Alături de Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin și Alexandru Mușina, G. debutează în volumul colectiv Cinci (1982), cu ciclul Fragmente din Manual, prin care toarnă în tipare cel mai adesea aforistice textualismul lucid al colegilor de generație din Cenaclul de Luni. Texte autoreferențiale, vorbind despre cum se face poemul, se întâlnesc și în cele 46 de caligrame ajutătoare din antologia Nouă poeți (1984). Deși se înscriu legitim în tentativa optzeciștilor de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]