1,130 matches
-
meu este ca o punte de flăcări. E o senzație atât de puternică, încât îmi arde pieptul. Cred că nici nevoia morfinomanilor care rămân fără droguri nu este atât de dureroasă. Sunt sigură că nu mă înșel, că nu e ticăloșie din partea mea, însă chiar dacă sunt foarte convinsă, mă cutremur câteodată la gândul că-s pe cale să fac o mare prostie. Deseori mă gândesc că sunt pe cale de a înnebuni. Și totuși, sunt capabilă să-mi fac planuri cu sânge rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din cei care au comentat cred că este vorba despre Oreste Teodorescu. ”Azi un prieten cu care am trăit o viață a ales să se sinucidă din lumea mea basindu-se cu stropi. A făcut-o emanând niște blestemații și niște ticăloșii cu duhoare pestilențială care m-a doborat. O să mă ridic. Nici delirul mistic inept, de prostovan, tip Becali, nici eventuale inspirații de "sorginte dacică" nu pot justifica monstruozitatea gestului imund. Așadar, oricât mă voi mai tăvăli în chinuri, daca ai
Postări ciudate ale lui Badea și Oreste: Pentru mine ești mort by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71932_a_73257]
-
decât orice tratat de etică, mai mult decât toate lecturile din moraliști, că viața înseamnă un singur lucru: să trăiești în onoare. Să nu fii laș, să fii mereu de partea binelui. Să nu faci rău, să nu pactizezi cu ticăloșii, oricâte avantaje de moment ai dobândi. Când, în 1982, satrapii comuniști îi propuneau să semneze o hârtie care i-ar fi schimbat într-o clipă starea de pușcăriaș în cea de profitor de lux, a răspuns fără ezitare: "Știu cât
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
interesează foarte tare(...). Eu nu trăiesc la Roșia Montană. Nu sunt isteric nici pe probleme de mediu, nici pe probleme de exploatare", și-a început Mircea Badea expunerea. În ultimele două săptămâni, remarc o agresivitate vecină cu demența și cu ticăloșia. Există niște forme de viață care se revendică ecologiști. Au aflat și ei pe 28 august de proiectul Roșia Montană și a început o isterie... că vin cianurile în nasul nostru. Treaba oricui să facă orice dorește... Dar unii dintre
Badea, despre acuzele că ar fi luat bani de la Roșia Montană by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72299_a_73624]
-
un prilej de încântare intelectuală să poți respinge, dintr-o singură trăsătură de condei, două din plăgile care au făcut un enorm rău omenirii. Ea îmi oferă posibilitatea de a mai transmite un avertisment celor care, la umbra cinismului și ticăloșiei, se dau de ceasul morții să reînvie demonii trecutului. Riscul la care se expun cei autointitulați "liberali" e, în această clipă, covârșitor: deși poartă tricouri cu Che Guevara și berete a la Fidel Castro, străbunii lor sunt, în egală măsură
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
-și ridică în cap întreaga conducere a minei, este, nu mai puțin, depozitarul unor dureri, spaime și aspirații frânte. Senin nu este nici el, nu are cum să fie. Mai senini (cel puțin până la un punct) se arată inșii detestabili, ticăloșii aflați pe val, în epoca lor: un Socoliuc, un Rafiroiu, un Anton Crișan. Aceștia și-au dezvoltat un sistem infailibil de reușită optimă în condițiile date, o rețetă de parvenire incluzând strategii defensive, câteva lecții bine învățate de supraviețuire, atunci când
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
în impas. Print-un act mîrșav și iresponsabil, arhivele securității nu mai pot fi cercetate și, implicit, nu mai pot să scoată adevărul la iveală. CNSAS se dorește desființat. Din răsputeri și de îndată! Mă așteptam să fim conștienți de ticăloșie și de gravitatea ei. Mă așteptam să fie străzile pline de oameni care își cer dreptul la istoria cea adevărată. Nu numai că nu am reușit să ne obișnuim cu lumina după ieșirea din peștera întunecoasă a comunismului, dar nici măcar
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
amintim de Eminescu. Și, implicit, de ideea de cultură și limbă română. Țintuit la pat de-o gripă enervantă, scârbit de ceea ce se întâmplă la televiziuni - unde au fost scoasă la raport aproape întreaga nouă clasă a demagogiei, minciunii și ticăloșiei din politică și presă -, singura mea legătură cu lumea a fost radioul. Mai precis, Radio România Actualități. M-am fixat pe acest post pentru că el reprezintă, într-un fel, o "Românie oficială", adresându-se celui mai mare număr de ascultători
