266 matches
-
astfel un postmodernism "haosmic", prin replieri "relativiste" într-o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei disidențe. Dar falsa aparență nu-i poate îndepărta de adevărata lor imagine, a unui "soi de sămănatorism urban, chiar de cartier, reprezentat foarte bine de industria textilă" (p. 121). De aceea, Goma îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriiturii lui Arcadie Suceveanu. Astfel încît, depășind stîngăciile prezente încă la unii confrați basarabeni, d-sa se poate alinia fără grijă poeților celor mai bine cotați din literele românești actuale." Gheorghe Grigurcu " Mai întâi de toate, simulând destul de măiestru tertipurile textualiste, Arcadie Suceveanu trece la demitizarea propriilor mituri poetice, la o deriziune autoflagelatoare: "miturile nu sunt decât / dulci pastile pentru cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
domenii, cu atât mai mult era la curent cu tot ceea ce se vehicula mai nou în literatură, domeniul care-l pasiona și al cărui profesionist devenise. În mod sigur, de "curiozitatea lui intelectuală" nu au scăpat nici literatura, niciunele experiențe textualiste ale vremii. Cum altfel am putea să explicăm inserarea pe alocuri în Jurnalul său a unor fragmente, aparent incoerente, sub titlul de BUGHI MAMBO RAG, grafiate altfel decât restul textului și în care sunt redate diferite dialoguri din spațiul carceral
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
coerentă, însă din colțul lui un diavol ascuns îi face semn că dincolo de oglindă e neantul"244. Poezia nu mai comunică un anumit sens, ci se repliază asupra ei însăși, devenindu-și propriul referent. Autoreferențialitatea e asumată explicit în cazul textualiștilor, care nu o introduc ca pe o inovație, ci ca pe un discurs metatextual conștientizat. Astfel Liviu Ioan Stoiciu intervine retoric "să mai scriu?..., întreabă, moale, tăind firul/ în patru, o literă (cu sapa pe/ strat, punând/ sămânță de ridichi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o judicioasă construcție de la cauză la efect. Nu trebuie să ne jenăm sau ne speriem de cuvinte, ne îndrumă înțeleptul regizor prin gura interpreților săi, trebuie să avem răbdare cu ele pentru că, în realitate, sunt, așa cum ne-au învățat structuraliștii, textualiștii sau maeștrii deconstructivismului, golite de sens, sunt altceva decât par. Când veți rosti, la finalul sufocantei și epuizantei experiențe de două ore de privit nimic, (c---t!), e bine să vă reamintiți că, în spiritul lui Foucault și Derrida, nu articulați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de o irezistibilă nevoie de exteriorizare. Ori Eminescu avea ceva de spus. Atitudinile, trăirile simpatetice ori empatetice, aspirațiile subiective specifice geniului constituie cheia demersului cognitiv și, de ce nu, capacitatea de receptare venită din disponibilități interioare individuale, semnificantul, după ultimele teorii textualiste. Poezia (În speță „Împărat și proletar”, „Scrisoarea III” și altele) nu reproduce evenimente istorice și nici concepte sociale, dimpotrivă, așa cum arată Hegel, „arta este modul de a cuprinde ideea absolută” prin intermediul unui fapt particular. Eminescu era prea profund ca să reducă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cred că tot i-aș fi lăsat titlul ăsta, că-mi place. Legat de întrebarea de mai sus, tu chiar ai o adevărată obsesie a titlurilor. Primul tău volum, acela celebru, de negăsit, care te-a transformat într-o poetă textualistă, în marginea de azi a literaturii contemporane - mă refer, desigur, la antologia lui Marin Mincu, de la Leonid Dimov la Adela Greceanu - era chiar Titlul volumului meu care mă preocupă atât de mult. O carte scrisă la Sibiu. Îți mai amintești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
