308 matches
-
venea să mă reped afară la ea, urlând. Întâi m-am gândit să mă ascund, dar începuse să-mi fie foame, și apoi nu vedeam de ce mi-aș abandona casa în fața unei invazii, probabil de lungă durată. După aceea am ticluit o inteligentă tactică de autoapărare, și anume am luat hotărârea ca, pur și simplu, să-i povestesc totul. Era mișcarea cea mai potrivită. Ședeam în bucătărie, cu soba de gaz aprinsă, molfăind caise uscate cu brânză Cedar. Caisele uscate, mâncate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de golf, puțin mai departe, în locul în care se desfăcea o cărare ce urca pe deal, ocolind o pădurice și unindu-se cu pista care se pierdea în spatele bungalovurilor. Făcusem acest drum ziua, într-o escapadă de recunoaștere, când îmi ticluisem și un plan cum să pătrund prin spate în grădina bungalovului Nibletts. Nu era un lucru greu, întrucât numai un șir de pari, legați între ei cu o sârmă lăbărțată, despărțeau partea de jos a grădinii, de câmpia lungă, povârnită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vedenie pe jumătate așteptată. De ce oare n-am fost surprins când un timid și scurt sunet de clopot, pe la jumătatea dimineții, mi-a revelat un Gilbert nervos, surâzător, și, în spatele lui, la capătul digului, mașina-i galbenă? În chip ciudat, ticluisem un soi de plan care includea pe cineva ca Gilbert și, fără îndoială, avea să-și găsească locul potrivit. În sfârșit, soarta colabora cu mine. „Lizzie!“ „Nu“. Cu atât mai bine. Continua să plouă. Am arborat o mină de surpriză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vino dincolo. Ea îl urmă în cămăruța roșie, iar el îmi trânti ușa în nas. Am hotărât, destul de târziu, că era mai bine să-i las singuri. Mai cu seamă că, acum când Hartley se afla la mine, trebuia să ticluiesc în amănunt mișcarea următoare, periculoasă și decisivă. Am mai rămas un moment în hol, meditând. Apoi am alergat sus în salon și am scos niște hârtie de scrisori. Găsisem într-un sertar un teanc de hârtii ce purtau antetul Capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o redactasem în cursul dimineții, dar încă nu hotărâsem în ce fel să o trimit. Acum trebuia să mă descotorosesc rapid de James și de Lizzie. Lui James îi puteam cere pur și simplu să plece. Pentru Lizzie trebuia să ticluiesc o minciună. În mod surprinzător, James zăcea încă la pat. Dormise, cu intermitențe, ceasuri întregi. În timp ce eu, adevărata victimă a calvarului, îmi reveneam din ce în ce. Am urcat la el, să-l văd. — James, te-ai lăsat pe trândăveală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine. Era o idee inteligentă și putea fi considerată chiar umană. Dar, oricum, uneltirea lui n-avea să dea rezultate. Pentru mine era clar că Hartley nu dorea să plece în Australia. Ben pusese totul la cale. Și oare când ticluise acest plan? De îndată ce aflase că eu mă aflu în sat, sau mai înainte? În orice caz însă, Hartley n-o să plece cu el. În ultima clipă, o să sară în barca de salvare. Mi-am luat obiceiul să mă îmbăt serile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a murit. Asemenea gânduri m-au amețit până când, în cele din urmă, am căzut într-un somn agitat, vecin cu coma. Și când m-am deșteptat, uitasem că Hartley plecase și, în virtutea inerției, mi-am reluat vechea activitate de a ticlui planuri pentru a o redobândi. Ceasul îmi stătuse din nou, dar cerul își luase înfățișarea crepusculară, cu mase de nori portocalii, știrbiți ici-colo de spărturi de un albastru foarte rece și foarte palid. Am coborât în bucătărie, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o câte-ncetul, pânʹ ce devine un buchet Buchet scump ales deliciu, ce cu altul seamăn n-are Cunoscut între alte vinuri, c un ce, ceva mai picant . Din căzi, vase, scot boștina, și ndelemnu teascuri o toarnă Aici o ticluiesc bine, în a teascului calup Pe calup, așează funduri, și pe ele drept răs toarnă Șurubul ce tescuiește, învârtit mereu cʹon d rug. După ci o tescuiesc bine, rămâind ca și uscată, Din calup scot pe tărgi drobul, și prin
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Gestul părea comic ca mișcarea urechilor iepurilor filmelor de animație, alias cartoons. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Trebuia să mă obișnuiesc cu o viață monotonă... Emil BRUMARU Trebuia să mă obișnuiesc cu o viață monotonă, fără hazard, ticluită din obiceiuri mici, aceleași până la sfârșit. Mă trezeam pe la șase dimineața, beam două cești enorme de cafea fără zahăr, deschideam computerul, mă uitam dacă nu am mesaje, pe urmă citeam câteva pagini din vreun clasic, Shakespeare în ultimul timp, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
