14,383 matches
-
el însuși? Nu ne vine a crede! Cu riscul de a-l contraria, ne îngăduim a susține în continuare, pînă la un punct, teza unui G. Dimisianu echilibrat, căutător de factori de contact și de medieri, cu o umoare egală, tinzînd spre soluții rezonabile. Ne vine în ajutor dl Dimisianu însuși, mărturisind că n-a manifestat, la începuturi, o înclinație certă spre comentarea actualității, această „specializare” relativă venind din împrejurarea (extrem de norocoasă!) că a intrat (și a rămas!) în redacția Gazetei
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Lumea se transformă foarte repede, iar procesul de învechire își crește turația de la an la an. O lucrare muzicală, o carte, un eveniment cultural petrecut acum patru ani pare atât de îndepărtat, încât se „fosilizează” rapid. Diferențele din sânul trecutului tind să se aplatizeze și să se egalizeze: de-abia ne mai interesează dacă ceva s-a petrecut ieri sau acum cinci mii de ani. Consecința este că trecutul, atât cel imediat, cât și cel îndepărtat, devine un rezervor de preistorie
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
năzuința sa, subînțeleasă mereu, de-a se aduna într-un întreg, o dorință irepresibilă a revenirii la izvoare. Dacă „un babilon stăruie în ființa care-ți vorbește mereu”, astfel încît „nu se înțelege nimic” (Singur în fața lui Dumnezeu), eul poetic tinde către o inteligibilitate superioară, integratoare, prin întoarcerea la obîrșii. Obîrșii ai căror germeni mai pot fi găsiți în viața lăuntrică a poetului, în vectorii săi afectivi care alcătuiesc tot atîtea măști ale aspirației spre primordii. Astfel se cuvine interpretat motivul
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
puterea care corupe prin definiție (celebra formulă a lordului Acton) și împotriva căreia se cuvine acționat. Statul optim este cel în care libertatea ni se înfățișează apărată atît împotriva majorității ispitită a nu respecta minoritățile, cît și împotriva cîrmuirii care tinde a se constitui într-o castă privilegiată (în regimurile de tip comunist, nomenclatura). Libertățile fundamentale ale unei societăți democratice sînt libertatea de gîndire și religie, libertatea de asociere și exprimare a propriilor opinii, inclusiv cea a presei. Să ne oprim
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
Din ceruri vin, pămîntul spre-a-l străbate Și-n lume-armonic să răsune toate. Ah, ce spectacol! Doar spectacol, vai! Natură infinită, unde-mi dai Tu sînii să-ți cuprind? Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele cărții și zărește semnul Duhului Pămîntului.) Mă mișcă altfel acest semn, din plin! Duh al Pămîntului, mi-ești mai aproape; Simt forțe-n mine
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
tristeți de nu s-ar pierde! Te uită în văpaia de-asfințit Cum ard colibe-ncinse-n verde. El se retrage, tot mai este zi, Dă zor acolo, cere nouă viață. O, gliei aripi de nu m-ar răpi, Să tind spre el, cu el în față! Aș vrea în raze veșnice de-amurg Să-mi văd tăcuta lume la picioare, Aprinse culmi, văi calme, și cum curg În fluviu de-aur argintii izvoare. Nu m-ar opri-n divina goană-apoi
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
o presupusă geometrie a spațiului, alteori Într-o sinteză a unor elemente insolite, eliberând visarea și fantezia, Într-o simbioză interesantă a realului și imaginarului. Lumea ei este poetică, dar nu lipsită de umor. Liniile și formele din picturile Maiei tind spre fantastic, neținând seama de reguli stricte. Ea reușește să ne atragă Într-un joc simpatic, făcându-ne părtași nu doar la compoziție, ci și la subiectul care este uneori năstrușnic, alteori adânc filosofic. Este stilul pictoriței constructivist? Expresionist abstract
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
Andrei Zanca cu ochi blajin trăiesc cu iluzia, refuzînd a fi în ea iubirea nu se poate cuantifica. eu nefiindu-i receptorul, fiind ceea ce tind a înfiripa din adînc, dezumbrind. iar, dacă sunt aici, în această clipă fără de ce îmi pare că aș avea nevoie oare de ce aș mai clama o lipsă, unde nu atît, Ce am făptuit cît mai ales Cine am fost, făptuind
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
nimic nu s-ar fi întîmplat mergând mai departe îmi trimit mie însumi mesaje, grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice stare deplină a inimii tinzînd a se reproduce, totul în jur fiindu-i răsfrîngere unde, pînă și un cîine e mai lovit de o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va mai fi oare cea care a fost? cîtă îndestulare vom afla în clipa înfiorării
