13,035 matches
-
ei tot atât de nepricepuți, ca și directorii de edituri, în istoria limbii literare românești, și înșiși cărțarii, adică îngrijitorii de ediții cu bună pregătire profesională, dar care nu-și exprimă în prefețele lor, alături de "normele de transcriere" a textelor pregătite pentru tipar, ori în presa literară, cu acuitate, și observațiile critice despre valoarea sau nonvaloarea edițiilor anterioare ale textelor a căror corectitudine filologică tocmai o supraveghează, precum și a celorlalte reeditări contemporane, considerate, fără să și fie, actuale. Și, în sfârșit, o mare
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
mai sus; insuficienta cunoaștere a istoriei limbii române scrise, adică literare, sau poate chiar necunoașterea acestei istorii, de unde imposibilitatea de a sesiza prompt, la o simplă lectură, autenticitatea ori neautenticitatea unui text "clasic", ce poate fi falsificat prin greșeli de tipar, interpretări eronate ale grafiilor specifice ori nespecifice unui autor, deci ale stilisticii lui fonetice și chiar ale foneticii lui sintactice, prin interpolări involuntare, accidentale sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
autorului, urma să fie tipărită într-un număr viitor al revistei Albatros (nr. 9), proiect spulberat însă într-un mod neprevăzut prin desființarea revistei după cel de-al șaptelea număr al acesteia (15 iunie 1942). Între timp, în ambianța de la "Tiparul Universitar", la nivelul grupului alcătuit din tineri aproape de aceeași vârstă (Geo Dumitrescu, Sergiu Filerot, Marin Sârbulescu, Tiberiu Tretinescu, Virgil Ierunca (Untaru), Al. Cerna-Rădulescu, Pavel Chihaia, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion ș.a.), se produsese o adevărată contagiune spirituală, o coeziune lăuntrică generată
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
cursurile liceului "Mihai Viteazul" din București, G. Călinescu publicându-i în Jurnalul literar (Iași, 1939) prima poezie (Monahală), cu pseudonimul N. Veghe. La nici un an de la absolvirea liceului, în cursul lunii martie 1940 este angajat ca funcționar tehnic la Tipografia "Tiparul Universitar" din strada Elie Radu, nr. 6, din București, condusă de filosoful Nicolae Bagdasar (1896-1971). În ciuda unor tot mai insistente preveniri că este în vederile Siguranței, între 1941-1942, cu sprijinul moral al lui Geo Dumitrescu, pune bazele Editurii Alfa, de
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
atît de reconfortantă versiunea călinesciană despre anii de formare ai tînărului latinist care nu a rămas deloc insensibil la "năruiturile" cetății romane Ceugma de unde, după chiar spusele poetului, s-ar fi tras și numele comunei natale. E uimitor cum alte tipare geografice (Hațegul și Retezatul) și alte priveliști de învecinare (satele ardelenești pe lîngă care sălășluiesc țiganii) fac din Cigmăul lui Budai un fel de rai humuleștean, un nex spiritual de dăinuire a "înstrăinatului" de mai tîrziu, dar și conturul genuin
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
Rodica Bin Cea de-a doua și ultima carte postumă a Aglajei Veteranyi a văzut lumina tiparului în această vară la aceeași editura DVA unde au apărut și cele două romane, De ce fierbe copilul în mămăligă și Raftul cu ultimele suflări (ambele publicate ulterior și la Polirom în traducerea Norei Iuga). Intitulat în germană Von Geräumten Meer
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
o marfă plină de "aurul și argintul" marilor valori sub învelișul frumos colorat al întâmplărilor din copilărie. Creangă ar avea două tipuri de cititori: cei care gustă întâmplările "realiste și banale" și cei care înțeleg că sub ele se ascund "tipare pline de gravitate". "Pactul" despre care e vorba se stabilește între Narator (instanță superioară eului biografic I.C.!) și "cititorul ideal", care înțelege subterfugiile textului. Cu o naivitate (totuși) simpatică Mircea Moț explică, didactic, care e "esența literaturii" ("e important să
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
nume, pentru că altminteri nu se va înțelege, cum au reușit uneori anumite scrieri să treacă bariere, desigur fiecare în alte circumstanțe, - s-a oferit să vorbească cu amantul lui, care lucra la Direcția presei, să-mi ștampileze cu bun de tipar paginile pe care le-am introdus ulterior în carte. M.I.: Carte despre care în epocă nu s-a scris însă! Următorul volum apărut sub semnătura lui B. Elvin a fost o monografie Camil Petrescu. B.E.: Da, a fost o monografie
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
