1,204 matches
-
Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la "ferești", Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit... În așternut Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat, dar liniștit, Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, Ca soarele, spre-o
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
bătu cu putere în ușă. „Cin’să fie la ceasul acesta?, se întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul lor, dumirindu-se. Aprinse lampa cu mâinile obosite, o luă și se îndreptă spre tinda unde-și lăsase ciubotele pline de noroi. Trase ivărul, feri fitilul lămpii de vântul de afară și-i lăsă să intre. Îi cunoștea. Unii, de-o vârstă cu el, aveau și stagiul militar făcut. El, nu! Dăduse ceva ofițerilor și
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
să-i înțeleagă și să le evidențieze lucrările, fără agresiune și cu respectul cuvenit. „Pe același drum, voi urmări cu egală plăcere o operă naturalistă, cât și una simbolistă, nefiind dintre aceia care zâmbesc de cum văd cartea de vizită ...” În tinda unei registraturi, 1923). Conform lui Eugen Simion, el este adevăratul exponent al impresionismului în critica românească. A fost elev al liceului Nicolae Bălcescu din Brăila, unde a îndeplinit și funcția de secretar general la Societatea Culturală Avântul, susținută de elevii
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
debutul de cronicar literar și pornește cruciada bunului gust, refuzând să facă debușeuri în fața prostiei, obrăzniciei și șantajului, numele său fiind echivalent cu calitatea. Va pune în discuție doar valoarea artistică a operei literare. Crezul său, menționat la rubrica În tinda unei registraturii, este: „Însărcinarea mea este în primul rând aceea a unui cronicar... Voi merge în pasul timpului și voi face ca rubrica aceasta să fie cel puțin sucursala unei vitrine literare. Nume și scrieri ce apar în geamul librarului
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
doare Țara”), lansează îndemnul păstrării neștirbite a memoriei lui: ,, Prin tezaurul verbal/ Eminescu strălucește/ Cel ce simte românește/ I se-nchină iar și iar/.../ Să nu uiți, oriunde-ai fi,/ Eminescu-ți este limba,/ Prin El nu-ți vei uita tinda/ Celor morți și celor vii”. Din Ardeal, de unde ne parvine prima teză de doctorat dedicată lui Eminescu tot de către un înalt prelat , preotul-poet Valeriu Anania îi dedică un întreg volum: Imn lui Eminescu (1992). Imaginea emblematică eminesciană, ca quintesență a
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
încet, vioara solistă ne devoră enesciene armonii ale înserării miroase-a tei și-a aglice sălbatice nuntire de păsări de gâze de flururi prin ierburi mișună lumea măruntă toată e veselă -n fierberi de nuntă... pe dâra de cenușă din tinda de demult m-așteaptă zmeii mei cu care să mă lupt ca un copil eu m-am întors acasă deși săgeți mai am tolba îmi este roasă pâclos e drumul stâlpii de la poartă îmi sunt străini și câinii iar mă
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
El a închis pridvorul vechii biserici cu cărămidă, transformându-l în pronaos, și l-a zugravit. Tot el a refăcut vechile chilii. Biserică veche păstrează pictură în frescă, lucrata la anul 1763, de către Teodor Zugravul, cât și pe cea din tinda, lucrata la anul 1848. Astăzi, vechea biserică este folosită ca biserică de cimitir, în jurul acesteia aflându-se mormintele duhovnicilor și ale monahilor de la Frăsinei. Biserică actuala a sfintei mănăstiri, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, corpul de chilii zidit împrejurul bisericii
CÂTEVA CUVINTE DESPRE LAVRA “ATHOSULUI ROMÂNESC” – SFÂNTA MĂNĂSTIRE FRĂSINEI ŞI DESPRE VENERABILUL EI STAREŢ, TRECUT DECURÂND LA VENICELE LĂCAŞURI, PĂRINTELE ARHIM. NEONIL ŞTEFAN… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/354475_a_355804]
-
care nu cer Decât să-mi fie bine. Și nicicând n-au cerut mai mult La viață sau ursite : Doar să muncească ei au vrut, S-avem mai multe pite. Și slana s-avem din belșug Pe masă, Si in tinda Dormeau și puneau boi la plug Că ziua să nu-i prindă. Când fără pământ au rămas, Căci l-au luat cu japca, ... Citește mai mult ‘Ntro zi de iarnă{Părinții mei}‘Ntro zi de iarnă cu mult ger,Euam
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
fi pulverizat, într-o geneză repetată prin erosul perce¬put atît în flacăra pasiunii, cît și în frigul pătrunzător al (pe)tre¬cerii: "Să conjurăm zăpada să ningă peste noi/ Cu tulbure uitare, ca vinul de pe masă,/ și lupilor din tindă să le-oferim culcuș/ și dra¬gostea flămîndă într-un ungher de casă./ Primește-mă în clipă ca într-o nouă iarnă,/ Peste trăgaciul puștii umbre de șoimi trecînd;/ Din universul gheții lin izbucnind petarde,/ și-n liniștea amiezii eu
