5,494 matches
-
în două volume - Popasuri vânătorești (1906) și Dor pustiu (1908). În primul, câteva întâmplări mărunte sunt tratate cu umor, pe un ton mucalit, natural și senin, constituindu-se în lecturi ușoare și plăcute. În cel de-al doilea, doar piesa titulară e o povestire coerentă, veridică, susținută de o exprimare adecvată, care reușește să creeze o atmosferă grea, de nefericire implacabilă, țesută ca un halou în jurul unui personaj viabil. În celelalte proze, autorul alunecă spre artificial, senzațional și fantasmagoric, înspre relatarea
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
Poe ori cutare „tales of unexpected” scenarizate postmodern în cinematografia britanică. (De altminteri, caracteristic aici este tocmai umorul negru, englezesc.) Cruzime, rafinament și ironie neagră (Un craniu remarcabil), cu nostalgia lui Graham Greene. Un punct de plecare, derizoriu-grotesc, al povestirii titulare („aș putea fi îndrăgostit orbește de Mona... dacă n-ar fi atât de hotărâtă să nu se radă pe picioare”) se transformă într-o amețitoare orgie vizuală, un soi de realitate virtuală cu Monica Vittti în Aventura lui Michelangelo Antonioni
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
aduse, potrivit legii, prevederilor actului de planificare pe baza căruia acesta a fost încheiat, precum și să-l actualizeze în funcție de cerințele progresului tehnic. Articolul 18 În cazul unor comenzi sau contracte noi de export, eficiente pentru economia națională, centralele și ministerele titulare de plan, împreună cu Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe și Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, vor stabili măsuri pentru realizarea acestor comenzi sau contracte, cu adaptarea corespunzătoare a contractelor economice interne
LEGE nr. 3 din 30 martie 1988 privind încheierea şi executarea contractelor economice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106714_a_108043]
-
sacrală, cu ecouri biblice, cu inflexiuni de retorică sacerdotală. În cuprinsul nuvelisticii lui G. se disting, în funcție de natura subiectelor și de sursele tematice, trei direcții principale. Una e ilustrată de povestirile edifiante, extrase din Noul Testament sau propunând legende hagiografice. Piesa titulară a volumului Caligraful Terțiu portretizează moral un ucenic și secretar al Apostolului Pavel. În Grădina lui Iosef din Arimateia este evocat cunoscutul personaj evanghelic, cel care a pus corpul neînsuflețit al lui Iisus în mormânt. Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
în iad, terorizate, fără a i se împotrivi hotărât, de demonul cărnii. Acolo ajung și Mură, și Oleana, tinerii din romantica poveste de dragoste, cu subiect sadovenian, Copca Rădvanului: ea, fiică de boier, el, țigan lăutar rob. În Soleima, eroina titulară, o cadână, este împușcată de soțul ei pentru o presupusă infidelitate, fie și numai visată. Dintre romanele lui G., două dezvoltă problematica din nuvele, în special pe cea erotică. Scris la persoana întâi, Roxana e confesiunea unui tânăr preot celibatar
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
și să explice, nu să „reflecte” realitatea. Acțiunea s-ar afla în conștiință, actant e gândul, care analizează, constată, se zbate, caută soluții, ia decizii, uneori fatale. Mai consistente sunt prozele din culegerea Mânia lui Hercule (1943), unde, în nuvela titulară, se încearcă reconstituirea fluxului conștiinței unui om care, cu mintea aprinsă de febră, ucide, totul fiind confuz, într-o atmosferă clar-obscură, specifică unui psihic bolnav. În alt loc, un personaj plin de ură, ateu, comite un atentat și dintr-o dată
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Primului volum de povestiri îi succedă multe altele, izvorâte din aceeași matrice: Icoane din popor (1911), La cruci (1911), Din umbra satelor (1913), Zile senine (1913) și Însăilări (1914; Premiul Academiei Române), Gura iadului (1915), Clacă și robot (1916) ș.a. Nuvela titulară a culegerii Pădurarul Stoichiță (1957) ilustrează tipic incapacitatea prozatorului de a conferi o armătură durabilă unei materii remarcabile. Scenele în care, întorși de la un proces nedrept, moșierul și arendașul sunt atacați și sfâșiați de lupi, iar pădurarul, om de bine
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
El însuși a fost în ultimii cinci ani profesor la această școală și cunoaște bine climatul școlar și cultura organizațională ce domnește aici: școala este una de renume, a dat generații după generații de olimpici. De aceea, între cadrele didactice titulare este permanent un climat concurențial, conflictual pe alocuri atunci când unii dintre profesori își doresc anumite clase sau consideră că un alt coleg a primit o clasă mai bună. Iată de ce, deși cei mai mulți dintre ei sunt excelenți profesioniști, reușesc foarte rar