proiect și în "furtuna" imediateții actului nu prea e timp de calmă reflectare, atunci cu siguranță conștiința de sine funcționează ca îndreptar anticipativ și poate, in extremis, jalona fiecare întrerupere îndreptățită a activității cu intenția unei insistente reluări a planului ticluit în liniștea responsabilă a răgazului premergător. Replierea pe sine pare a fi străină cu desăvârșire de angajarea totală, prin excelență exteriorizantă, a firii active, de aceea ea riscă să devină monopolul unei introversii de esență contemplativă, dacă nu apendicele atitudinal
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al mișcării de partizani, să primească misiunea de „a extermina toate elementele cu adevarat revoluționare care au ridicat masele populare la lupta împotriva cotropitorilor”. Activitatea sa în anii celei de-a doua conflagrații mondiale „nu a fost decât un sabotaj ticluit în amănunțime și dictat de serviciile de spionaj străine.” Eliminând „elementele cu adevarat revoluționare” s-a grăbit să preia comanda detașamentelor de partizani „ce luau ființă în mod spontan în întreaga țară”, organizând sub comanda sa „un stat major general
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
irite, trebuie să se și compromită, să infirme imaginea pe care ne-o facem despre el în epocile pașnice. Să recunoaștem: se stră du iește din răsputeri. Câtă pripă nu pune ca să ducă de râpă ideea pe care filozofii au ticluit-o despre el. Le desfide sistemele, spre bucuria amară a moraliștilor, cărora le revine grija specifică de a scruta și de a judeca omul din clipa în care filozofia se dezinteresează de el și fuge de el de teamă să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de un iz de prefăcătorie care, fără voia lui, îi ieșea din toți porii și răzbătea până și în veselia lui, făcând-o tristă. Alt minteri rău și din fire și din calcul, trădător și ingrat, meșter preapriceput în a ticlui cele mai mari mârșăvii, atât de nerușinat încât, atunci când îl prindeai asupra faptului, ți se făcea frică; dorind tot, pizmuind tot, și râvnind la toate moștenirile. Lumea și-a dat seama, mai târziu, îndată ce a îndrăznit să nu se mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pună piedici geniului său și a căutat să rămână surd la glasul lor; a renunțat la orice formă de curaj, pentru a nu-și face destinul prea nesigur; în sfârșit, a profitat de lipsa lui de suflet pentru a-și ticlui principii la adăpost de orice remușcare. Mii și mii de francezi s-au devotat patriei lor; el, el s-a vândut pentru patria lui, ceea ce este mult mai sigur: geniul este atât de nestatornic în drumul său, încât un mare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
E o poezie mereu însoțită și de o tehnică rudimentară ori barbar însușită. Nu există, atenționează cu îndreptățire poetul, versificație spontană. Cele două celule se întredevorează în monstruozitatea versului facil. "Faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decît o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aproape două decenii, autoimpusa și riguros respectată, a lui Paul Valéry, ambele de neînțeles. Cea mai plauzibilă explicație rămâne, totuși, cea dată de poetul însuși. Cel care credea sincer că "faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rară aventură a unui vers într-adevăr esențial [s.n.]"1, trebuie sa fi ajuns, în acest moment al carierei sale, la concluzia că, din punctul său de vedere, odată cu publicarea Jocului secund, totul fusese deja spus
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