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
ne redea iubirea,/ Prin transparența-i pură greșelile arzînd,/ E clipa efemer-a înfloririi tandre/ Cînd simt o fierbințeală și-apoi un ger trecînd" (Zăpezi): cum se ve¬de, trăirea erotică, retragerea între zăpezi sînt vegheate de figura lupului "din tindă", un simbol pe care poetul îl scoate de sub semnul infernului: lupul Cristinei Emanuela Dascălu nu e nici lupul stelar al lui Valeriu Matei, să zicem, nici fiara care conduce ființa spre împărăția lui Hades, el e paznicul unei povești de
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
de spasme, Ni se răzvrătește firea. În văzduh plutesc fantasme, Amenințând omenirea. Tot ce este viu pe Terra Își trăiește din plin clipa. Ruinează biosfera, Desfătarea și risipa. Sub a zăpezii hlamidă Nu se odihnește grâul. Ne stă sărăcia-n tindă, Apele-și revarsă râul. Pașaportul diplomatic, Cu minciuna s-aliază, Iar cu zâmbetu-i flegmatic, Prim ministru ne sfidează. Cu minciuni și în confuzii Ne conduc aleșii țării. Viețuim doar cu iluzii, Daruri slute ale puterii. Ni se pierde tineretul Într-
ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353879_a_355208]
-
cel mare" sau "cel mic" și așa am rămas și în fața copiilor din sat. Mai târziu, prin anii "30 părinții au început să-și construiască cu mari greutăți o casă a lor. Casa era mică, o cameră și o bucătărie (tindă), un hol sau prispă. Pereții erau din pământ bătut, acoperișul la început cu paie apoi cu țiglă. Așa cum a fost, ea a fost și este CASA PĂRINTEASCĂ. Ea este cea mai sfântă amintire a copilăriei, amintirea primilor noștri pași, amintirea
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
această biserică în timpul marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Astăzi nu a mai rămas nimic din această ctitorie de pe moșia lui Matei Basarab. Zidurile s-au dărăpănat și totul s-a ruinat. Se păstrează numai o piatră, care se găsește azi în tinda bisericii parohiale Sfântul Ioan Botezătorul din Dobriceni, și pe care este scrisă pisania vechiului metoh al Arnotei, după cum urmează: „Această sfântă și dumnezeiască biserică s-au zidit din temeliia ei întru pohfala sfinților mari arhierei Vasile cel Mare, Gligorie Bogoslov
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
eromonah egumen ot Arnota; iunie 20 dăni, leat 7218”15). Despre acest metoh avem foarte puține cunoștințe, asupra vieții lui duhovnicești și asupra stării lui materiale. O catagrafie de la 1829 arată că în interior „biserica este zugrăvită peste tot, numai tinda din afară este sadea, nevăruită, cum și pe dinafară peste tot asemenea sadea, dar de cutremurile din vremi i-au crăpat din fundul altarului până în tinda de afară”16). Se spune că Dobricenii, acest metoh al Arnotei, a fost reședința
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
O catagrafie de la 1829 arată că în interior „biserica este zugrăvită peste tot, numai tinda din afară este sadea, nevăruită, cum și pe dinafară peste tot asemenea sadea, dar de cutremurile din vremi i-au crăpat din fundul altarului până în tinda de afară”16). Se spune că Dobricenii, acest metoh al Arnotei, a fost reședința unui vlădică ce hirotonisea preoți. Această informație a fost culeasă de Preotul D. Cristescu, cel care în 1937 scria istoricul Sfintei Mânăstiri Arnota, de la Părintele Teodor
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
petardă, Iubit doar cu vorba, pitit prin biserici, Intrus pentru lupii flămânzi și eretici. Suspină cu jale, cu lacrimi de sânge, Un loc de odihnă la tine-L aduce... Susur divin cântă dulce-o colindă, Haide, străine, primește-L în tindă! Renunță la pofta ce-n sclav te preface, Izbânda-i iubirea ce mintea-ți desface: Simțirea-ți cuprinde-ntr-o flacără vie, Tainica-I Jertfă ți-e dar pe vecie! Omule bun, hai, primește-L degrabă, Suflet curat - EL să
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
se încheie acest volum de poezie curată ca roua Apusenilor, decât cu „Colindul nemuririi”?! „Fetița de lângă ușă 'nalță magic o colindă/ Un ecou duios răsună pe cerul cu lună plină/ O întâmpin cu blândețe și-o primesc la noi în tindă/ Clipele-s sfinte veșminte printre raze de lumină.// Un concert frumos de îngeri mă inundă cu iubire/ Serafimi cu șoapte dulci mă poartă spre nemurire/ Printre cetine de brad clipe-ncep să se deșire/ Crăciunul de altădată în cupe de
