1,242 matches
-
cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pădure cu frunze dese ca zilele și nopțile trăite. Pe măsură ce mergea, pădurea devenea tot mai deasă, ca și cum nu avea nici un capăt. Nu își mai auzea nici pașii. Auzea numai foșniri de animale ascunse în găuri de pământ, atingându-i ușor timpanul. Din zgomotele lor fine deduse că dimineața ajunsese la prânz cu prospețimea ei obișnuită. UMBRA LUI ZAHAREL Sunt umbra lui Zaharel, adică diavolul din el sau personalitatea lui patologică, cum obișnuiesc să mă numească psihiatrii - cu toate că acești inși glumeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o groapă din patul lui Zaharel și al Porumbiței, lăsând în urechile mele un râs sarcastic care-mi face să duduie și acum timpanele de deznădejde. Îmi venea să vărs de mirosul de mere putrede care se lăsase în camera „noastră“ după întâlnirea cu bunicul meu. Ziua următoare, Zaharel s-a simțit însă plin de jar. Era duminică și îi venise rândul să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
între Lumea de Deasupra și Cea de Dedesubt. Curenții ce purtau gândurile navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta în dimineața aceea. Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de o asemenea ură. Răcnetele și zbieretele sale de animal groaznic rănit și suferind erau fără egal în panoplia ororii, pentru că erau absolut nefirești. - Ucideți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de seamă. Ce să aud? Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o viteză extraordinară se ridică peste malul vâlcelei și se pierdu printre copacii de acolo. Calistrat rămăsese nemișcat, Cristian se temea că ajunsese prea târziu. Îngenunche alături de el și își lipi urechea de pieptul bătrânului. Sângele îi pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile inimii acestuia. Încercă să-l ajute să respire, trăgându-i mâinile în lateral și apăsându-i-le apoi pe piept. După câteva minute, în care repetă aceste mișcări, bătrânul gemu și trase adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâinile adunate peste față și ochii închiși. Vântul se domolise aproa pe de tot. Simțea căldura soarelui încălzindu-i dosul palmelor. Era atâta liniște, încât bâzâitul slab pe care îl percepea lângă urechea dreaptă i se părea că îi sparge timpanele. Desigur avea halucinații, în nări simțea mirosul ierbii strivite. Bâzâitul devenise și mai puternic, după care încetă de tot. Ceva se deplasa rapid pe mâna sa. Își scutură scârbit palmele, alungând bondarul care își reluă zborul, învârtindu-se supărat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
containerul și se pregătea să-l învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din această treime. Și fierul, ca să fie al nostru. Cât despre lumină, să-i rămână toată a Împăratului. Nu asta caută el? - Am aflat de ceilalți. Vor fi cu toții la abație. Dante Își Încordă auzul până simți că-i plesnesc timpanele, ca să prindă orice amănunt din acea conversație nelămurită, cu teama că zarva se va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că e bun la pat, aproape am orgasm cu el, că e tânăr, când am auzit, i-am tras două palme de-a căzut pe covor, apoi am bătut-o cu cureaua, am dat cu catarama până i-am spart timpanul la o ureche, am dus-o pe seară la doctor, a reparat ăla câte ceva și, după ce ne-am întors, din vârful patului, încă sub anestezie, bâiguia, se legăna bocind: — Ce vină am eu că nu sunt așa cum îți imaginezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg de ce este atâta liniște. În alb de zăpadă, vorbește Doar El !
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
dintr-un aproape întreg rătăcit într-o obscuritate nedefinită. Întinse mână cu o nesiguranță crescândă spre a auzi glasul mut al atingerilor sale, către fruntea ei unde o șuviță rebelă acoperea cu delicațe marginea privirilor ei. De nicăieri simți cum timpanele îi vibrează cu intensitate atât de vastă încât primea semnale dureroase, atât de suferinde încât închise ochii să citescă cuvintele care i se aruncau la modul acesta necopt în niciun limbaj. Simți acuzatoriul nebuniei urlându-i în mijlocul tâmplelor o vină
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
eliminarea ontologiei stricto-sensu, de vreme ce atâtea stele ale muzicii ușoare românești, nu au dispărut fizic, numai că tinerimea de azi, nefăcând deosebire între răcnet, ori mormăit, și sunet, alege prima variantă a audibilului muzicii în formă de bătăi de ciocan pe timpane. Dar, pentru cine iubește muzica adevărată și pe cântăreții care vor rămâne în istoria muzicii ușoare, lăsând o entitate a repertoriului în urma lor, nu umbra nonvalorii, sunt încă interpreți care păstrează neîntreruptă aspirația sufletească la piscurile muzicii, prin aripile iubirii
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
a scăpa de efectul nociv al depersonalizării. Iubirea este un chin necesar, o tortură de bună voie, pentru a înțelege resorturile adânci ale sinelui, abisurile nebănuite, forța iluminării, picătura cât un ocean, flacăra nestinsă. Cântă iubirea în ureche/ spărgându-mi timpanul/ acompaniată de chitara zâmbăreață/ lustruită de soare”/(Flacăra iubirii). Taie ramurile/ decojește-mă/ să poți da/ de petrolul iubirii din mine/” (Petrolul iubirii). Înlăuntrul acestui creuzet greu cuantificabil ”anii vieții sunt muncitorii/ care beau cu sete din ore și zile”, iar
