982 matches
-
, Anatol (6.IV.1922, Iași), poet și publicist. A absolvit Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău (1945). A început să publice poezii în revista „Licurici” (1940). Din 1950 lucrează în redacția gazetei „Tinerimea Moldovei” din Chișinău, iar între 1966 și 1983 funcționează ca redactor-șef adjunct al revistei „Moldova”, devenind și animatorul unor cenacluri literare. Primul volum, Generația mea, apărut în 1951, a fost urmat de numeroase alte culegeri de versuri. G. cultivă
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
și Literatură al Academiei de Științe a RSS Moldovenească (1974-1977). A fost redactor la Editura Literatura Artistică (1978-1981), consultant și secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. Debutează în 1965 în „Cultura Moldovei”. Mai colaborează la „Tinerimea Moldovei”, „Moldova socialistă” ș.a. Între 1982 și 1985 a condus cenaclul literar „Luceafărul”. Din 1989 este deputat al poporului din URSS, iar din 1991, prim-vicepreședinte al Parlamentului Moldovei. Din 1994 a reprezentat Blocul Intelectualilor și Țăranilor din Moldova. I
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
Bauhberg și O. Cardiez. Din necesități didactice, elaborează, singur sau în tovărășie cu Teodor Codrescu, manuale școlare, abecedare, cărți de religie, de istoria românilor, de geografie și algebră. O lucrare utilă și în felul ei ambițioasă este Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită - cu corectări și adăugiri - în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă). E o compilație, probabil din franceză, cu exemplificări copioase din scriitori și oratori greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
tovărășie cu Teodor Codrescu, manuale școlare, abecedare, cărți de religie, de istoria românilor, de geografie și algebră. O lucrare utilă și în felul ei ambițioasă este Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită - cu corectări și adăugiri - în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă). E o compilație, probabil din franceză, cu exemplificări copioase din scriitori și oratori greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul întreprinde implicit și o critică a poeziei românești: opțiunile, însă, nu
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
la îndreptarea moravurilor”. Istoriei literare i se cere ca, în urma unui studiu judicios și nepărtinitor, să caute a stabili timbrul particular, calitatea dominantă a fiecărui autor. Aportul cultural al lui G. precumpănește evident asupra celui beletristic. SCRIERI: Ritorică română pentru tinerime, Iași, 1852; ed. 2 (Ritorică pentru tinerimea studioasă), Iași, 1875; ed. îngr. și introd. Mircea Frânculescu, București, 1984; Buchetul poetic pentru principile domnitoriu Grigorie A. Ghica V.V., Iași, 1855. Traduceri: Ponson du Terrail, Pelerinagiu de lainici, Iași, 1851. Repere bibliografice
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
cere ca, în urma unui studiu judicios și nepărtinitor, să caute a stabili timbrul particular, calitatea dominantă a fiecărui autor. Aportul cultural al lui G. precumpănește evident asupra celui beletristic. SCRIERI: Ritorică română pentru tinerime, Iași, 1852; ed. 2 (Ritorică pentru tinerimea studioasă), Iași, 1875; ed. îngr. și introd. Mircea Frânculescu, București, 1984; Buchetul poetic pentru principile domnitoriu Grigorie A. Ghica V.V., Iași, 1855. Traduceri: Ponson du Terrail, Pelerinagiu de lainici, Iași, 1851. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 199-202; Perpessicius, Alte mențiuni
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
în învățământul primar. Debutează cu proză în ultimii ani ai secolului al XIX-lea la „Familia” lui Iosif Vulcan, continuând să trimită colaborări și la „Dimineața”, „Dimineața copiilor”, „Helios”, „Adevărul”, „Literatorul”, „Noi pagini literare”, „Viața literară”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Noua revistă română”, „Universul literar” ș.a. În 1921 intră în Societatea Scriitorilor Români. H. a scris nuvele și schițe, dar mai ales basme și teatru școlar, a făcut numeroase traduceri și localizări. Proza scurtă va forma substanța volumelor Schițe (1909
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
deosebită este acordată debuturilor, astfel încât se punctează sistematic intrarea pe scena literară a multor scriitori. Întrucâtva înrudite ca sferă de preocupări cu istoricul presei române sunt și lucrările Societăți și asociații în știința românească (1981) și Centenarul concursurilor școlare. De la „Tinerimea Română” la Concursul „M. Eminescu”. 1885-1985 (1985). SCRIERI: De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic, București, 1959; Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste. 1789-1948, I-II, introd. D. Micu, București, 1968; Reviste și curente în evoluția literaturii române
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
Poligrafic, București, 1959; Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste. 1789-1948, I-II, introd. D. Micu, București, 1968; Reviste și curente în evoluția literaturii române, București, 1978; Societăți și asociații în știința românească, București, 1981; Centenarul concursurilor școlare. De la „Tinerimea Română” la Concursul „M. Eminescu”. 1885-1985, București, 1985; Dicționar al presei literare românești. 1790-1982, pref. Ion Dodu Bălan, București, 1987; ed. 2 (Dicționarul presei literare românești. 1790-1990), București, 1996. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Presa literară românească”, LCF, 1969, 16; Ov.