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
că pe el am deschis eu ochii prima dată, ca și când pomul ar fi un frate mai mare sau chiar un bunic. El este ca un protector neclintit al gospodăriei părintești: Destul de gros și de bătrân, își întindea crengile până spre tinda casei. Vara, puteai prinde cu gura dude negre și dulci, chiar din tindă, ori de pe scări, fără să-ți folosești mâinile. Așa de galant se oferea dudul meu! Era dezvoltat, parcă, mai mult pe orizontală decât în sus, spre Domnul
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
un frate mai mare sau chiar un bunic. El este ca un protector neclintit al gospodăriei părintești: Destul de gros și de bătrân, își întindea crengile până spre tinda casei. Vara, puteai prinde cu gura dude negre și dulci, chiar din tindă, ori de pe scări, fără să-ți folosești mâinile. Așa de galant se oferea dudul meu! Era dezvoltat, parcă, mai mult pe orizontală decât în sus, spre Domnul. Mângâia ferestrele casei cu crengile-i răsfirate. Parcă dorea să spună ceva, dar
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
pitit prin biserici, I ntrus pentru lupii flămânzi și eretici. S uspină cu jale, cu lacrimi de sânge, U n loc de odihnă la tine-L aduce... S usur divin cântă dulce-o colindă, H aide, străine, primește-L în tindă! R enunță la pofta ce-n sclav te preface, I zbânda-i iubirea ce mintea-ți desface: S imțirea-ți cuprinde-ntr-o flacără vie, T ainica-I Jertfă ți-e dar pe vecie! O mule bun, hai, primește-L degrabă, S uflet
PRIMEŞTE-L CUM SE CUVINE! de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354584_a_355913]
-
fântâni de piatră, prevăzute cu acoperiș, cu găleată de lemn și cu roată. Am vizitat o casă tradițională, cochetă, mică și plină de viață, cu pereți văruiți în culoarea bleu-albastru, cu acoperișul de stuf, alcătuită din prispă și trei camere: tinda, camera de dormit și camera de oaspeți denumită „casa bună”. Pereții prispei sunt din lemn sculptat, în camere se află nelipsitele sobe și măsuțe joase de formă circulară, paturi și lavițe acoperite cu macaturi țesute în război, obiecte de tors
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
Malta..., în sensul că a uitat de promisiune sau pur și simplu s-a lăudat cu sine, am avut parte la Curtea de Argeș de două zile pline de sărbătoare. În sufletul românului dincolo de toate cele diverse, cu suișuri și coborâșuri în tinda sa spirituală, inima lui tânjește continuu și după sărbătoare. Sărbătoarea trece pragul biologic, în faetonul ei social, dar mai ales se întrupează metafizicului-creștin înălțându-se ca o prefigurare nostalgică a Paradisului. Sărbătoarea creștinului ortodox se deschide așadar, ca un sens
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
20 martie 2012 Toate Articolele Autorului Un flăcău era pe moarte... Iară moartea tot râdea, Arată că-i fericită Când flăcăul o... mișcă. Auzea în depărtare Mora dracilor tocând Se simțea înlănțuita Și nu spunea un cuvânt. Coasă așezată-n tinda Aștepta să fie scut, Dar flăcăul cu-a-sa limba O masă ușor pe gât. Tot crescuse întrebarea O cutumă că un brânci, Să apară alinarea Dezbrăcată dintre burți. Un flăcău era pe moarte... Moartea-n sine radia, A avut
UN FLACAU ERA PE MOARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354674_a_356003]
-
război pe cei câțiva călugări care mai rămăseseră la Mănăstirea Robaia, iar aici aduce călugărițe de la diferite schituri desființate: Prosia, Slătioara, Bocănita. În 1810, Dorotei, arhimandritul Mănăstirii Argeș, al cărui metoc era Schitul Văleni, extinde planul bisericii, adăugându-i o tindă. Prin grija stareței Platonida, biserica refăcută a fost pictată (1826-1829). În anii 1860, stareța Mănăstirii a fost sora marelui om politic Ion Brătianu, care a intrat în cinul călugăresc sub numele de maica Maximilia. A doua biserică, zidită pe același
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
-s nici porți,/... Nu se vede nici un drum”. Ocopie la șapirografa acestei ierni. Atmosferă neînsuflețită, împietrită, înghețată, albă, însă. Noaptea mai noapte se face,/ Numai cariul mai roade în grindă./ Câinele latră cât latră-apoi tace./ Cade zăvorul la ușa din tindă”.Poezia reflectă viața liniștită a copilului, tihnită și fără griji, cu reguli nescrise, respectate cu sfințenie, din dorința de a-i proteja pe cei dragi.( La gura sobei) La vârsta aceea crudă, cei din jur sunt semizei. Și fata, și
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]