262 matches
-
în detalierea acelor piese bartókiene ce au o legătură directă sau indirectă cu folclorul românesc. M-au interesat aici analizele modale și precizările terminologice cu privire la anumite concepte (precum modul acustic), dar și argumentația bine fundamentată în cazul tuturor detaliilor melodice, timbrale, ritmice etc. din piesele analizate. Reiese cât se poate de clar faptul că abordarea unui astfel de subiect necesita în egală măsură specializare folcloristică, etnomuzicologică, dar și experiența analitică a muzicologului obișnuit cu tradiția occidentală a muzicii culte. Deși cartea
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
ajuns în cele din urmă să încorporeze influențe din mai multe genuri de muzică pop. De-a lungul întreprinderilor muzicale, cei patru și-au menținut un sunet construit pe muzică instrumentală melodică, scoasă în evidență de sunetul de mare varietate timbrală al chitarei lui The Edge și pe vocea expresivă a lui Bono. Versurile lor, adesea împodobite cu imagistică spirituală, se concentrează pe o tematică personală și socio-politică. s-a format la în 1976, pe când membrii ei erau adolescenți cu pricepere
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
dimensiune nouă". Cum trebuie să "privim" cu "ochii" intuiției muzica nouă? Melodiile lui Claude Debussy sunt oarecum desprinse de armoniile așa-zisului acompaniament. Ele ne apar ca niște broderii de arabescuri pe un fond armonic încărcat de culorile diferitelor combinații timbrale instrumentale. Aceste armonii, altfel sonorizate, sunt puse în lumină ca niște "pete de culoare". Tocmai de aceea muzica lui Debussy, prin natura ei, provoacă, nu atât o arhitectură sonoră, cât mai ales o stare de sugestie, pe care capacitățile intuitive
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
dintre durate în alcătuirea ritmului, se reprezintă în scris prin următoarele elemente: Dinamica este reprezentată prin prescurtări "pp" (pianissimo), "f" (forte), "sf" (subito forte), etc. Se mai folosesc, de asemenea, și alte convențiuni grafice privind timbrul (pentru elemente de coloristică timbrală), agogica discursului muzical, expresivitatea conținutului operelor de artă, unele elemente de construcție a frazelor muzicale (punctuația, respirația), precum și un bogat catalog de semne referitoare la tehnica interpretării vocale și instrumentale.
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
repertoriul romănesc și universal. Vesriunea orchestrată a "Carnavalului" de Schumann datează din 1942 și reunește cea mai diversă paletă de instrumente, de la flautul piccolo la tubă și de la trianglu la harpă. În succesiunea tablourilor, Rogalski se dovedește expert șn combinațiile timbrale cele mai sugestive pentru creionarea personajelor iar imaginea de ansamblu este perfect încadrată stilistic prin alegerea procedeelor tehnice specifice scriiturii orchestrale. Muzica simfonică ("Frescă antică", "Două schițe simfonice", "Trei dansuri românești") și vocal-simfonică (balada "Iancu Jianu"), lucrări de cameră, muzică
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
pentru violoncel și orchestră de Dmitri Șostakovici împreună cu Orchestră Simfonica din Berlin, avându-l la pupitrul dirijoral pe James Gaffigan. „Lăură Buruiana a redat primul concert de violoncel concentrată pe dezvoltarea propriei voci și în același timp cu mare diversitate timbrala și de articulație. În mișcarea lentă, în această parte s-a evidențiat cel mai mult, artista a reușit într-un mod stringent să dezvolte dânsul popular ce deseori apare quasi instantaneu, din evenimentele petrecute anterior”(Berliner Zeitung). A fost solista
Laura Buruiană () [Corola-website/Science/313840_a_315169]
-
era adesea invitat să încerce noile instrumente construite. El însuși perfecționase instrumentul, încercând construirea așa-numitei "viola pomposa", de dimensiuni mai mari decât "viola da gamba" și a propus construirea unui "Lautencymbal" cu corzi de metal și maț, pentru efecte timbrale speciale. Spre sfârșitul vieții, Bach a încercat să-și tipărească lucrările, luând personal parte la pregătirea plăcilor de zinc, fapt ce a contribuit la orbirea sa. O scurtă perioadă de revenire a vederii (de 10 zile) a precedat sfârșitul său
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
muzicii lui Bach solicita un aparat mai complex, după cum conținutul de idei și tensiunea emoțională a acestei muzici nu mai puteau fi zăgăzuite în forme vechi, statice. Orga îi oferise posibilități mai variate de exprimare, fiind mai bogată în culori timbrale, așa încât Bach a fost mereu preocupat de obținerea unor noi mijloace de exprimare instrumentală. Bach a dat mare amploare și adâncime concertului pentru instrument și orchestră, dând roluri solistice pentru prima oară și clavecinului, ce slujise doar ca instrument de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