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Protagoniștii traversează o mutație la palierul ființei; o „trecere de nivel” ontologic. Este un fenomen de metanoia, care apare de timpuriu în proza lui S., unde individul cunoaște la un moment dat o fază de iluminare, precum povestitorul din narațiunea titulară din Eu și iadul sau cum se întâmplă cu profesorul din romanul Muntele viu (1998). Alte personaje, ca preotul Matei Zarna, maestrul Isac Luria, Sorin Fieraru, Leon Templea, Horațiu Ionescu, studenta Camelia, Horia Cantacuzino ș.a., traversează cruciale experiențe transpersonale. Toți
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
1982). Va participa, în calitate de colaborator, și la elaborarea altor cinci volume ale lucrării, care privesc perioada 1919-1944 și au apărut în intervalul 1997-2003. Face parte din colegiul redacțional al revistelor „Synthesis” și „Jurnalul literar”, la cea din urmă fiind și titulara rubricii „Traiectorii”. Mai colaborează la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” / „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară” (unde din 2002 va susține rubrica „Cronica edițiilor”), „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Manuscriptum” ș.a. Ș. se impune atenției cu micromonografia
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Matilda (1931), prozatoarea trece din lumea satului în spațiul citadin și interesul ei se deplasează de la social la psihologic. Centrul de greutate al narațiunilor e dat de dramele și procesele interioare ale unor personaje, mai cu seamă feminine. În nuvela titulară, o adolescentă, privind fotografii din tinerețe ale mătușii sale și citind, în pod, scrisori ale celor doi soți pe care femeia îi avusese, primul decedat în închisoare, se minunează cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori și
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
și au trimis-o în țară aice, până a nu muri el. Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine...”?), promițând că se va întoarce, dar neținându-și făgăduiala. Cealaltă „văduvă”, Ștefana Mihailovna (rusoaică sau caucaziană?), „titulară” a patului voievodal de mai multă vreme, va emite pretenții de succesoare (își zicea „Celsissimi Mold. Principis relicta vidua ac principissa”, deși recunoaște ilegitimitatea statutului: „non sit per leges legitima uxor”). Dar a fost contestată. Ea a fost aceea care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
constatând că speranța întoarcerii în Moldova era tot mai palidă. Sau poate că o exasperaseră, în fine, apetiturile erotice (de mult cunoscute) ale senzualului ei bărbat și, soție neglijată, se hotărâse să oficializeze, prin plecare, stingerea unei relații. într-adevăr, „titulară” a patului voievodal era de mai mult timp, verosimil, Ștefana Mihailovna, o roabă eliberată de Doamna Safta, rusoaică (N. Drăganu) sau, poate, circaziană (Constantin Gane), credincioasă țiitoare a Domnului. Munteanul aflase că Voievodul „nu o iubiia [pe Doamna Safta], că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epocii. Între timp S. perseverase și ca nuvelist, o primă mobilizare editorială în acest regim producându-se odată cu Oracolul (1969), unde sunt atinse cu o relativă dexteritate teme obligatorii ale genului SF: roboți, extratereștri, voiajul temporal sau, ca în nuvela titulară, citirea viitorului etc. Un câștig ar fi, totuși, dat de încercările timide de tratare în răspăr a rețetei SF. Cuadratura cercului (1975) descoperă însă un prozator semnificativ superior celui etalat mai înainte. Subintitulat Fals tratat de urbogonie și inspirat, probabil
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
producții au fost tipărite; în schimb, unele au fost radiodifuzate în R. D. Germană și R. S. Cehoslovacă, iar câteva au obținut diverse premii. Culegerea Pensiunea doamnei Olimpia (1983), apărută în seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu, reunește, alături de piesa titulară, Hotelul astenicilor, Carambol, Curaj de vânzare (51%), Reprezentația (Regula jocului), Călătorie în doi. Autor de succes, Ș. atrăgea publicul anilor ’70-’80 îndeosebi prin ponderea comicului. Cele mai multe piese sunt comedii ușoare, de situații, farse, înveselitoare prin subiect, intrigă, prin vivacitatea
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
seamă de ziare („Scânteia”, „Libertatea”, „Viața capitalei”, „Viitorul”). În poezie, însușirea definitorie a lui T. este iscusința artizanală. Evoluția sa învederează un dar deosebit de a făuri impecabil în orice stil, de a pune în funcție „mașinării romantice”, potrivit unei specificări titulare, sau aflate la antipodul romantismului. Prima carte, Pasărea albastră, se înscrie, cu toată absența spiritului religios, în formula tradiționalismului interbelic. Versuri de factură clasică derulează priveliști autohtone, stilizate canonic, transfigurează peisaje rurale tipice: „Ne-a-ntâmpinat cu fruntea albă seara/ și codrii