dublu sens. Încercați însă Prînzul dezgolit. Cînd Houellebecq a publicat acest prim roman în 1994 era cunoscut ca poet. S-a spus despre Extinderea domeniului luptei că ar fi varianta generației info a Străinului, în realitate, personajul este doar un tipar: funcționarul (în acest caz, informatician) de treizeci de ani care muncește mecanic, integrîndu-se forțat colectivului, respectînd blazat regulile, burlac, hîrșîit în dragoste, cu o viață sexuală inconsistentă, bînd mult, fără prieteni, cu weekend-uri goale... Are sentimentul ,vieții furate" acasă
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
-l, în privința vânzărilor din Brazilia, pe Paulo Coelho) și devenit o veritabilă "pasiune națională", după cum spune criticul Carlos Graieb. Dintre romanele sale - parodii de tot hazul ale unor povestiri polițiste - vom reda în continuare începutul celui intitulat Clubul îngerilor, sub tipar la Curtea Veche, editură care ne pregătește, printre alte surprize, și pe cea a unei întâlniri cu autorul, în toamna acestui an. De ce este el un mare scriitor?" Se întreabă marele - la rândul său - prozator brazilian Moacyr Scliar. "Mai întâi
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
menținând un climat propice proliferării lor. Readuc în memoria celor care au uitat-o sau au trecut-o cu vederea teribila gafă a lui Călinescu, care, la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut, cade pradă unei cumplite erori de transcriere (de tipar, de editare sau de lecțiune, nu putem ști exact). Citind și apoi citând copite în loc de copile în versul: , Când în straturi luminoase basmele copile cresc" din Memento mori, criticul scrie negru pe alb: , Scena e însă de o mare umflătură
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
biblic. Avantajul este imens, dar și efortul editorilor este extraordinar: cât pentru editarea a trei texte vechi, nu doar a unuia singur. Urmează în fiecare volum o secțiune de note, aparatul critic propriu-zis al textelor, unde sunt înregistrate greșelile de tipar sau de copiere, repetițiile, corecturile făcute de copiști, adaosurile, comentariile marginale ale copiștilor. Cum e normal, notele sunt redactate de cercetătorii care au transcris textele, din dorința maximei fidelități față de surse. Secțiunea de comentarii este redactată și la volumul VI
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
șantierul adus până în buza casei părintești, cravata roșie de pionier, imnurile înflăcărate, frigul din case și din oase. Cealaltă vârstă, cu experiența formativă a postcomunismului, îi leagă pe copiii Tranziției mai mult decât ar recunoaște-o ei înșiși. Nemaiexistând un tipar, un șablon ideologic, ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul, este interzis a se interzice. Vechea lozincă din '68-ul francez are valoare caracterizantă, definitorie pentru modul de gândire și comportamentul tinerilor de azi, cei pentru care comunismul
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
Schulz începe să scrie de timpuriu dar, speriat de asprimea recenzenților, va debuta relativ târziu și doar la îndemnurile insistente ale scriitoarei Zofia NaÓkowska. Intuindu-i originalitatea talentului, ea îl ajută să-și învingă timiditatea proverbială și să-și încredințeze tiparului primele proze: în 1934, Prăvăliile de scorțișoară, urmate la numai câțiva ani, în 1937, de Sanatoriul timpului. Cu tot succesul repurtat în lumea literară, prozele acestea vor fi și ultimele, din cauza morții premature, survenite în 1942, când este împușcat de
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
-i bună, însă... - Atunci, să nu mai vorbim. Numai să fie de acord și Julián, firește. - El o să facă așa cum i se poruncește, asta-i bună. În acest punct al conversației, Julián apăru în ușa dinspre dosul prăvăliei, cu un tipar în mînă. - Don Ricardo, cînd veți pofti... - Spune-mi, Julián, ce ai de făcut în după-amiaza asta? întrebă Aldaya. Julián se uită cînd la taică-său, cînd la industriaș. - Păi, îl ajut pe tata aici, în prăvălie. - În afară de asta. - Voiam
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
pragmatică; am comentat cîndva, în această rubrică, noua formulă de salut din limbajul tinerilor: hai pa. În același timp, tendința poate să fie legată de prezența foarte puternică a conjunctivului în limba română: trăsătura balcanică a înlocuirii infinitivului prin conjunctiv (tiparul ,știe să citească", în loc de ,știe citi") a condus probabil la necesitatea de a marca mai clar funcțiile speciale ale conjunctivului. Particula hai - rostită fără pauză, formând o unitate de grup fonetic cu verbul care îi urmează - a devenit în româna
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
