817 matches
-
care influențează profund, dar din afară, sistemul economic. Legătura dintre monedă și politică a fost sesizată și de către Platon, care în opera sa "Republica" vorbește despre modul în care "fiecare stăpânire legiuiește potrivit cu folosul propriu: democrația face legi democratice; tirania - tiranice și celelalte tot așa"773. De asemenea, adaugă, dezbătând tendința stăpânirii politice de a-și impune voința: "Spun, deci, că în orice cetate, dreptatea este același lucru: anume folosul stăpânirii constituite. Or, cum aceasta are puterea, îi este vădit celui
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Egalitatea simplă de acest tip este un utopism nefast al vechii stângi... conflictul politic și competiția pentru a fi cel dintâi creează întotdeauna inegalități, iar acțiunea antreprenorială determină întotdeauna inegalități economice... Niciuna dintre acestea nu poate fi prevenită fără intervenții tiranice nesfârșite în viața de zi cu zi..."1160. Există ceva romantic și chiar mistic în credința socialiștilor în colectivism și egalitarism 1161. Este ideea aceea îndrăzneață care a crescut în mințile oamenilor și conform căreia ei se pot situa deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
loc lipsei de decizie sau neimplicării, dar nu răul (sau „mai răul”Ă. Nu este iubire de aproape. Dimpotrivă, tolerezi ceea ce nu-ti este aproape. Iubirea, ca și responsabilitatea, de altfel, se bazează pe o relație asimetrică; iubirea confiscă, este tiranică, unidirecțională. Toleranța nu este asimetrică, numai dinspre mine spre celălalt. Dacă iubirea este necondiționată, toleranța presupune reciprocitate: „Te accept În măsura În care mă accepți și tu”. Iubirea este irațională, mistică, non-reciprocă ca determinare. Nu are importanță dacă cel iubit Îmi Întoarce sentimentul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
aceasta, unul dintre principalii factori care contribuie la formularea idealurilor Eului personal. Gândirea reflexivă Conștiința morală nu este singură și izolată. Ea nu este, În esența ei, nici independentă. Aceasta nu trebuie considerată ca reprezentând, În sfera persoanei, un factor tiranic, care conduce dictatorial ființa umană. Ea este o dimensiune și un atribut al Supra-Eului moral, care reflectă În mod critic persoana umană și actele acesteia. Conștiința morală este completată de gândirea explicativă sau reflexivă, de cugetare, care este procesul psihic
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reformator, care demolează vechea ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan social, neagă valorile existente. Indisciplinat și autoritar, el vrea să schimbe lumea și ordinea existentă pentru a o Înlocui cu alta. Tiranic și justițiar, dar utopic În teorie, Îi este imposibil să găsească un echilibru Între dorințe și realitatea practică; 4. tendința de anxietate este caracteristică pentru retragere, ezitare, nesiguranță. Acest tip se teme de schimbare și luptă pentru menținerea ordinii, a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a unei viziuni utopice asupra lumii, a societății, a omului, exprimată În conceptele: noua ordine, omul nou, egalitatea tuturor, pacea universală, bunăstarea generală etc. Ca și tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care se manifestă la fel, dar În planul imaginarului personal. Dacă revoluționarul este un utopic al
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dori să le integreze în el însuși. Dacă salariatul refuză să se preteze la acest joc, mai devreme sau mai târziu va trebui să părăsească serviciul. Kets de Vries descrie patru tipuri de „înțelegeri secrete” între superiori și subordonați: narcisică, tiranică, paranoidă, sadomasochistă. Nu dorim să intrăm în amănunte, ne vom limita la a oferi doar un singur exemplu. „Înțelegerea secretă” de tip tiranic presupune rigiditate, perfecționism, ordine, meticulozitate, lipsă de suplețe, obsesia disciplinei. În plan profesional, tiranul pune accent pe
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să părăsească serviciul. Kets de Vries descrie patru tipuri de „înțelegeri secrete” între superiori și subordonați: narcisică, tiranică, paranoidă, sadomasochistă. Nu dorim să intrăm în amănunte, ne vom limita la a oferi doar un singur exemplu. „Înțelegerea secretă” de tip tiranic presupune rigiditate, perfecționism, ordine, meticulozitate, lipsă de suplețe, obsesia disciplinei. În plan profesional, tiranul pune accent pe ierarhie, rang, conformism, instaurarea unui sistem de informare bazat pe respectarea codurilor, directivelor și regulilor în vigoare. Există forme variate ale „înțelegerii secrete