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
și veți constata ce înseamnă perfecta adecvare a gândirii și a exprimării. Evident că nu toată lumea are talentul celor de mai sus. În acest caz, dacă nu poți construi, de ce e musai să strici prin micimea de gândire, incultură și ticăloșie? Grija față de scriitorul român înseamnă și o necesară protecție socială. În 1990, o întreagă generație - optzeciștii - au năvălit în spațiul presei, abandonând masiv uneltele scrisului de până atunci. N-au făcut-o din dorința de îmbogățire (câți s-au îmbogățit
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
mălăieț în care au făcut-o cei de mai sus e un lucru bun, dar total insuficient. A spune că te oripilează politica ziarului la care scrii, dar a palma nonșalant banii ce provin din aceeași sursă care finanțează și ticăloșia colegilor de pagină înseamnă, în cel mai bun caz, duplicitate. Aici nu mai e vorba de democrație și de pluralismul opiniilor. Cine-și imaginează că textele sale au vreo credibilitate când ele apar alături de niște enorme făcături de sorgine securistă
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
și ceilalți e că onoarea nu e un datum personal, precum ochii albaștri sau înălțimea frunții. Onoarea se câștigă cu fiecare gest pe care-l faci - sau nu-l faci. Dar ea se pierde definitiv într-o singură clipă de ticăloșie sau în împrejurări în care ai nutrit iluzia că dacă stai cu capul între umeri, asemenea broaștei țestoase, murdăria drumului pe care calci nu mai există. Pentru intelectualii colaboratori la "Ziua" a început numărătoarea inversă. Din clipa de față, ei
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
e vorba de-o vitejie la gura sobei și de-o cinste care-a umplut cu infracțiunile alor noștri pușcăriile Europei. Din nou ne-am cățărat în copac și dirijăm circulația pe marile autostrăzi ale lumii. Lipsa de memorie (sau ticăloșia) ne aduc în situația de-a nu ști să spunem de ce facem aceste lucruri și nu altele. De ce-am vrut, de pildă, să intrăm în NATO? Nu ne era bine în Tratatul de la Varșovia, sau măcar "independenți", atârnând de
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
inflamările actorilor-mercenari arată nu patriotismul, ci politicianismul jegos al celor în cauză. Pentru a se gudura pe lângă stăpâni, sunt capabili să arunce în aer interese legitime, de lungă durată, ale poporului român. Ei au mereu de apărat o vulnerabilitate, o ticăloșie, un schelet din dulap. Gureși cât o ogradă de orătănii, ei mizează tot pe memoria scurtă a românilor, apăsând pedala lașității în numele unei "normalități" cu gust de cimitir. Izolați de problemele omului de rând, au impresia că fac istorie, călărind
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
de puternic, încât să adune în același ghem firele incoerente ale societății românești? Ce i-a speriat atât de tare, încât să iasă disperați din bârloguri și, renunțând la rușine, să-și arate adevăratul chip - cel mutilat de hoții, abuzuri, ticăloșii și crime? Probabil că două au fost acțiunile care i-au speriat de moarte pe cei care aveau prin dulapuri diverse schelete zornăitoare. În primul rând, constatarea că justiția începe, de bine, de rău, să funcționeze și că epoca butoanelor
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
se oferă spectatorului român bate orice record la nivel internațional. Venalitatea indivizilor pripășiți în zona media ar merita ea însăși măsurată de marii s----pecialiști în "rating". E singurul domeniu în care sunt sigur că am obține rezultate mult peste media ticăloșiei planetare.
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
toate acestea nu puteau avea alt deznodământ decât erodarea spiritului public și dispariția credinței în binele comun. N-am nici o îndoială că acest lucru e urmărit cu obstinație. Îmbogățiții României de azi nu au nevoie de oameni capabili să comenteze ticăloșiile pe care le văd. Ei au nevoie de o populație decerebrată, hrănită din abundență cu manele și telenovele, căreia i se permite defularea violentă pe stadion și i se încurajează comportamentul iresponsabil. Ne aflăm într-un moment în care principalii
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
pegra pesedisto-peremistă, vechii maeștri ai sloganului aruncat acum în debara, dar cu efect devastator în anii '90, ŤNu ne vindem țara!ť. Iată că n-au vândut-o, ci au păpat-o, ca pe un lăptic cu gust dulce de ticăloșie și nesimțire".
