520 matches
-
curând, cu mult interes, până când leșinase tot ținându-și răsuflarea. Se temea că și de astă dată va simți slăbiciunea aceea și amețeala, că va cădea, și de aceea, voind să-și abată gândul de la mirosul ce emana din sera ticsită de flori, cu care se continua dincolo de un glasvand deschis salonul, privea încordându-și atenția spre cele două figuri gigantice din portretele de pe perete. Încăperea era atât de întunecoasă, draperiile grele de catifea trase și obloanele de lemn din afara ferestrelor
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
prin stațiile Piața Victoriei, Universitate, Unirii sau Eroilor se vor bucura de o mostră surprinzătoare de cultură, într-un minirecital de muzică clasică. Luni seară, cu câteva minute înainte de orele 18:30, la Stația Piața Unirii 2, pe un peron ticsit de trecători grăbiți, sunt așezate un scaun, un stativ cu partituri și o orgă. Doi tineri își reglează instrumentele înaintea concertului, sub privirile fugare ale bucureștenilor care și-au terminat serviciul și aleargă spre casă. Niculai Dobrovicescu și Alexandra Dobrescu
Metrou în ritm de "Bolero" by Toma Teodora Antonia () [Corola-journal/Journalistic/81077_a_82402]
-
o are. Se întîmplă așadar ca în vorba "unde e multă minte e și multă prostie" sau ca în versul lui Macedonski din "Noapte de ianuarie": "Grași, pedanți, burduf de carte și de-nvățătură goi". Pedantul a cărui minte e ticsită de cunoștințe livrești pierde examenul vieții închipuindu-și că succesul în relațiile cu semenii depinde de același tip de istețime pe care o stăpînește atît de bine în singurătate: deșteptăciune măsurată prin IQ și examinată prin toată gama imaginabilă de
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
ei cadaverică. Ce recomandă o autobiografie nu este exactitatea informației, ci arta de a reda duhul de viață din care s-a desprins informația, de aceea fără un suflu care să miște tabla materiilor, conținutul tomului aduce cu o criptă ticsită cu inexplicabile zădărnicii. E nevoie așadar de o poveste care să redea un destin din unghiul unei vocații asumate, dar aici nu avem de-a face cu un destin și cu atît mai puțin cu o vocație, ci doar cu
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
nici că este Philippe Sollers cel instalat atît de confortabil în inima doamnei. Explicația ar putea fi că secretul l-au găsit împreună, la început: "...o anume falsă zeiță de pură convenție numită Memorie, aceasta nefiind decît mama purtătoare abuzivă ticsită de amintiri. Noi am știut-o din instinct de la început, Jim și cu mine, am expulzat-o din oficiu. Jos amintirile, idealizate sau diabolizate de această cumătră răuvoitoare. I-ar trebui un nimic ca să împiedice dragostea să triumfe."
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
O după-amiază călduță, cât poate fi la sfârșit de februarie. Hoinăream pe străzi fără un scop precis. Țâșneau gândurile din mine ca taxiurile ticsite de la semafor. Orașul era trist, lipsit de verdele crud al primăverii. Trist și singuratic, așa cum îl vedeam, părăsit - parcă - de toți. Câțiva bătrâni - melancolici și eiașteptau câteva raze de soare, ca marile lor campionate de șah să înceapă. Dar soarele
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
însuși glasul gândurilor tace cu ce să umplu timpul care vine încontinuu nestăvilit weekend-ul mă sărută pe gură încă din insomnia de vineri sugându-mi plămânii într-un rest de respirație înghesuindu-mă în dimineața strâmtorată ca o debara ticsită de lucruri vechi incomplete inutile weekend-ul e timpul dezgolit care își tot amână plecarea o pauză forțată care mă adâncește în mine precum un puț uscat săpat pe fundul unei fântâni secate în acest weekend cu ușile închise mă
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei în toiul vipiei solare. Nimeni nu mai credea că va veni (la mine deja apăruse!) și alt anotimp. Se încăpățînau să clocotească în hotărîrea caniculei. Și, oh!, cîtă dezordine în odaia ticsită de ziare și volume sprijinind pereții să nu cadă peste trupul celui ce încă sufla. Se împlinise un fruct ciudat și eu, enorm sîmbure răsucit în carnea odăii, așteptam, doldora de insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