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
de întemeiere și dezvoltare a învățământului național. Anaforaua Eforiei din 24 martie 1818, aprobată de domnitorul Ioan Gheorghe Caragea, consfințește deschiderea în august a primei școli superioare românești, în localul de la „Sf. Sava”. Într-o Înștiințare. De toată cinstea vrednică tinerime (1818), L. expune un program de studii în patru trepte, cea superioară incluzând dreptul și filosofia, iar teologia studiindu-se separat. Dând prioritate unor discipline ca limba română, matematica, istoria națională, introdusă pentru prima dată ca obiect de studiu, L.
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
asiduu, cu nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, însemnări și articole diverse, mai ales pe teme moral-educative, la „Ramuri”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Lamura”, „Viața literară”, „Țara de Jos”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Dimineața copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Biruința”, „Tinerimea creștină”, „Satul”, „Țara Bârsei”, „Flori de crin”, „Ortodoxia”, „Progresul”, „România”, „Timpul” ș.a. Aceleași preocupări vădesc și cărțile tipărite. Astfel, apar pe rând volumele de proză scurtă Povestirile lui Spulber (1921), Hotare și singurătăți (1922), În grădina lui Naș Mușat (1926
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
ianuarie și decembrie 1923, lunar, cu o scurtă mutare la București unde, după numărul 1/1923 rămâne numai administrația. Lansată sub conducerea unui comitet, de la numărul 2 are ca redactor pe Gr. Veja, președintele Cercului. Cuvântul înainte cere sprijin din partea tinerimii și promite „sacrificii multe” pentru a promova „o literatură cuminte și mai ales sinceră”. Angajamentele sunt modestia, idealismul și atitudinea combativă față de estetism și față de „vârtejul nebun de vorbe” de pe piața literară, calificată ca „un pustiu de întuneric”. Sunt tipărite
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
și o găsește foarte des [...]. Lui Eminescu îi trebuiesc sinteze; d-lui Panu nu-i trebuiesc. Dar cine îl obligă? - Eminescu n-a scris decât pentru pricepători.” Tot Tudor Arghezi (semnând și I. Gabriol) comentează la „Note” Salonul de pictură Tinerimea artistică, ridiculizează prestația arhitecților și a zugravilor unei noi biserici bucureștene și recenzează acid câteva cărți (Aphorismes du coeur de Lelia Georgesco, A New Catechism de Leclerc de Pulligny), cel mai dur tratament aplicându-l Istoriei lui Ștefan cel Mare
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
frăția de cruce” publică L. în „Foaia diecezană” din Caransebeș (1890). Continuă să culeagă anecdote și fabule, pe care le trimite revistei „Munca literară și științifică” din Piatra Neamț (1905). A mai colaborat la „Tribuna”, „Poporul român” și la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, cu descrieri de „jocuri copilărești” și de dansuri populare. SCRIERI: Topografia satului și hotarului Măidan (în colaborare cu Aurel Iana), cu un studiu de At. M. Marienescu, Caransebeș, 1895. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 493; Dicț. lit. 1900, 513-514; Bitte-Chiș-Sârbu
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
REVISTA TINERIMII, publicație apărută la București, bilunar, între 1 noiembrie 1933 și 15 aprilie 1935, sub redacția lui M. Lonea. Definindu-se ca „publicațiune de cultură generală”, R.t. cuprinde nu numai texte cu caracter educativ, informativ și distractiv, ci și multe
REVISTA TINERIMII-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289268_a_290597]
-
, publicație apărută la Mihăileni, în județul Dorohoi, lunar, din octombrie 1927 până în decembrie 1932, cu subtitlul „Organ de cultură al Societății «Tinerimea»”. Din ianuarie 1929 titlul devine „Moldova literară”. Director este Filimon Rusu, iar redactori sunt N. Puiu și Gr. Constantinescu. În editorialul Scopul nostru se arată că „editarea unei reviste pentru creșterea tineretului nostru este o necesitate”, iar strădania redactorilor va
REVISTA TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289269_a_290598]
-
REVISTA SOCIETĂȚII „TINERIMEA ROMÂNĂ”, publicație lunară de cultură și literatură apărută la București între 15 februarie 1882 și martie 1890, în ianuarie 1891, între mai 1893 și mai 1902; reapare din septembrie 1920 până în iunie 1942. În primii ani direcția este asigurată de
REVISTA SOCIETAŢII „TINERIMEA ROMANA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289264_a_290593]
-
