1,870 matches
-
și funcția principelui în stat sînt întîlnite de la prima pînă la ultima pagină, dar capitolele XV-XIX și XXI-XXV (zece capitole din douăzeci și șase) sînt centrate exclusiv pe comportamentul princiar. Sînt părțile dense ale textului în care se configurează "paradigma tiranului"18, cu însușirile sale mai mult înnăscute decît dobîndite. Conținutul paradigmatic al istoriei înseși incită spiritul lui Machiavelli și atunci cînd scrie Discorsi. Plecînd de la istorie, sînt construite modele care refuză apoi istoricitatea. Desprinse de istorie, ele circulă ca atare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de marile cărți ale lumii latine. Teoria colonizării ținuturilor nou cucerite pare scrisă în secolul nostru. Metodele de menținere și întărire a puterii cuceritorului privesc, cel puțin în parte, atragerea, prin corupere, a autohtonilor care pot fi astfel transformați în tirani ai propriilor concetățeni. Lectura aceluiași capitol (III) atrage atenția asupra raporturilor stabilite intre principe și cei care l-au ajutat să cucerească puterea și, apoi, între principe și popor. Teoria e, pe cît de lucidă, pe atît de cominatorie în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu era decît un simplu muritor. De s-ar fi rezemat pe biserică și cler, comunismul ar fi fost primejdios de rezistent. Or, el n-a făcut decît să valorizeze sărăcia și egalitarismul, risipind esențialul: frica de Dumnezeu. Frica de tiran e temporară, ca și cel ce o împrăștie. În problemele spinoase ale religiei, Machiavelli s-a rezumat la considerațiile din Discorsi, despre utilitatea ei. Crezînd, ca și Dante, în idealul unității patriei, el a atacat totuși biserica pe care o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
adevăr, că doar principii singuri și republicile care au armate săvîrșesc fapte mari, pe cînd trupele mercenare nu aduc altceva decît neajunsuri. Iar dacă o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei, decît o republică nevoită să folosească armatele străine. Roma și Sparta au fost multe secole state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sînt oameni liberi, în ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au ales suverani pentru ca aceștia să-i apere și care nu li s-au supus decît cu această condiție; în timp ce, supunîndu-se uzurpatorului, ei se sacrifică pe ei înșiși și toate bunurile lor pentru a hrăni avariția și toate capriciile unui tiran. Nu există, deci, decît trei modalități legitime pentru a deveni stăpînul unei țări, fie prin succesiune, fie prin alegerea poporului care are această putere, fie atunci cînd, în urma unui război drept, sînt cucerite cîteva provincii ale dușmanului. Îi rog pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dorește el." Este a a patra maximă a lui Machiavelli. Și tot astfel a procedat Clovis, primul rege barbar care s-a creștinat. El a fost imitat de alți cîțiva principi, nu mai puțin feroce: dar ce diferență între acești tirani și un om onest, care ar fi mediatorul acestor mici suverani și ar pune capăt diferendelor pe cale amiabilă, cîștingîndu-le încrederea prin probitatea lui și prin seninele unei imparțialități perfecte în disputele lor, printr-o dezinteresare totală pentru persoana sa. Prudența
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar el era sensibil la iubire și umanitate, așa încît grație pe vinovat și abrogă o lege care-l condamna tacit pe el însuși. Comportamentul acestui rege era al unui om sensibil și uman. Borgia nu pedepsea decît ca un tiran feroce. El l-a măcelărit, după aceea, pe sîngerosul Dorco, care-i îndeplinise atît de bine ordinele, pentru a se face iubit de popor, pedepsind organul propriei sale barbarii. Povara tiraniei nu se simte nicicînd mai grea decît atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