dialog cu Costache Olăreanu. Pentru o susținută comunicare și o mai eficientă cunoaștere reciprocă, Sașa Pană găsea timp oricând să-și invite ocazionalul interlocutor acasă, în spațiul său de lucru. Mai corect ar fi să-i spunem "laborator". Numai rafturi ticsite cu cărți, de jur împrejur. La baza lor, îngrijit aliniate (ca la "oștire"), masive volume ale colecțiilor de ziare și reviste. Ordinea absolută impunea oaspetelui o ciudată inhibiție, agravată de avizele ostentativ caligrafiate, prin care se instaura interdicția de a
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
pălărioarele lor pașii lor mărunți pe caldarâm urcați în teiul acela desigur acela din mijlocul curții bisericii ațâțam preoții și albinele cu polen din cartea lui Vuk Doamne se cutremura totul de râs pân’ la Tekelianum la colțul următor erau ticsite balcoanele zile în șir neveste de negustori ne-alăptau cu vin aici a fost școala noastră despre Olimp și fântâna în care coboram cântece despre trandafiri și migrații ce mai panoramă a ultramodernismului în colțul al treilea îi invocam pe
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
puțin aer din aerul respirației tale. Peisaj Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul faptei doar imaginea care geme icnește ca un motor paradit și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
atrage atenția publicului, iar prețurile speciale, „de târg”, se pare că anul acesta și-au făcut treaba. Totuși, Gaudeamus a crescut substanțial în ultimii ani, și cel puțin sâmbăta e din ce în ce mai greu să-ți faci drum printre standuri, pe culoarele ticsite de oameni. Nu pentru că ar fi în târg om lângă om, să nu exagerăm totuși, dar pe oriunde e o lansare la stand cu o personalitate cât de cât vizibilă și cu priză la public, culoarul se blochează și doar
Black Friday și cărți noi la Gaudeamus by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3002_a_4327]
-
cultural cu propria natură și structură profesională. Ion Simuț a făcut pasul către istoria literară, căreia i-a atașat inclusiv cronica edițiilor, privind în ansamblu și în secțiune temporală marea de tipărituri. Dan C. Mihăilescu, dimpotrivă, a ieșit din spațiul ticsit de fișe și considerat prea strâmt al istoricului literar, făcând critică deschisă către toate azimuturile și dând expertizei notă de show publicistic. Ultimul, dar nu cel din urmă critic "optzecist" care a rămas critic este Alexandru Cistelecan, trecut de Radu
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
și realități europene (ed. II, Polirom 2004) - cu o dedicație, ca întotdeauna, flatantă, în care, cu mînă tremurîndă, bătrînească, scria, pe lîngă "stima amicală" (față de un fost student) și cuvîntul Europa. Am stat de vorbă într-o încăpere friguroasă - bineînțeles, ticsită de cărți: el, îmbrăcat în mai multe pulovere, eu, în palton. M-am gîndit, bineînțeles, la dificultățile materiale ale unui mare scriitor român, independent, demn și mîndru, care nu-și putea permite, din ceea ce i se cuvenea din cărțile publicate
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
exagerînd puțin. Ia te uită ce grozav, ce bine e aici. Nimerisem un loc și mai bun (și mai călduros) decît presupuneam în timp ce lipăiam greoi în sus, pe urmele lui Ciubik. Acest semietaj de sub acoperiș, de deasupra etajului patru, era ticsit de vechituri și parcă pregătit anume pentru noi. Peste tot sînt puse paturi vechi, demontate (plasele zornăiau încet-încet). Niște lăzi. Pînză de păianjen. Un cărucior pentru copii. Și, desigur, nimeni nu vine aici noaptea. Blocul doarme. Lumina (pe toată scara
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
aprilie 1958, cînd scriitorul, în mare vervă, mi-a destăinuit diverse "secrete" ale lumii literare interbelice. În altă parte, păstrez reportajul pe viu al memorabilei conferințe, rostite liber de Constantin Noica la Facultatea de Litere, prin 1988, în fața unui amfiteatru ticsit de studenți. În schimb, ca să rămîn tot la cultură, am lăsat să se irosească memoria discuțiilor purtate cu Camil Petrescu în cursul unei plecări comune la Timișoara, în 1945, ori amintirile colorate și pitorești pe care mi le-a împărtășit
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou, chiar și la modul acesta cinic, decît s-ar vrea, personajul are nevoie de un loc pe care să-l poată locui fără consecințe notabile, interșanjabil și, pentru că îl vrea confortabil, ticsit de lucruri. Dat afară din istorie, acest personaj aflat în pragul execuției de către călăii Noului Roman a început să semene cu noi cu europenii trecuți, în război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