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
de închisoare și chiar cu viața (cazul Monicăi Lovinescu) vini neștiute, au fost excluși din facultăți, au prestat munci care nu aveau nimic de a face cu pregătirea lor, au fost umiliți, loviți de prieteni, au cunoscut ipocrizia, ingratitudinea și ticăloșia unor oameni, presupus prieteni. Loviturile vieții nu i-au îndoit însă, și-au urmat calea cu naturalețe, firesc, fără resentimente și dorință de revanșă, iar mai devreme sau mai târziu victoria (în primul rând, morală) a fost de partea lor
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
trăise. În închisoare fiind, a mizat pe stratagema întoarcerii la credință - cam în felul în care încearcă să ni se vândă acum Miron Cozma, alt mare cititor de cărți religioase. Cazul Dincă e un excelent exemplu al amestecului de minciună, ticăloșie și farsă din România acestor ani. Dacă unul din stâlpii cei mai de nădejde ai național-comunismului ceaușeștian a fost pus în libertate după doar cinci ani de excutare a pedepsei, înseamnă că ne binemerităm soarta. Evident că prin această pedeapsă
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
prea bine că adevărul e de partea celuilalt. Conținutul de adevăr al unui enunț și valabilitatea acestuia în ochii părților implicate, ca și în ochii auditoriului, sunt lucruri diferite. Dialectica se ocupă de cea din urmă. De unde vine aceasta? Din ticăloșia înnăscută a speciei umane. Dacă lucrurile n-ar sta așa, atunci am fi fundamentali sinceri și în orice dispută nu am căuta decît să aflăm adevărul și doar adevărul, indiferent dacă acesta confirmă opinia exprimată la început de noi sau
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
Schopenhauer nu e atît un manual logic, ci un rețetar psihologic de îngenunchere a dușmanului. Cavalerismul trebuie lăsat deoparte, la fel și scrupulele morale descinse dintr-o prea idilică înțelegere etică a omului. A doua concluzie este cea privitoare la ticăloșia firii umane. Homo homini lupus rămîne cea mai temeinică vorbă care s-a rostit în ultimele secole pe meleaguri europene. Și dacă omul e fiară, atunci de ce să nu-l tratezi ca atare? Singura deosebire ține de uneltele de care
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
din acest motiv, n-a mai ieșit din bîrlog vreo două zile după accidentul de automobil pe care l-a săvîrșit. Ministrul are dreptate să se creadă vînat. Dacă presa nu i-ar fi dat în vileag și isprava, și ticăloșia de după, Ludovic Orban ar fi stat liniștit: nu s-ar mai fi deranjat să declare un accident care părea acoperit cu acordul tacit al poliției înseși. Din punctul său de vedere nu s-a întîmplat nimic. Fata căreia i-a
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
în lipsa unor dovezi palpabile trimite ca orizont de posibilitate la cazul Litvinenko. Finalul filmului care scoate la iveală această impostură, această completă bulversare a valorilor, se constituie și ca o scurtă istorie a infamiei bazată pe concubinajul dintre crimă, minciună, ticăloșie și prostie într-o societate anormală, "societatea comunistă multilateral dezvoltată". Cinismul lui Ilie Merce vorbește de la sine. Într-un decor luxos cu mobilă bidermeyer, așezat într-un fotoliu imperial, parlamentarul nu-și ascunde scîrba princiară față de cei "care se dau
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
că timp de șaptesprezece ani nu s-a făcut nimic pentru a lămuri chestiunea legăturilor dintre preoți și Securitate este el însuși grăitor. Nu cred că toți oamenii bisericii au fost în slujba Securității. Atacând CNSAS-ul, Pariarhia comite impardonabila ticăloșie de a sugera că "așa-numita deconspirare" ar fi un atac la adresa preoțimii în totalitate. Fals! Deconspirați sunt doar cei care au fost conspirați, sfințiile voastre, și nu martirii Bisericii! Dar, până nu se limpezesc lucrurile, n-o să mă convingă
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
nu văzuse semnul meu ori nu dorise să-l vadă. - Astea două, a spus domnul Hobmeier arătându-mi cele două broșe, n-au aproape nici o valoare. Iar asta - și mi-a băgat sub ochi colierul - n-are absolut nici o valoare. - Ticăloșii, am spus eu. - Poftim? a întrebat domnul Hobmeier. - A, nimic, am spus. Îi dăruiseră mamei lucruri fără valoare. Odată și-odată aveam să le-o plătesc. Le convenea să meargă pe cheltuiala mamei în Sardinia și Creta și Malta și
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]