666 matches
-
cu prezența de spirit necesară pentru a scoate bijuteriile noastre de familie, aurul și valuta din pungile nepotrivite pe care le ascunseserăm În bagaje și să le coasă pe cele mai valoroase În păpușile mele, În căptușeala hainelor noastre, În tivurile fustelor și pantalonilor ca să nu le găsească soldații. În căptușeala hainei aveam agrafa din jad a mamei pe care o furasem de pe noptiera Mamei Scumpe. Nu de hoți ne era nouă teamă, ci de Kuomintang, căci, sub pedeapsa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noi i-am mulțumit În gând portarului nostru pentru Înțelepciunea de care dăduse dovadă luând lucrurile de valoare din bagaje. Ne-au pus la loc bagajul În portbagaj. Apoi au Început să pipăie mânecile și dublura hainelor trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că dansează step. Frații mei păreau niște fantome livide și letargice. Tatăl meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
curajoși. Cei care ascultau acum vor Încerca să fie și ei la fel de curajoși. La lăsarea serii, bunica a scos șalurile roșii cântătoare pe care le reparaseră În acea dimineață. Înșiraseră carapacele lucioase a o sută de cărăbuși de smarald pe tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care și-ar fi oprit privirea. După cum avea obiceiul, nici măcar în ziua aceea regele nu îmbrăcase veșminte somptuoase: sub splendida armură din plăci, fabricată cu siguranță în Orient, Balamber ghici o tunică dalmatica, ă simplă, cu mâneci lungi, dar cu tiv și broderie cu specific hun. înconjurat fiind de mai multe persoane, își dădu seama de prezența lui doar într-un târziu. — Ah! exclamă, măsurându-l cu o privire scurtă, dar pătrunzătoare, acea privire care, după cum bine știau toți cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
n-ar câștiga oamenii bani și putere prin demență? Ar trebui să meargă mână În mână. Sammler Își scosese pantofii și acum picioarele lungi, fragile, În ciorapi maro cu jartiere și le simțea reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de ochelari cu lentile negre, tubul curbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rigide despre putere? El Însuși era o persoană dependentă. Hilda fusese mult mai puternică decât el. În umbletul legănat de mafiot se găseau aere de dezînfrânare În afara legii. Însă micuța Hilda cu picioarele ei ca niște bețe, cu părul Înfoiat, tivurile impecabile și rafinamentele Încântătoare era adevăratul criminal. Își Înfipsese ghearele În Elya. Și nimeni nu-l ajutase niciodată pe Elya. Cine era acolo să-l ajute? Era genul de individ de la care venea ajutorul. Nu exista nici o Înțelegere să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a o jigni copilărește. Tușeam ca pentru a-mi masca râsul atunci când Sheba vorbea cu cineva. Sau, când intra în cancelarie, făceam o mutră din care toată lumea înțelegea că nu eram de acord cu vestimentația ei. Odată, când îi atârna tivul la spate, am făcut un întreg circ dându-i, de față cu toți colegii, un ac de siguranță. Dar nimic din gesturile astea meschine nu mi-a adus vreo mângâiere. Sheba nu răspundea provocărilor mele. De cele mai multe ori, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de interes pentru posterele ei. Comentariul lui Connolly era atât de mult exact ceea ce intenționase ea să transmită, încât pe jumătate a crezut că își bate joc de ea. — Te dă peste cap, nu? a adăugat ea, jucându-se cu tivul. Fața lui nu arăta nici urmă de intenție satirică. — Da, a zis el repede. Exact. Te dă peste cap, aveți dreptate. Apoi s-a pregătit să plece. Sheba i-a spus că poate să treacă și să-i aducă desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a întors Richard cu fosta soție și cu fiica cea mare, Saskia. Cea mică, Claire, se hotărâse în ultimul moment să rămână acasă. — Bună, Barbara, bună, Bash, a strigat Marcia, prelingându-se în bucătărie. Avea o pelerină violetă, al cărei tiv se târa pe jos pe podeaua bucătăriei, adunând resturile pe care Sheba le lăsase ciopârțind carnea fără grijă. — Oh, splendid, paste, triluia ea, uitându-se în oalele de pe aragaz. Exact de asta aveam poftă, ceva simplu și de casă. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dat-o, din care desprinsesem numai capul ca o ghilotinare sublimă a înfățișării tale de-atunci, care pentru mine a rămas neschimbată. La penultima noastră întâlnire o aveam cusută sub rever, peste ea un petic din aceeași rochie, luat din tivul de jos; știam că trebuie să plec în curând, eram fericită de ideea ce-mi trecuse prin cap și o realizasem, dar nu-ți puteam spune, te-ai fi speriat. O înseninare a ființei, și o imensă durere. Eram mângâiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sertarul cu desuurile Selinei, cu intenția de a-i pregăti o selecție-surpriză pentru când avea să-și facă apariția din baie. Hei, astea sunt noi. Și astea... În timp ce pipăiam cu gesturi de expert corsetul nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă? Nu: un sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc tot timpul prin sertar și Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ascultă la mine. Îndreptat de propria-i greutate, cu prisme la fel de vii ca petele de petrol sau benzină, părul ei bogat îi cobora până pe spate. Când s-a oprit și s-a întors să-mi toarne din nou în pahar, tivul sârmos al părului îi acoperea aproape în întregime spatele îngust. Doamne, cum mi-aș mai dori o asemenea coamă americană, în locul cârpei de vase sub care îmi trăiesc viața... De la bun început, matroana m-a asigurat, plină de afecțiune, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