să ia și din pomul vieții, să mănînce din el și să trăiască în veci.»” Adică lui Elohim îi era frică să nu devină și oamenii nemuritori, povestea nemuririi fiind dezvoltată și limpezită la 6,1-6. Textele arată că sînt ticluite după căderea Ierusalimului din anul 70, fiindcă saduceii care administrau statul iudeu și controlau păstrarea credinței strămoșești, nu recunoșteau nemurirea, învierea, îngerii, sufletul, ori acestea au putut fi impuse ca dogme religioase numai după ce fariseii i-au trecut prin sabie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la Ro-ma este în fapt o construcție asemănătoare cu casele de locuit din jur, iar primele lăcașe de cult cu această destinație sînt construite în timpul lui Constantin cel Ma- re, după recunoașterea iudeo-cretinismului ca cult public în imperiul roman, poveste ticluită în secolul V după ce ei au ajuns stăpînii imperiului. Modelul de construcție religioasă este mitreumul luat din religia geților și nu templul din Ierusalim! În vremea lui Origene, cînd acesta se afla în Palestina după anul 231 și ulterior în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și asiaticii care erau majoritari. Aceste conflicte reizbucnesc după mișcarea montanistă și italicii sînt hotărîți să pună mîna pe frîiele iudeo-creștinismului din peninsulă. Începînd cu secolul lll iudeo-creștinismul are un caracter puternic greco-roman dar scriiturile lor de învățătură rămîn cele ticluite de Filon în Alexandria. Pe la mijlocul secolului lll este perioada cînd occidentul latin cunoaște o expansiune maxi-mă. Cultul se răspîndește prin mici frății în Galia, Spania, Italia de Nord, Iliria. Pînă la începutul secolului lll în Galia exista ca frăție
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
urmă de îndoială, religia iudeilor farisei a devenit prin făcătura lui și a predecesorilor săi, scriere revelată pentru creștini iar iudeo-creștinismul nu este decît o variantă pentru Neamuri a religiei întunecatului Iahwe și cetei lui de sataniști. Tot în Palestina ticluiește, la îndemnul împăratului roman Filip Arabul și poate a iudeo-creștinilor care l-au caterisit mai înainte, scrierea Contra Celsum în anul 248 ca răspuns la lucrarea Doctrina Adevărului scrisă de Celsus în anul 178 sau în jurul acestei date. Iudeo-creștinii au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Pavel, una a lui Apolo și una a lui Hristos! Ca să vezi, chiar și meseriașii în plăsmuiri se mai temeau de adevăr! Faptul că acest Apolo propovăduiește evanghelia iar Saul îl consideră frate în credință și în răspîndirea scrierilor ticluite de ei, arată că și el a fost apostol chiar dacă dogma creștină nu l-a recunoscut iar faptele lui trebuie să fi fost pe măsură. Și într-adevăr răstignirea lui Ili și scoaterea religiei geților din isto- ria și cultura
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appelare consueverunt/ Și în mod cert toți învățații din trecut au folosit... pentru goți, numele get, decît Gog și Magog”. Adică se știa bine la sfîrși- tul secolului lV cînd a fost ticluită și făcătura lui Ioan, informație venită de la ,,în-vățații din trecut” că Magog era poporul get împotriva căruia iudeii au pornit un război total de distrugere a religiei acestuia prin minciună, viclenie și violență iar grecii și italicii mai tîrziu au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cabirii erau considerați ființe cerești ce au zidit un neam divin pe pământ și care i-a învățat pe oameni prelucrarea metalelor, Mitra purtînd și el acest titlul. Hipolit, un ivrit pretins iudeo-creștin, în cartea Philosophumena sau Respingerea tuturor ereziilor ticluită pe la anii 175 scriind despre mai multe neamuri care ar fi apărut primele pe pământ create de Dumnezeu, spune despre neamurile arimine ale cabirilor: ,,...sau dacă au fost cureții ideeni, neam divin, sau coribanții fri- gieni, cei pe care Helios
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nimeni să nu le-o ia înainte cu publicarea, iar în caz de proces sunt acoperite: au un document juridic.”( p.136) Soljenițîn este consternat când ajunge mai târziu la Zurich și citește un astfel de contract pentru Arhipelag. Editorii ticluiseră un contract în care ei erau absolviți de orice eventuale pagube, culpabilități ori responsabilități. Autorul era singurul care ar fi trebuit să plătească orice polițe ar fi survenit, iar editura nu avea nici o obligație privind traducerea ori calitatea cărții: „Aici
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ora două după miezul nopții. Așa s-au petrecut lucrurile până în 1881, când banchetul s-a transformat „într-un prânz obișnuit pe la 6 seara”. Din 1869, banchetele s-au ținut numai în restaurantele mari ale Iașilor. Invitațiile la banchet erau ticluite de secretarul perpetuu, alias Iacob Negruzzi, apoi,după plecarea lui la București, le întocmea N. Gane. Aceste invitații aveau un conținut hazliu. De pomină a rămas invitația din 1863, semnată de „notaru coresp. eternu” Iacob Negruzzi, pe care a reluat
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]