459 matches
-
un alt ardelean - Ion Codru Drăgușanu (în Peregrinul transilvan).- numele tipic e totuși Ion (în forma Onea / Onia); acesta apare mai întîi într-o anecdotă prin care e ironizat graiul ardelenesc ("Noa, da de unde ii Oneo?") și apoi într-o tiradă a autorului: "De mii de ori am zis că e păcat să se pună românului tot numele de Ioane. Vezi că Ioane e văcariul, porcariul, argatul, tot potlogariul. Oare cum vei nobilita vița, cum vei deștepta emulațiunea? Dacă (...) nicicînd nu
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
ofere șansa de a trăi la Berlin. Aflăm un Caragiale care maimuțărește, cu un haz nebun, limbajul lui Bostandaki sau al „telegramelor”, și un altul, care îi expediază considerații nihiliste lui Dobrogeanu-Gherea. Adesea, limbajul scrisorilor lui „nenea Iancu” seamănă cu tiradele personajelor sale, fapt de care devine conștient el însuși. În realitate, Caragiale nu este un Mitică de succes, ci un om trist, prăpăstios, convins de nenorocul său și al nației. Scrisorile - cele mai multe, din perioada exilului berlinez - joacă și un rol
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
de cuvânt al PDL, Adriana Săftoiu, a declarat că nu știe dacă va exista o fuziune prin absorbție între PDL și FC și că nu are cunoștință despre tratative în acest sens. Mihai Răzvan Ungureanu a declanșat săptămâna trecută o tiradă împotriva Elenei Udrea, președintele partidului creat de Traian Băsescu, Mișcarea Populară. El a făcut-o pe Udrea răspunzătoare pentru fărămițarea dreptei și a acuzat-o că i-a îndepărtat pe oamenii de calitate de lângă Traian Băsescu. În replică, Udrea a
MRU renunță la Cotroceni. O ia de la zero în PDL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28606_a_29931]
-
ne mai gândim la ceea ce spun cu adevărat personajele. E de vină și faptul că aparțin de registrul comic. O prejudecată clasicistă ne împiedică să luăm în serios conținutul replicilor din comedii, tot așa cum ne împiedică să luăm în derâdere tiradele din tragedii. G. Călinescu îl consideră pe Ipingescu „redus la minte” fiindcă repetă papagalicește vorba „rezon” ori de câte ori jupân Dumitrache îi servește câte o opinie. Dar să-l ascultăm cu mai multă atenție pe ipistat: „Apoi dacă nu-l cunoști, de unde
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
câte ceva despre data morții unuia și a altuia, are intervenții foarte expresive prin lapidaritate. Tovarășii de pahar reuniți în cârciuma lui Moiselini, ca într-un ritual cotidian al vieții gâlgâitoare, se agită, vorbesc spumegător, se ceartă și se împacă în tirade zgomotoase. Părintele Zota, dezlănțuit, ține un discurs formidabil, în care îi pune la punct pe toți comesenii; dar comite imprudența de a-l acroșa pe Antipa - o prezență discretă și o forță latentă, în aburii de mâncare și alcool ai
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
patrimoniul integral al Thraciei. Am descoperit o serie de analogii. Thracismul acesta ne revine integral prin tradiția Romei". Blaga este acuzat de îndatorare față de străini în formularea teoriei sale, ca "agent al freudismului în România". E apoi acuzat, în virtutea aceleiași tirade patriotice, de imposibilitatea de a "deduce primatul poporului român printre vecini", de perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile exotice și nepotrivite cu cultura africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
Tineretului și Sportului. Disperarea unui politician fără opțiuni Bănicioiu a adăugat că "Președinte în ciuda voinței populare, Traian Băsescu abuzează de funcția sa pentru a-și îndeplini agenda personală, trimițând atacuri politice la adresa partidelor care guvernează responsabil țara. Ieri, într-o tiradă la adresa PSD care trădează disperarea unui politician fără opțiuni și incapabil să proiecteze un viitor politic susținătorilor săi, Președintele a avut o ieșire nervoasă care aduce necinste funcției și țării". "Președintele are multe de ascuns, după 9 ani de Vodă
Bănicioiu: "Nu în numele meu, domnule Băsescu!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32965_a_34290]
-