unde puteai să vorbești cu oamenii în altă limbă, nici în idiș, nici în ebraică, fiindcă ebraică nu înțelegeau. S.A.: Astfel încât iudaismul a trebuit să redevină un fel de religie cosmică, un iudaism cosmic. Ceea ce, pentru o religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca arhaică (ca acela românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sau cu o firmă de asigurări. Fiecare individ târăște după el un imens dosar plin de texte de toate felurile, de la cele scrise de el, până la cele scrise de alții și doar semnate de el. Și nu vreau să fiu „textualist“ aici. Nici nu vreau să fac teorii literare despre omnisciența imposibil de evitat. E pur și simplu chestia aia banală știută de toată lumea și spusă de mulți cum că nu ai cum să pui un singur cuvânt pe hârtie fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Călin Zarojanu. Cronică a lansării ciudatei cărți la Observatorul astronomic din București după un „minuțios și meseriaș plan de marketing”, scrisă de... Gabriela Simion. Cronica lui Nicolae Manolescu vine să desființeze cheful de a considera cartea vreun roman postmodern, ori textualist, ori roman colaj; cartea, este, să ne fie clar, altceva. Și nu este nici horror. Cronica lui Dan Silviu Boerescu califică romanul drept inepție, pseudoexperiment și pseudoliteratură. Tu cititorule n-ai decât să o iei cum îți place, sau să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de fapt în domeniul studiilor de comunicare în masă remarcă împărțirea domeniului în abordarea culturalistă, care se concentrează în primul rînd asupra textului, și seria de abordări mai empirice. Abordarea culturalistă la acel moment era în mare măsură de tip textualist, centrat pe analiza și critica tuturor formelor de comunicare privite ca artefacte culturale, folosind mai ales metode provenite din domeniul umanist. Metodele de studiere a comunicării foloseau, dimpotrivă, metodologii mai empirice, variind de la o cercetare de tip pur cantitativ, studii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
angajează în lecturi fundamentate teoretic, dar care nu iau în calcul producerea, receptarea sau ancorarea lor într-o organizare instituționalizată a culturii, care îmbracă forme diferite și specifice în diferite țări sau regiuni, în epoci diferite ceea ce înseamnă că abordările textualiste foarte adesea evită studierea modului de producere și a economiei politice a culturii, ba chiar și contextul istoric în care aceasta este plasată. Chiar dacă accentul pus pe public și receptare a reprezentat o binevenită corecție a caracterului unilateral al analizei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Marx și ilustrat de o diagramă care punea în evidență importanța producerii și distribuției. Deși Johnson a subliniat importanța analizării elementului producție în studiile culturale și a criticat poziția revistei Screen care a abandonat această perspectivă în favoarea unei abordări mai textualiste și mai idealiste (pp. 63 ff), o mare parte a studiilor culturale a manifestat același dezinteres. S-ar putea într-adevăr argumenta că studiile mai recente au avut tendința de a neglija analizarea circuitelor de economie politică și de producție
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unică, fapt care, pentru cîteva decade după cel de-al doilea război mondial, definea abordarea dominantă a artefactelor culturale din Statele Unite. Abordările poststructuraliste care s-au dezvoltat în Franța anilor '70, răspîndindu-se foarte repede în toată lumea, erau de asemenea extrem de textualiste. Studiile culturale britanice se concentrau asupra publicului și a receptării și fuseseră anticipate de Școala de la Frankfurt: Walter Benjamin se preocupase de importarea studiilor asupra receptării încă din anii '30, în timp ce Adorno, Loventhal și alți membri ai Școlii au efectuat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nici nu discută cu adevărat textele media pentru a oferi o lectură atentă a acestora. Este adevărat că deplasarea accentului de pe analiza textuală se poate dovedi un corectiv util în cazul studiilor culturale, care au fost în anumite cazuri excesiv de textualiste, dar cred că este util să se folosească analiza textuală ca o parte importantă a studiilor culturale; de aceea, în capitolele ce urmează, vor apărea multe lecturi atente ale unor texte culturale. Voi încerca, de asemenea, să lămuresc problema eficacității