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
6 %.Recuperarea acestora se face în funcție de posibilități pe seama fructelor sau a zahărului. Diverse variante pentru fabricarea unui gem de 67° refractometrice. Pentru că o rețetă să fie rațională,trebuie să îndeplinească condițiile varianței V,VI, cu atat mai economic când se tinde către varianta VII. Această pentru că la fabricarea gemurilor trebuie să se urmărească : -conservarea în cea mai mare măsură a puterii de gelificare, realizată produsului finit prin fierbere cât mai scurtă ; Componentă U.M. Variante de instrucțiuni tehnologice Alte variante I ÎI
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
sugestiv cu celelalte cuvinte menționate, el apare totuși ca o culme a stării spirituale, Înnobilând astfel realitatea și conferindu-i prin artă valoare transcendentă. Pe de altă parte, Eminescu Înregistrează apropierea dramatică dintre sacru și teluric, deoarece Luceafărul și marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
la Giordano Bruno”, stârnind regretul lui George Popa care realizează cu acest prilej că”nu vom cunoaște cum ar fi putui arăta acea formă, superioară, a poemului”. Conform filosofiei lui Giordano Bruno, geniul nu se mulțumește cu „adevărul inteligibil” și tinde spre „adevărul de necuprins” - și se pare că În această direcție s-a Îndreptat, Încă de la Început, cercetarea lui George Popa. Până și fizica modernă Îi dă dreptate filozofului italian, distingând o antilume reală În datele ei teoretice, vizibilă, deocamdată
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
particular ascezei din ajunuri, din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Ea spune de asemenea și sfârșitul acesteia: „Angeli eorum semper vident faciem Patris” (Mt. 18, 10). Spre această veșnică și sublimă contemplare tinde rugăciunea lor. Însă un asemenea țel întâlnește multe ispite: chiar în natura alterată de păcat și dezechilibrată de greutatea tiranică a trupului, în lucrarea diavolească, pun totul în acțiune ca să mențină sufletele în această slujire a lui Hristos. Viața monahului
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
devastator; cu imoralitatea afișată și susținută nu numai În campanii, ci la scenă deschisă, În parlamente, prelungită În reuniuni internaționale sau de castă (adică de partid). Sub auspiciile unei democrații mimate, jugulate sau chiar existente, vezi globalizarea, toți și toate tind spre progres. Sentențios, Paler scrie. “Progresul e mai mult decât o dogmă, aș zice. E o armă cu care omul se automutilează psihic și transformă civilizația În coșmar. Cum să nu fii reacționar În asemenea condiții?” (Ca rezervă, autorul Îi
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
și nu de umilire: ea să nu aibă nici o semnificație morală. Și gestul acesta față de Dumnezeu și față de natură nu mi se pare altceva decât cea mai Înaltă prețuire a lor...Și Încoronarea trudei lor și a credinței de a tinde către ele. (nostalgic, zâmbind trist) Mulțumirea de a le fi atins poate m-ar covârși. M-ar zdrobi această mare bucurie, iar tinderea către ele nu e decât o fericire adâncă și calmă. O fericire veșnică. (tace un timp. Se
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
sunt biocatalizatori cu rol fundamental în reglarea proceselor metabolice, deoarece numai datorită acțiunii lor sunt posibile transformările chimice în organismele vii. Utilizarea preparatelor enzimatice imobilizate în diferite domenii de activitate, cum ar fi: procese chimice, analiza chimică, medicina, industria medico-farmaceutică, tinde să devină o practică de lucru curentă datorită avantajelor pe care le prezintă: folosirea repetată a enzimei, deplasarea în mod controlat spre anumite valori (pH optim, temperatura optimă de acțiune a enzimei), scăderea timpului de contact între enzimă, substrat și
ENZIME IMOBILIZATE PE SUPORTURI RETICULARE by ROXANA COCEA () [Corola-journal/Science/84129_a_85454]
-
ori că sunt desăvârșit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât și eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraților, eu încă nu socotesc să o fi cucerit, dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus”. footnote> (epectaza = uitarea a ceea ce se află în spate și râvnirea permanentă la ceea ce este în față) în căutarea perfecțiunii. Astfel, starea sa