trei parale, ridicol gură-spartă Care își joacă rolul cu suficientă artă Și-și vrea compătimită pretinsele-i mâhniri De vulturi și de greieri, de râu și trandafiri, Ba chiar de noi, autorii acestei mascarade, Spărgându-ne urechea cu sute de tirade? Aș fi putut (orgoliu-mi era până la nori Și îmi punea mulțimea de demoni sub picior) Să le azvârlu-n față sfidarea mea supremă, Dacă n-aș fi văzut-o în ceata lor obscenă - Cum nu păliră-n ceruri arunci
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
noaptea, o voce reținută, auzită într-o clipă de liniște, are un impact neașteptat. La fel se întâmplă și cu poezia lui Daniel D. Marin, care îi seamănă destul de mult autorului ei, și care poate fi citită în contrapartidă cu tiradele spumegătoare, violente verbal și imagistic, ale fracturiștilor post-avangardiști. Așa cum a fost e al doilea volum al foarte tânărului autor (Oră de vârf, debutul lui din 2003, a trecut aproape neobservat, din eternul motiv al difuzării precare și al promovării egale
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
jungla Bucureștilor, arivistul mic burghez deghizat în trubadur poate regreta neașteptata întorsătură care, în ceasul al doisprezecelea, îi conferă soțului înșelat un rol de invidiat. Punându-și capăt zilelor, maestrul Georges Radu Șerban își privează fostul asistent de o ultimă tiradă pe tema amorului imposibil. În haine de doliu, Alba nu mai are nici frăgezimea de auroră a unui tablou de Botticelli, nici misterul - atât de necesar combustiunii narative - al Fetei Morgana. Adevărata eroină a romanului s-a pierdut undeva în
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
dramaturgului constă în a nu fi evidențiat însemnătatea istorică a Comunei din Paris, rolul ei de „prima formă politică, istoricește vorbind, a dictaturii proletariatului, realizată în condițiile luptei împotriva burgheziei franceze, care pactizase cu inamicul". Cronicarul dezaprobă rostirea neangajată a tiradelor, îi impută dramaturgului că revolta parizienilor nu se desfășoară pe baricade și în bătaia puștii: „Solidaritatea cetățenească dintre muncitorii și artiștii Comunei s-a exprimat în jurul unor mese, într-o grădină de vară". E riscant să credem că poetul și-
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare ale unui fond cultural arhaic sau străine de neam, cu privire proaspătă și lexic împiedicat. De fapt, după cum se poate observa, tânărul
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
gesturile teatral-ridicole ale proaspătului moderator, de figura sfinx-glacială a moderatoarei și mai ales de rafalele de întrebări la care ar fi reușit să răspundă coerent cam în două-trei zile... O, dar ce clipe de desfătare intelectual-electorală ai pierdut neauzindu-i tirada social-filozofică, politico-administrativă și electoral-fotbalistică a domnului Gigi Becali! Apoi, vocea trandafiriu-emoțională, dar încărcată de promisiuni, a domnului Adrian Năstase repetând a multa oară povestea indexării medicamentelor cu 90%, fiindcă pensionarii pricep greu... Nu-ți mai spun de domnul Traian Băsescu
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii de odinioară Cu cireșe pietroase și fragi dulci Ca ochii de copil? Câți mai sunt anii Câți mai sunt anii nu știi, nu știi, Gândul caută noi simetrii, Tălpile îți ard cum cărbunii aprinși, Cununa de
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
și curtenii, reprezintă o masă amorfă, în care nu se distinge nici o individualitate. Ei au reacții comune, simpatii și antipatii comune; pot fi ușor convinși să se pronunțe pentru sau contra voievodului, pentru sau contra Doamnei Clara: e suficientă o tiradă retorică abilă și grupul de boieri înclină de o parte ori de alta. Conform regulii nescrise a tragediei clasice franceze, evenimentele dramatice importante se petrec în culise. Nici o scenă de cruzime, nici o încleștare sîngeroasă nu maculează puritatea spectacolului: Pala, încolțit
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
nici gînd Ce să aflu de la tine ce eu știu de mult? Pala: De cînd?" (Act. I, sc. l). Același joc verbal suplu îl întîlnim și în scenele centrale, adică în acele scene care, pînă la Davila, reprezentau momentul lungilor tirade; în locul lor, autorul creează tensiune prin construirea de replici scurte, neașteptate, sub vălul larg al aceluiași alexandrin românesc. Una dintre înfruntările decisive dintre Doamna Clara și Vlaicu-Vodă arată astfel: „Clara: Ei bine, Nu mă-ntrebi pe cine ales-a fiica