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
pentru fabulosul grotesc și absurd. „Suav anapoda”, el intuiește că „Ninive a fost un cal/ introdus în iapa Eufrat”, că „oarecarele Assardahon a căzut sub potcoavele calului Vavilon”, descoperă că „în burtă la miazănoaptele/ pâlpâie o creangă de sud”. Piesa titulară a volumului Suav anapoda (1969) e un scenariu de o absurditate delicioasă. În fiecare noapte - relatează autorul - în odaia lui intră un vânător, însoțit de un cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de patefon”. Se pune la fript un
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului, care, prin bovarismul personajelor, este o prefigurare a „căderii în lume”. Desprinderea lui Ț. din plutonul anilor ’60 se va realiza prin Galeria cu viță sălbatică (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române), unde prozatorul brevetează formula folosită
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
dar și cel al trecutului apropiat, într-o cordială devălmășie, căci, explorate în aspectele lor derizorii, cele două universuri se confundă. Lumea fictivă a cărții ascultă de aceeași regulă a jocului - simularea - și se supune principiului lui „ca și cum”. În narațiunea titulară mistificarea este ridicată la puterea a doua, mimând o formă deja golită de sens. Refugiat în lumea sordidă de bloc, un grup de nostalgici comuniști debusolați imaginează un grotesc simulacru de democrație al unei lumi definitiv apuse: adunarea de partid
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
la Centre Național de la Recherche Scientifique, până în 1977, când este pensionat. Ulterior va preda un timp limba și literatura română la Universitatea „La Sapienza” din Romă, dar nu obține numirea definitivă ca profesor, desi primise sprijinul Rosei Del Conte, fostă titulara a catedrei. Nu ignoră activitatea politică și se înscrie în Uniunea Democratică a Românilor Liberi, organizație fondată în 1948. Este un harnic și prestigios colaborator al publicațiilor exilului românesc, tipărind studii, articole și recenzii îndeosebi în „Revue des études roumaines
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
flămânzi, am fost orbi și desculți”, trăind în „vetre sărace”. El prevede cum „făclii vor izbucni curând și pretutindeni” și constată de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte din 1945 apare și viitoarea metaforă titulară „vioara roșie”. Posesorul ei se vrea făuritor de poezie vaticinară, militantă: „Cu tălpile goale, cu hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Poezie lui Tudor Arghezi (Invincibilul Arghezi). O rubrică încăpătoare este „Arta și cultura”, unde se include o „Cronică teatrală” cu mai mulți semnatari (Rubio Liviu - director de scenă la Teatrul Gioconda -, Al. Cerna-Rădulescu), transformată în „Cronica dramatică” odată cu trecerea ca titulară a Constanței Trifu de la „Cronica cinematografică” și, în cele din urmă, când este încredințată unei Xantipa, devenită „Bazar teatral”. Bine documentate sub aspectul jocului actorilor, ca și asupra valorii literare a textului dramatic sunt comentariile Despre teatrul lui Mihai Sebastian
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
-și o dublă descendență - din Marin Preda și din Școala de la Târgoviște -, U. schițează o autocaracterizare acceptabilă. Din perspectiva subiectelor, dar și a construcției și scriiturii, textele au o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop cu o mare varietate cromatică: piesa titulară, Prunele electrice, este cronica aventurilor unei formații neprofesioniste de muzică rock, confruntate cu obtuzitatea mărunților îndrumători culturali ai sistemului. Țuică de prună consemnează ca un ritual inițiatic participarea unui adolescent la distilarea, după rânduială, a țuicii, soldată cu o beție
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
recomandărilor ideologice, în volumul colectiv Debut 86, publicat de Cartea Românească. Îi reușește însă performanța rară de a redebuta, prin concurs, la aceeași editură, cu volumul personal de proză scurtă, Anotimpurile după Zenovie (1988). Cartea lui U. reunește în jurul nuvelei titulare un sistem de texte satelit, diferite ca valoare și dimensiuni. Considerate în ansamblu, ele proiectează o lume fictivă, un mediu social și o tipologie care îl plasează pe autor alături de Tudor Vlad și de Alexandru Vlad sau de Viorel Marineasa
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]