vioară, clavecin și orchestră completează seria lucrărilor concertante cu clavecin principal, de fapt un "concerto grosso" prin numărul mare de soliști. Concertul în re minor și cel în fa minor pentru clavecin și orchestră au deosebită frumusețe tematică, variate efecte timbrale și bogăție expresivă, fiind construite în tiparul clasic al timpului. În afară de pasajele solistice din Concertele brandenburgice (1721), Bach a utilizat vioara ca instrument solistic în două Concerte și în Concertul pentru două viori și orchestră în re minor. Marea dezvoltare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
cu "ripieni", iar în Concertul nr. 3 dispare cu totul masa orchestrală, fiind alcătuită din trei grupuri: viori, viole și violoncele, fiecare având trei voci care dialoghează sau se unesc într-un ansamblu viguros. În aceste concerte Bach îmbogățește paleta timbrală, căci pe lângă grupul instrumentelor cu coarde el le folosește și pe cele de suflat cu rol solistic. În Concertul nr. 5 în Re major flautul, împreună cu vioara, alcătuiesc grupul solistic. Concertino-ul primului concert conține și el instrumente de suflat
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
lui Gottfried Silbermann (1683-1753), realizat în deceniul al doilea, era o perfecționare a pianofortelui creat în 1720 de Bartolomeo Cristofori (1655-1731). Acest instrument, prototip al pianului modern, va înlocui clavecinul și clavicordul. Posibilitățile mai mari de nuanțare și de variație timbrală au făcut inutilă ornamentica bogată introdusă în muzica timpului, datorită faptului că liniile melodice la vechile instrumente apăreau seci. Pentru pianiști, „Clavecinul bine temperat” rămâne cartea de căpătâi, fiind un "vade mecum" pentru oricine tinde să devină un artist adevărat
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
din istoria muzicii: un vocabular armonic bogat (tonal sau modal), o ritmică diversă (poliritmii, ritmuri aksace, schimbări frecvente de metru, izoritmii), texturi instrumentale sau vocale ce fac aluzie la practici muzicale ale unor epoci anterioare. Acestora li se adaugă soluțiile timbrale inovatoare, tributare muzicii electronice sau experimentelor acustice (tehnici extinse de utilizare a instrumentelor, construcția scândurii muzicale). Compozițiile dense, eclectice aparținând lui Aldea și lui Enache se află în opoziție cu piesele lui Cernea, statice, „"mai accesibile și întrucâtva idilice"”.
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
sextet pentru corn francez și coarde ș.a. În viziunea compozitorului Doru Popovici, muzicii lui Dumitrescu „"nu-i lipsește cantabilitatea de amplă respirație, după cum nici combinațiile armonice cromatice îndrăznețe nu îi sunt necunoscute. Relevă o mare afinitate pentru varietatea ritmică și timbrală și, totodată, un apreciabil simț al arhitecturii. Muzica lui - ca și arta-i interpretativă - se înscrie în orbita unui neoromantism cu nostalgii clasice. Nu odată recurge la intonații populare, pe care reușește să le «alchemizeze» și să le integreze expresiv
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
Austria, Elveția, China, Rusia, Bulgaria și Statele Unite ale Americii. Criticul muzical Iosif Sava referindu-se la vocea tenorului într-una din emisiunile sale de televiziune din 1985 spunea: ”vocea lui Cristian Caraman este un instrument plin de elasticitate și claritate timbrală" (Serata muzicală TV, 1984). Un alt critic muzical român de marcă, și anume Dumitru Avakian, îl numea pe Cristian Caraman în anul 1984 drept “tenorul mozartian plin de virilitate, care parcurge cu ușurință partitura muzicală, fără a se folosii de
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Introducere și Allegro este o piesă în două mișcări contrastante și inseparabile care se cântă fără oprire, fiind construită pe principiul dialogului între instrumente sau grupuri de instrumente, asociate pe criterii timbrale. Denumirea completă a compoziției este "Introducere și Allegro pentru harpă, cu acompaniament de flaut, clarinet și cvartet de coarde". În fond, lucrarea echivalează cu un septet de proporții reduse. Maurice Ravel, compozitor francez, de origine savoiardă și elvețiană, s-a
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
o variantă a temei a1, cu care seamănă și de care se deosebește totodată. Începe cu o introducere de orchestră - ca o pregătire pentru apariția temei propriu-zise, tema fiind prezentată de harpă în modul do major melodic, într-o combinație timbrală de flajolete și sunete naturale, ce creează un joc inedit de culori și un interesant efect de repetitivitate, obținut prin suprapunerea sunetelor naturale peste sinonimele lor armonice, procedeu întalnit și în Introducere și Allegro de Ravel. Tema b2 cuprinsă în
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