feroce. El l-a măcelărit, după aceea, pe sîngerosul Dorco, care-i îndeplinise atît de bine ordinele, pentru a se face iubit de popor, pedepsind organul propriei sale barbarii. Povara tiraniei nu se simte nicicînd mai grea decît atunci cînd tiranul vrea să îmbrace aparențele inocenței și cînd opresiunea se exercită la adăpostul legilor. Împingînd previziunea pînă dincolo de moartea Papei, care era tatăl lui, Borgia a început să-i extermine pe toți aceia pe care-i deposedase de averi, pentru ca noul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
benefică, și prin acest exemplu se flatează cu gîndul c-ar avea un motiv foarte serios s-o acrediteze, ori cel puțin un argument pasabil. Să presupunem însă că o crimă poate fi comisă fără nici un risc și că un tiran poate continua, nepedepsit, cu nelegiuirile lui. Chiar dacă nu va avea să se teamă de o moarte tragică, va fi totuși nefericit să se știe condamnat de oprobriul public; el nu va putea înăbuși vocea interioară, a propriei conștiințe, care-l
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care se aude pe tronul regesc; nu va putea evita funesta melancolie care-i va umple gîndurile și va fi călăul lui pe această lume. Să citim Viața unui Denis, a unui Tiberiu, a unui Nero sau Ludovic XI; a tiranului Basilewits etc. Vom vedea că acești monștri, demenți și furioși deopotrivă, au sfîrșit în modul cel mai mizerabil cu putință. Omul crud este, prin temperament, mizantrop și posac. Dacă nu-și combate această dispoziție a organismului de la cea mai fragedă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
survine aproape niciodată. Spiritul republican, gelos pînă la exces cu libertatea lui, este bănuitor față de orice ar putea constitui o piedică în acest sens și se revoltă numai la ideea de stăpîn. Știm state din Europa care au scuturat jugul tiranilor pentru a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere cum erau, să se fi supus unei sclavii voluntare. Mai multe republici au recăzut, ulterior, sub despotism; s-ar părea chiar că e o nenorocire inevitabilă, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să dea exemplu, să servească de model celorlalte? Dacă Adam a primit sau nu stăpînirea asupra animalelor, nu interesează cercetarea mea; dar știu că noi sîntem mai cruzi și mai rapace decît chiar fiarele și că ne folosim ca niște tirani de această pretinsă stăpînire. Dacă este ceva care să ne facă superiori lor, aceasta este, cu siguranță, rațiunea noastră; iar cei care-și fac o profesie din vînătoare au în cap doar cai, cîini și tot felul de animale. Aceștia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
totalitate buni, nici cu totul răi; dar și cei buni, și cei răi, și cei mediocri vor fi toți de acord să respecte un principe puternic, drept și priceput. Mi-ar plăcea mai mult să fiu în război cu un tiran, decît cu un rege bun, cu un Ludovic XI decît cu Ludovic XII, cu un Traian decît cu un Domițian, pentru că regele bun va fi bine slujit, în timp ce supușii lui Traian se vor alătura trupelor mele. Dacă merg în Italia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-l iubi. Ar fi, deci, de dorit, pentru binele oamenilor, ca suveranii să fie buni, astfel ca bunătatea să fie la ei întotdeauna o virtute, iar nu o slăbiciune. CAPITOLUL XVIII Dacă principii trebuie să-și țină cuvîntul dat] Preceptorul tiranilor îndrăznește să susțină că principii au voie să înșele lumea, prin disimulare. De aici vreau să încep a-l combate. Se știe cît este lumea de curioasă; e un animal care vede tot, aude tot și divulgă tot ce a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Theodor însă, muri în patul lui, iar Justinian a trăit fericit 84 de ani. Lucrul asupra căruia vreau să insist este următorul: aproape nu există un principe rău, fericit; Augustus și-a găsit liniștea doar atunci cînd a devenit virtuos. Tiranul Commodus, succesor al divinului Marc-Aureliu, a fost omorît, în pofida respectului pe care lumea-l avea pentru părintele său. Caracalla n-a putut să reziste tocmai din pricina cruzimii sale. Alexandru Sever a fost trădat și ucis de Maximin de Tracia, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cărora le este bine în țara lor, care iubesc ordinea și cărora orice schimbare le face rău; totuși, nu trebuie să te încrezi cu ușurință în nimeni. Dar să presupunem o clipă că poporul, asuprit și forțat să scuture jugul tiranului, cheamă un alt principe să guverneze; cred că principele trebuie să răspundă întru totul încrederii care i se manifestă și că, dacă el n-ar face-o, în această ocazie, față de cei care i-au încredințat ce aveau ei mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