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nimic o vreme, contrariat și silnicit! Nu știu cum voi putea să mă obișnuiesc cu o asemenea aberație!?! Altceva?! Citesc mult. Mi-a plăcut cartea lui Buzura tare mult! Am citit și Ileana Vulpescu ("Candidații la fericire" inegală), Nicolae Iliescu (un prieten textualist, un bun!), Miguel de Unamuno (eseuri), jurnalul lui N.D. Cocea, "Al treilea val" pe sărite! Etc. Poate reușesc să citesc și cărămida lui Breban! Mai scrie-mi tu! Bucurie și liniște! Și poezie! Sper că vei ieși într-adevăr și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconștiență de oameni nebuni, absconsele noastre însăilări, subtile poeme textualiste, poeme erotice(sau pornografice de-a binelea), poeme despre stele, câini și pisici etc., ignorând tenebroasele manevre ce se fac în jurul nostru. Fabricile și combinatele au fost puse pe chituci, pământul pentru care și-au pus gâtul sub sabie voievozii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
despre această carte pe care eu am tradus-o, se pare, nu chiar atât de bine în românește. Sper că cei care m-au criticat au priceput că făceam mai degrabă o adaptare decât o traducere: pentru a salva țesătura textualistă formată deseori din jocuri de cuvinte intraductibile, cream altele care nu existau în text. În cazul literaturii, să-i zicem, textualiste, nu există altă posibilitate. Știu asta de când am încercat să-l traduc în românește pe strămoșul textualiștilor, pe Raymond
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
salva țesătura textualistă formată deseori din jocuri de cuvinte intraductibile, cream altele care nu existau în text. În cazul literaturii, să-i zicem, textualiste, nu există altă posibilitate. Știu asta de când am încercat să-l traduc în românește pe strămoșul textualiștilor, pe Raymond Roussel. Pe Laurențiu Ulici îl cunoșteam încă din anii ’60. Era atunci foarte tânăr, abia ieșit din facultate, mai tânăr chiar și decât Daniel Turcea, căruia, în joacă, bineînțeles, îi ziceam „fiule”. Am uitat cum de s-au
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pentru că, odată moda temei postmoderne trecută, abia atunci lucrurile pot Începe să se limpezească. În România, termenul a fost importat, cum era și normal, din spațiul anglo-saxon și sub pălăria lui au fost produse opere cu scriituri diferite, de la influențele textualiste specific franceze la cele pop specific americane. Nu-i nimic, toate astea trebuiau să poarte un nume și acesta a fost postmodernism. Fiecare s-a simțit dator să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a marxismului, În științele umane. Astăzi, Însă, Roussel ar putea fi socotit cu ușurință drept un precursor al postmodernismului. Alături de Noul Roman, figurează, ca estetică de grup, OULIPO, așa-numitul OUvroir de LIttérature POtentielle. Separat de acestea este Înregistrată “aventura textualistă”, aceea a revistei Tel Quel, reprezentată În literatură de Phillippe Sollers și Jean Thibaudeau. Mi se pare hazardată includerea printre experimentele formaliste a unui “al treilea” Aragon sau a lui Bernard Noël. Nici vorbă că scrierile celor doi reflectează (la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cum ieșim din impas? Prin reprezentarea scrierii ca act vital, egal ca valoare cu actul sexual sau cu cel mistic. Nu e tocmai anodin să remarc ultima revenire a eros-thanatosului În literatura franceză contemporană. Ea este legată de epuizarea canonului textualist, În anii 1970. Exista atunci o revistă de avangardă teoretică, Tel Quel, fondată și condusă de Philippe Sollers. Scriitorul, un foarte bun politician al literaturii, Își dă seama, prin anii ’70, că romanul fără poveste și personaje cunoscut ca Nouveau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca un cîmp al libertății și ca un recipient de violență imposibil de exercitat În real. Mai există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile Între public și privat se modifică notabil (În anii 1960, n.m.): primul apare ca o prelungire a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al său ca obiect de recunoaștere din partea cititorului. Simbolizarea conferă sens autoficțiunii, Îi oferă adică un plan de proiecție, o transcendență, În lipsa căreia autoficțiunea ar putea rămîne numai la stadiul de text, de "autofricțiune", după cum se alintă Doubrovsky În romanul textualist Fils care propune termenul, și ar putea fi fagocitată de teoriile textului care astăzi nu mai spun multe despre literatură. Dar e vorba despre o transcendență factice, mediată de ficțiune, livrată ca momeală cititorului comod. Identitatea eului autoficțional, manifestat ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]