realizează un duet, însă în general, suflătorii de lemn formează un grup solistic secundar. Tot în această parte se regăsește faimoasa ciocnire armonică dintre sunetele la și la♭prezente la voci diferite, pe pulsații vecine, iar în ultimele măsuri diversitatea timbrală este evidențiată cu măiestrie prin secționarea orchestrei pe pulsații succesive în bași, oboi, și coarde înalte. În cadrul acestui concert se remarcă și singura apariție a cornilor în Brandenburgice, instrumente cu o puternică semnificație socială pentru acea vreme, fiind simboluri ale
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
este ilustrat cântecul păsărilor călătoare și al corbilor, Enescu obținând acest efect cu o inventivitate deosebită, implicând patru trompete cu surdină care cântă grupuri disonante de semitonuri și trei tromboane cu surdină cu sonorități asemănătoare. Fluiditatea discursului și valorizarea elementului timbral sunt ambele caracteristici esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară elementului tematic, dar mai ales celui timbral, construind o muzică „plină de virtuți vizuale” . Principalele instrumente
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
efect cu o inventivitate deosebită, implicând patru trompete cu surdină care cântă grupuri disonante de semitonuri și trei tromboane cu surdină cu sonorități asemănătoare. Fluiditatea discursului și valorizarea elementului timbral sunt ambele caracteristici esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară elementului tematic, dar mai ales celui timbral, construind o muzică „plină de virtuți vizuale” . Principalele instrumente sunt saxofonul sopran, flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
surdină cu sonorități asemănătoare. Fluiditatea discursului și valorizarea elementului timbral sunt ambele caracteristici esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară elementului tematic, dar mai ales celui timbral, construind o muzică „plină de virtuți vizuale” . Principalele instrumente sunt saxofonul sopran, flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul. Pascal Bentoiu remarca faptul că „ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
este de 64 de coarde, fără contrabas și un timpan. Partea a doua adaugă contrabasul și încă 10 instrumente de suflat, ca mai apoi, în partea a treia să intervină și harpa împreună cu 2 corni. Partea a patra atinge apogeul timbral al lucrării adăugând 2 trompete, 3 tromboni și un flaut piccolo. După ce scrie "Rapsodia în Re major", Enescu strânge material pentru "Rapsodia a III-a", însă „citatele folclorice îl stânjeneau în năzuința de a da expresie întregului tumult interior, de
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
muzicienilor de pe scenă. Pe scenă, în afara orchestrei și a corului, s-au aflat câțiva soliști, muzicieni și din România și din Franța care au cântat la instrumente particulare cum ar fi naiul sau fluierul, țambalul, muzicuța, instrumente care conferă specificul timbral lucrărilor lui Vladimir Cosma, multe dintre ele având rezonanță românească. A fost cu adevărat o seară românească pe scena Arena din Geneva, cu succes deplin, așa cum merită muzica lui Vladimir Cosma, care deja a intrat în patrimoniul universal”. Lyon, Sala
Peste 10.000 de spectatori la concertele lui Vladimir Cosma din Franța și Elveția by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105789_a_107081]
-
pregnantă în domeniul operistic, fiind o muziciană cultivată și inteligentă care și-a folosit talentul într-o execuție a unei asemenea partituri; tenorul Lucian Corchiș, un artist rafinat, subtil, care a interpretat aria sa în stil liturgic, folosindu-și culoarea timbrală a vocii pentru a nuanța fiecare frază cu Unul dintre evenimentele muzicale de excepție din ultima vreme a fost audiția Missei în si minor de Bach, în compania Orchestrei Naționale Radio și a Corului Academic Radio, aflate sub bagheta lui
Missa în si minor cu Orchestra Națională Radio by Mihai-Alexandru CANCIOVICI [Corola-website/Journalistic/83488_a_84813]
-
pare un act de curaj. Și în acest sens, el a citit celebra partitură a lui Bach, capodoperă a barocului vocal- simfonic, într-o manieră personală, respectând însă, cu strictețe, gândirea marelui compozitor. Este foarte atent la nuanțele și culorile timbrale ale diferitelor partide instrumentale, a strunit suflătorii cu grijă și mai ales trompetele, pentru asigurarea unei calități speciale cerută de partitură. Mi- aș fi dorit, este adevărat, un surplus mai special de atmosferă sacră în execuția soliștilor într-o lucrare
Missa în si minor cu Orchestra Națională Radio by Mihai-Alexandru CANCIOVICI [Corola-website/Journalistic/83488_a_84813]
-
Tabone, și el australian -, a fost cea mai surprinzătoare apariție din punct de vedere fizic. Tenorul are timbru vocal plăcut, și interpretarea celebrei arii La donna e mobile a fost efectuată fără dificultăți, vocea rămânând clară din punct de vedere timbral. S-au putut observa însă lipsuri la nivel de tehnică vocală, care au dus la dificultăți în ce privește precizia intonațională. Sparafucile și Maddalena au creat, în seara de 23 februarie un cuplu mafiot în adevăratul sens al cuvântului. Basul
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]