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
presupune rigiditate, perfecționism, ordine, meticulozitate, lipsă de suplețe, obsesia disciplinei. În plan profesional, tiranul pune accent pe ierarhie, rang, conformism, instaurarea unui sistem de informare bazat pe respectarea codurilor, directivelor și regulilor în vigoare. Există forme variate ale „înțelegerii secrete” tiranice. Într‑una dintre ele partenerii fac proba acelorași structuri mentale, ambii fiind obsedați de tema dominării și supunerii. Unul ia poziția de dominant, lăsând celuilalt poziția de dominat. Se pretinde o supunere/obediență totală, netolerându‑se nici autonomia, nici inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
manifestă o personalitate concomitent pasiv‑agresivă, deci o ambivalență. Nevrând să se arate deschis în dezacord, o asemenea personalitate inventează diferite maniere de a rezista la autoritate: încăpățânare, uitări oportune, ineficacitate deliberată, disimulări. O a treia formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo cu oricine are o personalitate dependentă și i se supune involuntar. Organizațiile oferă nenumărate prilejuri pentru instaurarea raporturilor de „înțelegere secretă” tiranică: excesul de rigiditate, centralism, birocrație, multitudinea procedurilor de control, planuri
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ineficacitate deliberată, disimulări. O a treia formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo cu oricine are o personalitate dependentă și i se supune involuntar. Organizațiile oferă nenumărate prilejuri pentru instaurarea raporturilor de „înțelegere secretă” tiranică: excesul de rigiditate, centralism, birocrație, multitudinea procedurilor de control, planuri detaliate care interzic orice suplețe - acestea constituind tot atâtea piedici care apar în calea exercitării procesului de conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Capacitățile intelectuale reduse împiedică, mai ales, anticiparea consecințelor și implicațiile acțiunilor întreprinse. În concepția lui Mitrofan N. (1992) delincventul minor prezintă o serie de caracteristici specifice: * trăiește mai mult în prezent, acțiunile sale desfășurându-se în mod precumpănitor sub presiunea tiranică a impulsurilor și trebuințelor prezente; * criticismul redus al gândirii; * dificultățile sau imposibilitatea de anticipare pe plan mintal a urmărilor inevitabile ale infracțiunii; * absența emoțiilor și înclinațiilor altruiste și empatice; * slaba inhibiție; * lipsa "frânelor condiționate" ce se află la baza incapacității
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă existența cotidiană banală și burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de eliberare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
mistificat”: el eșuează în înțelegerea vieții pentru că vrea să înghețe mișcarea acesteia în scheme dialectice abstracte, care guvernează oamenii dictatorial, așa cum s-a întâmplat cu regimurile comuniste în genere. Jocul ideilor generale, care supun realitatea concretă unui proces universalizant și tiranic, exercită asupra lui Chindriș (ca și asupra lui I., cel care își apără crezul politic marxist în eseuri) o fascinație fără ieșire, căreia îi sunt sacrificate, de cele mai multe ori, valorile solidarității umane. Îi este opus, în monologul Olgăi, fostul soț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și altă rezonanță vîntului. VÎntul este aici kigo pentru că apare În plenitudinea efectului să tomnatec, atinge apogeul simbolic al vremii vitrege de toamnă. Se răstește, vorba lui Topîrceanu, cu vocea lui tiranică. VÎnt de toamnă - fîntîna-arteziană alungă trecătorii Dan Doman Iată mai jos un poem parcă făcut să ilustreze ceea ce s-a spus despre lumea În expansiune izvorîtă dintr-un element al haiku-ului: După Înserat, câmpul plin de greieri... până la stele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
existența oricare germen de necesitate și finalitate cum ar fi iluzia supereroului la Nietzsche pentru că ar constitui renunțarea la a mai trăi cu amarele scuze ale lucidității. Existența este superflua, este lipsită de boală neesențialului. Cu toate acestea, viața este tiranica și locul unde își exercită această tiranie este eu-ul, spune Cioran: "Universul începe și se termină cu fiecare individ în parte, fie el Shakespeare sau Neica Nimeni, pentru că fiecare individ își trăiește în absolut meritele sau nulitatea"29. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