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
sus sufletul... apoi s-a dus spre zare, dar de ce venise-nu ne-a spus...” (Albatrosul Obosit) Colțul acesta de răi al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către ce tind vârfurile abia Înmugurite În primăvară, catre jos, acolo unde stau Înfipte rădăcinile, sau sus, catre zare? George Filip: Omul, arborele acesta foarte palpabil, nu este specific niciunui colț de răi. Raiul, daca este, ne tolerează și ne numără pe de-
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
transcendența inabordabilă a lui Dumnezeu, simultan cu apropierea omului de Dumnezeu. De aceea, în lucrările sale de la maturitate, preferă să vorbească de „participare” (μετουσία), și nu de deificare, de îndumnezeire. Pare din ce în ce mai mult să fi evitat orice ar fi putut tinde spre compromiterea transcendenței necreate a lui Dumnezeu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 231-232. footnote>. Sfântul Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
este mai prezent, cu atât este mai ascuns, chiar în arătarea Sa. Conchizând, putem preciza că Sfântul Grigorie de Nyssa utilizează o distincție între ceea ce este dat să fie cunoscut Și ceea ce nu este dat să fie cunoscut. Această distincție tinde să separe incomprehensibilitatea naturii/esenței/ființei/firii divine de o cunoaștere dată sau revelată asupra lui Dumnezeu prin activitățile/energiile/lucrarea divină. Astfel, cunoașterea de Dumnezeu, prin revelarea de Sine a lui Dumnezeu, nu este niciodată completă sau perfectă; rămâne
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
iubim cât de puternic Și nebunește posibil. Sfântul Grigorie menționează că cea mai acută plăcere fizică (se referă la pasiunea erotică) este utilizată ca un simbol în expunerea acestor învățături (adică, în Cântare). Ea ne învață nevoia sufletului de a tinde spre frumusețea invizibilă a naturii divine Și de a o iubi tot atât cât sufletul este înclinat să iubească ceea ce îi seamănă. Sufletul trebuie să transforme pasiunea în ceva nepasional, astfel ca atunci când orice afecțiune trupească s-a potolit, mintea
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
fel de mamă, ceea ce duce la o poveste mult mai veche și mult mai frumoasă. Chiar și după ce am revăzut scena de câteva ori, nici În acest moment nu pot spune cu siguranță că am Înteles pe deplin explicația Cristinei. Tind să cred că, În mod intenționat, aceasta a dorit să o Îndepărteze pe Alexandra de adevăr și, În același timp, se minte pe ea Însăși că nu face nimic anormal, demn de condamnat. Sunetul primelor secvențe oferă o liniște profundă
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
credinței și ortodoxiei În comunitatea antiohiană. Acest exemplu ne ajută să pătrundem În practica bisericii antice. Nu toate comunitățile aveau același canon În veacul al II-lea. Pornind de la criterul acceptării reciproce a textelor și tradițiilor teologice și liturgice, se tindea să se creeze o anumită uniformitate. Lipsea un centru de decizie și se simțea nevoia inventării unor instrumente pentru a rămâne În comuniune Întru dreapta credință, respectiv a excluderii unor Învățături care o puteau compromite. Numai În veacul al IV
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
și integrare prin comunicare. Vocalizarea se vădește astfel a fi un comportament arhetipal, de însușire (a lumii sonore din jur) prin redimensionarea după/cu unitatea propriului glas. Pe plan artistic, comunicarea se sublimează în intonare, ca melos. Omul vocal nu tinde să se integreze doar în raport cu exteriorul sonor, dintr-un impuls „vânătoresc” de cameleonică imitare a sunetelor lumii (pândind de sub un sunet-mască). Mânat de dorul eu- ului sufletesc (se), care îl cheamă sa-i cultive răsărirea (ivirea de/din- sine), omul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de autor, chiar și după veacuri de la momentul conceperii lor. Dar, deși această competență tehnică este utilă, mai ales din perspectiva posibilității de integrare, atât în breaslă cât și în raport cu civilizația culturală proprie societății de care depinde existența sa, autorul tinde în autenticitatea actului său, prin care mai degrabă se diferențiază decât se conformează. Bunăoară, este greu de conceput ca partitura unei lucrări muzicale să nu conțină indicații și marcaje (măsuri) de ordin metric. Mai puțini sunt cei care știu că
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]