capitolul al X-lea, în ceea ce-i privește pe principii mărunți; să ne ocupăm acum de conduita regilor. În vremea lui Machiavelli, lumea era într-o continuă frămîntare; spiritul instigator și de revoltă domnea pretutindeni, peste tot găseai facțiuni și tirani; revoluțiile frecvente și permanente îi obligară pe principi să construiască citadele pe înălțimile orașelor, pentru a mulțumi, în acest mod, spiritul neliniștit al locuitorilor acestora. Din acele timpuri barbare și pînă azi, fie că oamenii s-au săturat să se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înșiși o putere mai mare decît asupra celorlalți. Contemptus virtutis ex contemptu famae. Suveranii insensibili la reputația lor n-au fost decît indolenți sau voluptoși abandonați lîncezelii; erau făcuți dintr-un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
medicale prin țările noastre mărunte din nord: Marmația, Sylvania, Biharia. Cu una din ele am făcut dragoste, neputîndu-mi șterge din minte, nici În acele clipe, chipul ei din clasa a doua sau a treia. N-am văzut nici un mort, nici un tiran. Ultimul crîmpei de lume pe care cred că l-am zărit a fost marea. Nu Întinderea ei, nu valurile, ci reflectarea soarelui din oglinda apei. Stăteam mai tot timpul cu fața aproape lipită de fața liniștită a mării doar cît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l aude nimeni. M-aș tîrÎ Înapoi din fața acelei lumini pînă În mlaștina zilei de azi unde n-am văzut nici un mort, nici un tiran, singurii oameni pe care i-am auzit murind, și tot la televizor, au fost Ceaușeștii. M-aș Întoarce cu orice preț Înapoi, În smîrcurile cețoase ale prezentului, cu singură memoria mea destul de rău prevestitoare, amintindu-și de acum totul și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la răsărit. Aici se despart două căi: una largă și încăpătoare, iar cealaltă strâmtă și înghesuită; fiecare are câte o poartă croită după aceleași dimensiuni. Dincolo de porți, pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul de pe cap și din barbă și aruncându-se cu fața la pământ. Când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
coada cozii la repartizarea câștigurilor și fruntea frunții la împovărarea cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta... Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală, frauda, furtul, șmecheria, promisiunea fără acoperire, gogorița, formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aruncat asupra stăpânului meu, care stătea, aparent inofensiv, abandonat într-un colț al apartamentului. Am luat șevaletul, l-am izbit de podea, de pat, de șifoniere, de pereți, până când am reușit să-l distrug. Am avut o satisfacție fără egal. Tiranul stătea la picioarele mele; sfărâmat, risipit în bucăți, fără viață. Era un nimeni; puterea sa diabolică nu mai exista. Pur și simplu l-a luat camerista pe făraș, ca pe un gunoi oarecare, l-a aruncat fără niciun fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din apropiere, satrapul. A doua zi, bineînțeles, eu, omul absolut liber, după ce am plătit daunele provocate în apartament, am dat fuguța în oraș și mi-am cumpărat un alt stăpân... Ha, ha, ha, ha, ha! Ți-ai cumpărat un alt tiran; un tiran cu ștaif, de Moscova, școlit în fieful stalinismului! Ha, ha, ha, ha!, a izbucnit simpaticul Vasea, amabila noastră gazdă de la Târgul de Artă, care, evident, fusese informat despre accesul meu de "nebunie artistică", dacă e neapărat să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]