Pamfil Șeicaru, la „Curentul”, devenind și redactor. Mai târziu este redactor la „România” și director al revistei săptămânale „Decembrie” (1937-1938). Colaborează la „Apărarea națională”, unde și debutează în 1924, „Spitalul”, „Cuvântul studențesc” (fiind membru al comitetului de redacție), „Revista Societății Tinerimea Română”, „Azi”, „Buna Vestire”, „Gândirea”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Axa”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” ș.a. În 1934 este arestat, împreună cu alți jurnaliști (Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu, Mihail Polihroniade ș.a.), considerați de autorități ca autori
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
pentru Alexandru Sahia, VRA, 1937, 501; Ștefan Roll, Alexandru Sahia, ALA, 1937, 872; Cicerone Theodorescu, Alexandru Sahia, „Credința”, 1937, 1 131; Ștefan Roll, Cum a suferit și murit Sahia, „Lumea românească”, 1938, 469; Miron Radu Paraschivescu, Pomenirea lui Alexandru Sahia, „Tinerimea nouă”, 1939, 15; Călinescu, Ist. lit. (1941), 843, Ist. lit. (1982), 928; Sașa Pană, Alexandru Sahia - un antemergător, ORT, 1945, 18; Dan Petrașincu, Alexandru Sahia, „Dreptatea nouă”, 1945, 48; Eugen Jebeleanu, [Alexandru Sahia], CNT, 1947, 31; Lascăr Sebastian, „Nuvele”, „Patriotul
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
de vară” la Institutul Școlilor din Cernăuți, ca „învățător de matematică” la școala din Frosna. În 1954 intră la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul „Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la pământurile de țelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiași ziar, care acum apărea în limba rusă. Între 1965 și 1967 urmează, la Moscova, Școala Superioară de Cinematografie, secția de scenariști; se împrietenește
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
oficială. Director cultural la Concernul Valeologia (1991-1993), inițiază diverse proiecte culturale. Este ales președinte al secției din Republica Moldova a PEN-Clubului (1994-1998) și numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Buletinul cărții”), la „Adevărul literar și artistic” (unde este prezent la rubrica „Mișcarea culturală”), ca și la „Salonul literar” (Arad). Se pensionează în 1934. Mai colaborează, adesea pe teme referitoare la învățământul sau comunitatea evreiască, la „Conservatorul”, „Epoca”, „Voința națională”, „Tinerimea română” (Târgu Jiu), „Noua revistă română”, „Rampa” ș.a. Ține conferințe la București și în țară, elaborează (uneori în colaborare) manuale de limba franceză, crestomații de literatură franceză, dicționare (francez-român și german-român, cu perechile lor), republicate în numeroase ediții. A semnat
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
Luca Bernstein; 6.VI.1873, București - 22.III.1931, Râmnicu Sărat) dramaturg, poet și prozator. Total necunoscut în lumea literară până la vârsta de patruzeci de ani, timp în care a practicat comerțul, L. publică primele versuri în „Revista copiilor și tinerimii” (1913) și în „Acțiunea” (1913-1914) în urma unei tragedii familiale, moartea unui copil. Până în 1925 va colabora cu versuri, proză, fragmente dramatice, articole pe subiecte literare, sociale și politice la numeroase reviste și ziare, în 1919 figurând chiar ca redactor al
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
apoi la București între 1 ianuarie 1919 și septembrie 1920, cu o periodicitate variabilă: bilunar, săptămânal, lunar. În articolul În loc de program, semnat de Al. Ciura în primul număr, publicația își propune să fie în primul rând „o revistă literară a tinerimii academice” și să promoveze „cultura națională”, pentru ca mai târziu să se rezume - declarativ - la a fi „o revistă a tinerimii” în general. În 1904 sunt anunțate câteva inițiative menite să îmbunătățească conținutul, de pildă cooptarea drept colaboratori a scriitorilor „de
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
program, semnat de Al. Ciura în primul număr, publicația își propune să fie în primul rând „o revistă literară a tinerimii academice” și să promoveze „cultura națională”, pentru ca mai târziu să se rezume - declarativ - la a fi „o revistă a tinerimii” în general. În 1904 sunt anunțate câteva inițiative menite să îmbunătățească conținutul, de pildă cooptarea drept colaboratori a scriitorilor „de valoare”, semnalarea „cărților literare bune” ș.a. Se menționează, de asemenea, că se va lua „notă de publicațiunile în limba ungară
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]