și acum. Chiar cînd făceam muncă de chelner, sau conduceam un tractor, sau culegeam mere, puteam, ori de cîte ori doream, să fiu singur cu mine. Și cînd simțeam nevoia să scriu, mă retrăgeam în cămăruța mea, foarte mică și ticsită de cărți, și acolo eram pe propria mea planetă. Și apoi, cred că unui romancier nu-i strică să ia parte, o dată pe săptămînă, la o ședință de comitet pentru planificarea și proiectarea unor noi construcții. Nu-i strică unui
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
vreau s-aduc bucurie în casele și sufletele voastre“, le mărturisește cântărețul fidelilor săi admiratori. Jurnal de bord III l Concert-aniversare Cargo Pentru al treilea an consecutiv, liderul trupei Cargo, Adi Bărar, organizează de ziua sa de naștere un concert ticsit cu invitați din categoria grea, ce va avea loc duminică, 15 ianuarie, la Club 30. „Pentru acest eveniment, am început să fac invitațiile necesare de multă vreme. Am pregătit și o serie de surprize, iar alături de mine se vor afla
Agenda2006-02-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284609_a_285938]
-
și dansurile «naționale» mi-a venit să leșin. Partitura lui Morcovescu e partitura unui muzicant savant lipsit de acea flacără care nu se stinge nici după moartea omului și luminează mai departe opera. Aplauze multe la sfârșitul reprezentației, sala fiind ticsită de putorile coloniei valahe din Paris și de puterile cooperației internaționale (vezi secțiunea specială a fondurilor secrete Titulescu). Probabil că în cursul nopții, Elena Văcărescu a încălecat pe Bidet, care i-a servit o viață întreagă de Pégase, și a
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
Proverbele sunt prezente în toată lucrarea, unele dintre ele figurând ca motto-uri la unele capitole: Apa trece, pietrele rămân, Apa trage la matcă și românul la teapă, Să nu dea Dumnezeu românului cât poate răbda. Nu este o lucrare ticsită de informație istorică, preocuparea de a da cursivitate expunerii, de a nu o încărca de note este vădită, și tocmai pentru aceasta a fost lăudată de Simion Mehedinți în recenzia din Convorbiri literare: ,De la început, o calitate prețioasă: descrierea în
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
i se adresează bancherului jucătorul, "sunt în posesia sistemului loviturii sigure. Îmi trebuie numai o mie de lei - pe care ți-o voi returna de îndată. Dă-mi-o! Împrumută-mă!" Amabil, Blank scoate portmoneul din buzunar, îl desface - era ticsit de bancnote. "- Dragă Puiule, îi răspunse, să-ți spun că n-am, te-aș minți. Uite, am, berechet. Dar dacă nu e bunăvoință!" Și puse portofelul înapoi. Pe scurt, soluții ar fi, dar dacă nu e bunăvoință!
Soluții ar fi… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6963_a_8288]
-
nu avea s-o uite vreodată, și pînă la durerea provocată de vrăbiuța neajutorată, respinsă de celelalte păsări și condamnată la moarte prin inaniție, pe care autoarea a surprins-o cu prilejul unui simandicos festival de literatură, unde anturajul era ticsit cu vedete din rîndul cărora nu a reținut nici un chip în afara amărîtei de vrăbiuțe, de la îndrăgostirea livrescă pentru bărbații din dramaturgia lui Camil Petrescu, modele de tărie pentru adulta de mai tărziu, și pînă la confuzia încercată la aflarea veștii
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune placidă și apăsător de protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-un jargon despuiat de slavisme și ticsit de calchieri după calapodul scolasticii medievale. Paradoxal, plăcerea pe care o resimți vine tocmai din întîlnirea cu un grai revolut și tocmai de aceea nefiresc, cu o limbă de laborator croită la temperatura unui ideal național și sub presiunea unui
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
de la un maestru. N-ar fi exclus că tocmai latura de ficțiune să-i fi fascinat: era calea spre forul suprem: Departamentul dezinformării. Îmi povestea Ion Caraion, la ultima cină la care mă invitase, în apartamentul său din piață Rosetti, ticsit de cărți și stampe, despre un codeținut, ilustru istoric și deținător al unui nume nu mai puțin celebru, o mândrie a societății românești interbelice, cum acesta se supunea fără să crâcnească ordinelor gardianului. "- Nu vezi ce pumn mare are?" rostea
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]