imediat după ce moare un frate al lui mai mic al cărui nume l-a și moștenit pe care mama sa il adoră și pe care nu l-a uitat niciodată, fapt pentru care mama s-a transformat în posesiva și tiranica, obligându-l să se închidă în el. Copilăria să a fost închisă, gri, nu stia să se joace: "cu nasul lipit de geam, mă uitam ore întregi la ceilalți copii care se jucau aproape de mine"34. Dona Juana este hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mod mai intens decât era normal acea dragoste bolnăvicioasa prin care ființele în amurgul existenței se agață cu unghiile și dinții de cel ce reprezinta viață"35. Din teama de nu-l pierde că și pe celalalt Ernesto, a devenit tiranica, transformându-l în "copil-problemă", atât pentru el, cât și pentru ceilalți, cum spune scriitorul. Lipsindu-l de libertatea de a se juca că și ceilalți copii, i-a mutilat copilăria, în termeni literări am putea spune că l-a împins
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca argument pentru doctrina whig a opoziției protestante din parlamentul Angliei, care și-a construit discursul public, în timpul Restaurației, plecând de la teoriile dreptului natural. Acestea au fost formulate în mediul protestant tocmai în scopul de a justifica rezistența față de monarhii tiranici, în contextul conflictelor religioase din lumea protestantă 3. La polul opus dreptului natural se afla doctrina monarhiei de drept divin care, în Anglia, a căpătat un caracter particular, pentru că doctrina anglicană punea șefia Bisericii în mâna monarhului. Teoriile rezistenței whig
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
credința universală puteau fi asasinați cu aprobarea tacită a Bisericii. Ca urmare, catolicii englezi au tipărit o serie de cărți care legitimau rezistența față de regii eretici, iar prezbiterienii au produs și ei o doctrină care justifica rezistența violentă față de regii tiranici adversari ai religiei adevărate. Două dintre acestea, apărute în 1579, erau Vindiciae contra tyranos, de Stephanus Junius Brutus, care se referea la rezistența hughenoților din Franța, și De jure regni Scotos, de George Buchanan, care justifica rebeliunea împotriva Mariei Stuart
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în practica politică engleză de dinainte de Iacob I. Este adevărat că au existat regi care au încarnat un model absolutist, dar au existat și alte realități politice: Magna Carta, succesiunea la tron pe linie feminină, dreptul de rezistență față de monarhii tiranici, promovat de teologia calvinistă; toate acestea se opun modelului patriarhalist nu ca simple doctrine, ci ca realități politice. Teoria lui Filmer nu corespunde acestor realități pentru că se bazează pe două doctrine străine de Anglia: cea a lui Iacob I, concepută
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fiind singura formă de guvernare care, în structura ei esențială, nu comportă nici o obligație autentică. Ea este prin excelență o putere împotriva naturii și, în consecință, o putere aflată dincolo de orice morală. Puterea arbitrară absolută nu poate fi decât una tiranică, consideră Locke, având drept exemplu conduita lui Carol al II-lea82 sau pe cea a lui Iacob al II-lea. Astfel, vorbim despre tiranie atunci când regele guvernează după bunul plac, când alegerile sunt corupte, când proprietatea este invadată, când prințul se
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în calcul decât aceste două situații, tertium non datur: sau oamenii își văd de treabă beneficiind de protecția unui guvern liberal și constituțional, sau se revoltă împotriva unui guvern care a încetat de a mai fi liberal și a devenit tiranic 112. Situația din urmă îi pune în stare de război, și tocmai acest lucru este vizat de Locke atunci când spune că "apelul nu stă decât în ceruri". Iată continuarea pasajului: "Forța între persoane care nu au un superior cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
se poate de palpabil în logica stratificării sociale. De altfel, la Urmuz ne întîlnim mereu cu un suprapersonaj, nenumit, dar care le înglobează pe toate celelalte și a cărui prezență mai degrabă se ghicește: autoritatea ia aici chipul ierarhiei sociale tiranice, așa cum la Kafka legea își face simțită prezența în parabole. Stamate, din cauza "ocupațiilor ce le avea în consiliul comunal", a ajuns să capete o "formă aproape eliptică", în timp ce fiul său Bufty, "gras, blazat și în etate de patru ani", e
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]