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
era, de altfel, cunoscut ca procastrist. La festivitate, l-ar fi întâlnit pe un oarecare Eusebio Azcue, consulul cubanez în Capitala Mexicului însărcinat cu acordarea vizelor. Mai mult: soția lui Paz i-ar fi prezentat- o tot atunci pe Silvia Tirado de Duran, verișoară prin alianță cu ea, o mexicancă de 35 de ani, care s-a dovedit ulterior că lucra la Ambasada Cubei și care s-ar fi făcut luntre și punte pentru a-i obține lui Oswald viza cubaneză
50 de ani de la asasinarea lui Kennedy () [Corola-journal/Journalistic/3063_a_4388]
-
optimist (Mary Midgley), recurgînd la conștiință ca la ultimul bastion al existenței lui Dumnezeu, iar altul e ateu indulgent (Robert Sapolsky), plin de umor și dispus a face cu ochiul naivilor care se agață de umbra lui Doamne-Doamne. Din încrucișarea tiradelor, o concluzie se desprinde cu precădere, aceea că opțiunea de a crede sau nu în Dumnezeu nu poate fi argumentată rațional, și cine e pus în fața întrebării „de ce crezi?“ nu poate decît să ridice din umeri, lipsa unui motiv plauzibil
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
mai mărunte jignirile sale, cu atât el se crede mai important. Nu ar putea să îmi pese mai puțin de ceva". Afirmația Regelui ascunde însă destul de multă furie adunată de-a lungul timpului din cauza atacurilor lui Băsescu. În fapt, toată tirada președintelui împotriva Regelui, i-a făcut acestuia un bine. Dacă Băsescu nu se apuca să lanseze săgeți otrăvite pe la B1Tv, puteți fi convinși că jubileul Majestății Sale trecea aproape neobservat. În momentul în care Băsescu l-a atacat în mod
Regele şi golanul de Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/24812_a_26137]
-
Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
balustrade, robinete, manete, mașinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul și plastica mișcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada lui Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o cățărare pe frânghie la mare înălțime, de unde personajul se lansa în picaj, fără plasă dedesubt, asigurat doar de punctele de sprijin pe care și le înnodase în ascensiune. Alt
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
replică faimoasă, pe cît de retrogradă pe atît de caracteristică: la o ședință în care se punea problema supraviețuirii sau modificării revistei Secolul 20, Marin Preda a protestat împotriva publicării în traducere - în revistă - a atîtor scriitori străini, încheindu-și tirada astfel: «de ce să-i traducem noi pă ei, ce, ei ne traduc pă noi?»”. Judecata morală implicită e însoțită de una estetică explicită: „S-ar putea (...) ca Radu Petrescu, Ștefan Bănulescu sau Ștefan Agopian să «reziste» mai bine decît Augustin
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
presă la Parlamentul European, la care l-a invitat și pe Strache, care prezidează din 2005 partidul lui Joerg Haider, decedat în 2008. Cei doi oficiali de extremă-dreapta și-au exprimat voința de a-și consolida legăturile politice. După lunga tiradă antieuropeană, cei doi lideri au răspuns întrebărilor presei, dar și-au pierdut rapid calmul când un jurnalist austriac a întrebat-o pe Le Pen despre o polemică recentă privind atitudinea FPOe față de Adolf Hitler. Era vorba despre reacția partidului lui
Atac împotriva euro şi polemică pe tema lui Hitler, la Parlamentul European () [Corola-journal/Journalistic/60366_a_61691]
-
de tipizare, care este o formă de a face cunoscut adevărul vieții prin ceea ce este tipic într-un moment și un loc dat - însăși tipizarea în acest caz acoperindu-se cu sfera realismului socialist". Limba de lemn triumfa în asemenea tirade! Beniuc mai prezintă cîteva "probleme de bază" ale "literaturii noi". Una este "valorificarea moștenirii culturale pe principii leniniste", care pe de o parte constituia un anexionism impudic printr-o interpretare tendențioasă, iar pe de alta implica o cenzură drastică, soldată
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
și se apără frenetic cu sabia ("sabia sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]