suită de șabloane, grave ca efect, insuportabile atunci cînd intri în contact cu ele. Șabloane care se strecoară parșiv în creierii copiilor, cu care lupți greu, care îi îndeamnă la mimetism și nu la inovație, la maimuțăreli ieftine, la facile tipare de gîndire, la stîlcirea limbii române, la o lălăială în rostire care deformează vocalele și înghite consoanele, la previzibile rezolvări. Am fost într-o duminică dimineață la Teatrul Creangă. Așa mă duc de cele mai multe ori pentru că atunci nu sînt aduși
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
Versificarea e uneori facilă, câteva poezii sunt simple prostioare fără pretenții (de genul: ,Făzănița-i de friptură,/ mândra de țucat în gură.// Viața mea-i de umplutură./ Mândra, de țucat în gură."), un fel de copilărire poetică, după aceea imaginară. Tiparul popular, în metrică și vocabular, întărește impresia că avem aici o pauză de respirație, un interludiu necesar între cele două secvențe dramatice. Fiindcă dorința regresivă a personajului e de fapt îmbibată de suferință, suferința neîmplinirii ei. Exaltările poetului, ca și
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
din 3 ianuarie 1957 sunt reproduse răspunsurile mai multor scriitori la întrebarea La ce veți lucra în 1957? Eugen Barbu: ,În primele luni ale anului 1957 va apare șsic!ț la ESPLA "Groapa". După aceasta, tot ESPLA va scoate de sub tipar volumul ŤPatriať. Editura Tineretului îmi va publica până la sfârșitul anului următor volumul de nuvele ŤTreptele măriiť. În prima jumătate a lui ianuarie voi depune la ESPLA două piese de teatru: ŤSfântulť și ŤSă nu-ți faci prăvălie cu scarăť. Tot
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
de lavă (ușa nemaifiind o stavilă între un înăuntru ocrotitor și exteriorul de temut, deja pârjolită și consubstanțializată în focul monstruosului lichid), eul poetic ar mușca și el în Dumnezeu - ,în cenușa lumii" - cu conștiința că astfel își va păstra ,tiparul" în divinitate (de vreme ce ea este, în acest caz, ,plumb, scrum și nor"). Aceste două expresii magnific de pregnante: a mușca în Dumnezeu și a-și păstra în El tiparul ființei (son empreinte) ar putea fi comentate pe multe pagini. Din
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Dumnezeu - ,în cenușa lumii" - cu conștiința că astfel își va păstra ,tiparul" în divinitate (de vreme ce ea este, în acest caz, ,plumb, scrum și nor"). Aceste două expresii magnific de pregnante: a mușca în Dumnezeu și a-și păstra în El tiparul ființei (son empreinte) ar putea fi comentate pe multe pagini. Din creația de după al doilea război mondial a lui Lucian Blaga - în măsura în care-o putem data -, mă opresc la doar trei poeme în care extincția este privită mai mult sau mai
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
nevoie de o baie de cosmopolitism. Romanul nu se poate dezvolta, nu poate evolua, nu se poate diversifica stilistic și narativ, fără aceste deschideri. Nicolae Popa încearcă, atât în poezia, cât și în proza lui, o astfel de ieșire din tiparele tradiționale. A debutat în 1983 cu volumul de versuri Timpul probabil și a continuat cu alte trei: Ghid pentru cometa Halley (1987), Lunaticul nopții scitice (1995) și Careul cu raci (2003). Ca și poeții optzeciști din România (Mircea Cărtărescu, Liviu
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
i-ar fi mai greu, de acolo de unde s-o afla. Pe aceeași pagină, experimentatul C. Stănescu, prezentînd volumul Cronica Bucureștilor de Gheorghe Parusi, proaspăt apărut la Ed. Compania, grafiază consecvent în trei locuri (deci nu e o greșeală de tipar) Ulysse Marcillac în loc de Ulysse de Marsillac, cum îl chema pe autorul cărții de referință Bucureștiul în veacul al XIX-lea.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
împrumuturi recente din engleză - intră în circuitul larg, în afara domeniului lor de specialitate. Fenomenul e foarte vizibil la unele verbe: chiar dacă sînt adesea mai greu de adaptat fonetic și ortografic, acestea se asimilează rapid din punct de vedere morfologic, urmînd tiparele obișnuite de flexiune și căpătînd astfel un aer destul de familiar pentru vorbitori. De multe ori, lărgirea de sens din româna familiară înseamnă și o apropiere de sensuri mai generale ale etimoanelor englezești; calea de preluare nu este însă cea clasică
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
Liviu Dănceanu Și-a edificat muzica savantă a ultimelor decenii formele-i specifice? S-a întrupat ea oare în configurații, siluete, profiluri ori în tipare, modele, calapoade, șabloane lăuntrice proprii, în stare să le articuleze și să le motiveze sintagmatic? Exceptînd cîteva răzlețe preocupări de edificare a unor structuri formale solidare acelor categorii sintactice recuperate, revigorate, emancipate (de pildă, cazul notoriu al eterofoniei, căreia Ștefan
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]