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
schimbând ritmul dansului după trăirile pe care le am, alteori îmi închipui că sunt în acel punct în care vreau să ajung, undeva, în centrul centrului sinelui din care mă privesc și privesc ascultând pocnetul unei singure palme răsunând în timpanele vieții și ale morții deopotrivă, pentru a le determina să se întâlnească înainte ca una din ele să-mi răpească sub velința ei înghețată trupul, mintea și inima fizică, lăsând în urmă o cruce care rănește pământul cu talpa sa
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
un menuet, pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-ar putea asemăna cu încălcarea brutală a teritoriului personal și ar declanșa automat, dezvelirea caninilor. Mari, tăioși, sclipitori! Nici nu s-ar mai ajunge la tonurile acute ale certurilor aprige, ce zgârie timpanele vecinilor; un mârâit în surdină ar fi semnalul mai mult decât suficient, pentru a opri la timp orice acțiune neinspirată, care aidoma unei buturugi mici este totdeauna numai bună spre a răsturna, nu doar carul cel mare... Privind în jur
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Țuțea aveau relații de bună vecinătate intelectuală, așa cum aveau și cu Dumnezeu. Găoaze angoasate, rumegătoare de doi bani, găina paranoică și toboșarul, Wagner avea dreptate!, din călătoria în lumea sunetelor, numai - și li se bulbucau ochii în cap - toba mare, timpanul și Chipita, cea care duce steagul la ceremonia de la patru iulie, ziua broaștelor țestoase zidite în splendoarea mareelor, outoarele răbdătoare de istorie antică, ies la suprafață precum aurul în creuzetul alchimistului, animala aia, Marea Marmara, mai animală decît porcul, aia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
Direct înăuntrul meu. Ca un fior, ca un curent care intră în tine și te curentează la secundă. Intră o căldură extraordinară. Eu cred că a fost o lucrare a Duhului Sfânt. A fost o voce care a răsunat în timpanele mele și mi-a spus: „ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?”. Am început să plâng. Am luat țigara și am aruncat-o jos. M-am uitat în jurul meu și am zis: „Da', cine vorbește cu mine că nu-i nimeni în jurul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘARPELE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 942 din 30 iulie 2013 Toate Articolele Autorului șarpele Timpul s-a încolăcit ca un șarpe în jurul trunchiului meu Îi simt sâsâitul secundelor, monoton enervant, lângă timpanele mele. Șarpele acesta viclean îmi mai moare câte un vis, câte-o speranță, dar am să-l ucid și voi rămâne stăpânul inelelor lui. Și-atunci... Șarpele... Sau poate ne vom ridica o statuie, la răscrucea viselor pierdute și vom
ŞARPELE de LEONID IACOB în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364159_a_365488]
-
a sufletului. spunea undeva că există un spital al sufletelor înainte de moartea lor și transcederea în spirit. poate că este camera curățării, vindecării, nu știu ce este dincolo de frontiera ultimei respirații, de ultima notă a simfoniei inimii în care toba răsună atacă timpanele obosite. o aud umbră, de câte ori îmi aștern pe perna principiilor bătăile mai repezi, mai stinse, iar mai repezi, iar mai stinse și doare doare umbră geamănă. până acum îți spuneam umbră și atât. am adăugat îngemănarea. până la urmă din același
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
Când îți compun poemele profane” (Spre astre). Elementul politic, în special cel istoric, este predominant.Totodată, autorul se consideră „cavaler din veacul efemer”, în poemul: „Hohotul tăcerii”: „Tăcerile ce-ades mă înconjoară/ Cu așteptări ce nu primesc răspuns/ Îmi sparg timpanele! Raza solară/ A-ncremenit în spațiul nepătruns// (...)// La poarta unei inimi zăbrelite/ Eu, cavaler din veacul efemer,/ Ținteam săgeți din gânduri nălucite/ Închise în poemul mesager”. Emoționantă este și poezia „Dor de emigrant” în care, cu o sinceritate dezarmantă, autorul își
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
pertu... Eu sunt, doar o fantezie de- a ta și nimic mai mult. Preț de câteva clipe sunt tot ce vrei și totul pentru tine... Felul profesionist și relaxat cu, care îmi vorbi- se, m- a jenat puțin, iar în timpane aveam senzația că aud languros reclamele pentru telefoanele erotice: ,, 89.89.89.89"... Am fost trezit la realitate din nou de către Sabina: - Ești ciudat! Nu mai repeta în continuu: ,,89, 89..." Nu cunosc numărul acesta. Am auzit doar de ,,69
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
pertu... Eu sunt, doar o fantezie de- a ta și nimic mai mult. Preț de câteva clipe sunt tot ce vrei și totul pentru tine...Felul profesionist și relaxat cu, care îmi vorbi- se, m- a jenat puțin, iar în timpane aveam senzația că aud languros reclamele pentru telefoanele erotice: ,, 89.89.89.89"... Am fost trezit la realitate din nou de către Sabina:- Ești ciudat! Nu mai repeta în continuu: ,,89, 89..." Nu cunosc numărul acesta. Am auzit doar de ,,69
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]