l-ai ales pe atoli care ar fi avut mai mult de pierdut? M-am întors la ogeacul meu prin ploaia subțire. Și cerul. Iisuse! în penumbrele aburului slinos, cu ochiuri de lumină în care se distingea doar întunericul și tivul de ceață și unsoare, aerul atârna m spatele și în fața mea ca o chiuvetă veche, plină cu vase murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat, își ispășea condamnarea sub cerul mustind de apă. La intrarea ornamentată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu ținte și resturi de jeans. Am remarcat că intrarea spre mansarda lui Fielding era exact în spatele lor, o ușă numerotată printre coastele negre... Mi-am încheiat cu un gest elegant nasturele de la mijloc al noului meu costum (alburiu cu tiv negru: nu prea sunt de asta - tare aș vrea să fii aici, tare aș vrea să fii aici și să-mi spui că totul e în regulă) și am traversat strada agale cu mâinile în buzunarele pantalonilor. Poponarii nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușii, întrerupându-le jocul. Eu prima, eu prima! strigă Cezara intrând ca o vijelie pe ușă și îmbrăcând în grabă rochia de probă. Umblă cu grijă că-i descoși încheieturile, spune mama. Mâneca asta e prea lungă. Pentru că nu are tivul făcut. Gulerul e prea larg. Îl încheiem într-un nasture. Floarea asta e prea mică, vreau multe flori pe toată rochița. Lasă așa, simplu și elegant, e de bun gust. Și e prea lungă, vreau mai scurtă, uite așa! spune
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în timp ce mama cu greu izbuti să deseneze cu creta semnele necesare. Veni apoi rândul Vivianei, care stătu cuminte la probă, dar nerăbdatoare, fremătând ca râul de munte. E gata? Mai durează puțin. Pot să plec? Încă nu, să însemnez și tivul. Cea de-a treia fetiță, Angelina, stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în miniatură. Pot să cos și eu, mămico? Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stătea pe un trepied, cam la un metru în spatele canapelei, iar în el se găsea deja o rolă de film. Danny se așeză. Claire apăsă pe comutatoare, reduse din intensitatea luminii și se cuibări lângă el, cu picioarele adunate sub tivul fustei. Ecranul se lumină și începu filmul. Un test de filmare. Fade-in în alb-negru. O blondă platinată și un mexican cu o tunsoare ca la un dos de rață se dezbrăcau. Decorul era o cameră de motel: un pat, pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de companii, prin eșaloanele inferioare, până la cel mai umil infanterist sau purtător de sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
savura din când în când câte un Baccardi cu Cola-Cola. în timp ce mă holbam la el încercând să-i găsesc ceva defecte, am observat că are mâini mici și, mai rău decât atât, picioare mici. Cu greu îi vedeai pantofii de sub tivul pantalonilor. Uram bărbații cu mâini și picioare mici. Defectele astea îi făceau să pară lipsiți de masculinitate, mai curând niște drăcușori sau niște pitici. Helen susținea sus și tare că bărbații cu mâini mici erau favoriții ei, dar asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de duminică a fost Anna! Am fost încântată s-o văd. Nu numai fiindcă era drăguță, dar și pentru că, desigur, speram să-mi paseze ceva droguri după care tânjeam grozav. Ne-am îmbrățișat cu căldură, apoi Anna a călcat pe tivul de la fustă și s-a împiedicat. Cu toate că semăna foarte bine cu Helen, era micuță, avea ochii verzi și un păr lung și negru, Anna nu era la fel de sigură pe ea ca Helen. Tot timpul se împiedica de ceva, cădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dinții din față avea o gaură prin care puteai să treci cu camionul. Pe față era dată cu un fond de ten ieftin, cu vreo câteva nuanțe prea închis pe care și-l întinsese cu stângăcie. Era mult prea grasă. Tivul fustei roșii și mult prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea și părea foarte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înroșesc, deși nu am făcut nimic greșit. Deschid căruciorul și încep să caut la repezeală prin el. Simt cum Snakely se uită la pantofii mei, la dresurile mele, părul meu, la tot. Sper din tot sufletul că nu-mi atârnă tivul sau ceva de genul ăsta. N-aș vrea să-i dau vreun motiv să-mi facă plângere. Cumva porți o brățară de argint? întreabă ea. Aha. M-a prins! Nu e șireată? Nu ai voie să porți decât bijuterii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gândit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și eu m‑am gândit la ea, dar e un pic cam scurtă. Mă gândeam la cea până la genunchi. Știți, aia cu panglică în jurul tivului... — Vedem noi, zice Erin, cu un zâmbet plăcut. Haideți să vă aduc niște haine și să ne uităm la ele. Se duce să‑mi adune hainele și eu mă așez și‑mi savurez șampania. Nu e rău deloc. E mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]