418 matches
-
cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau pe pereți, cum fac de obicei micuții aduși cu japca-n muzee, ci se târau fascinați, ca niște cap tivi, pe urmele ghidei și o-nconjurau în tăcere. Nici eu n-am mai văzut nimic din muzeu de-atunci încolo. I-am abandonat pe soții Pop - care ținuseră să intre într-o grotă pictată cu nenu mărate trupuri de egipteni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa de-a lungul rîpei și curgea prin ușile deschise din celălalt capăt, strîngîndu-se într-un mic lac tivit cu papură și pavat cu frunze de nufăr. Thaw știa că ăsta era canalul, un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uitîndu-se apoi zece minute pe fereastră, amînînd din clipă în clipă efortul de a-l scoate pe următorul. Afară era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bănci cu cupluri vîrsnice. Thaw și Coulter se îndreptară spre bănci și se așezară pe una din ele. Erau la marginea unui podiș, în apropierea vîrfului Cathkin Braes, și o mică stîncă cobora de la picioarele lor spre un alt spațiu tivit cu copaci și plin de zgomotele jocurilor de copii. De acolo, pămîntul cobora în terase împădurite abrupte spre o vale acoperită cu un covor de acoperișuri și cu țepii coșurilor de fabrică. La est, Clyde se vedea șerpuind printre ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în direcții opuse, iar cu jumătate de gură rînjea și cealaltă era strîns închisă. Domnul McDade, din dreapta, îmbătrînea. Scobiturile din obraji și gît se adînceau. Se holba la doctorii și asistentele care treceau cu niște ochi neobișnuit de mari și tiviți cu roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind: — Ce... mai... treabă... așa-i? Era evident că suferința lui cerea companie, dar Thaw murmura „Mda“, fără să-și ridice privirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era miezul nopții, mai erau oameni pe stradă - unul sau doi bărbați spilcuiți mergînd vioi, un pierde-vară într-o haină mizeră care citea un ziar la colțul străzii. Două femei se opriră vizavi. Erau tinere, înalte și îmbrăcate în haine tivite cu blană, care lăsau să li se vadă rochiile. Una dintre ele scoase piciorul în afară, își ridică poala rochiei pînă la jumătatea coapsei și își făcu de lucru la ciorap. Femeia care o însoțea se uita cu dispreț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțea Îngrijorare și milă acum, că Își pierduse soțul, deși nu atâta Îngrijorare și milă cât simțea pentru ea Însăși, acum, că Își pierduse fiul. Pe bancheta din spate se afla Petite-Ma. Astăzi purta un văl adevărat, de exterior, tivit cu un negru ca cerneala la capete. În prima zi petrecută În Istanbul, Rose a petrecut o groază de timp Încercând să descopere criteriul esențial care avea să o lămurească o dată pentru totdeauna de ce unele turcoaice purtau văl și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fotolii, Întrebîndu-se de unde au apărut bogații cei noi. Un domn cărnos șade alături de amanta sa, o fostă stewardesă pe care a reușit să și-o țină alături timp de șaptesprezece ani. Colțurile gurii ei atîrnă În jos, ochii Îi sînt tiviți cu roșu de toți anii ăștia petrecuți așteptînd lîngă telefon. E pe drojdie, a ajuns la fundul sacului, banii Îi sînt băgați Încă În mărfuri industriale, copiii nu mai vorbesc cu el. Wakefield poate vedea toate acestea și Încă multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mic hotel de pe vremuri, cu bârne de stejar, așezat în mijlocul unui parc în care se afla un mic lac. Chiar când sosiră, un stol de gâște sălbatice se ridicară în zbor și dispărură în formație completă în amurg, cu aripile tivite cu roșu. — E splendid, șopti Fran respirând greu, încercând să uite ce rău se simțea. — Mersi. Am comandat gâștele special pentru tine. Cred că avem timp exact atât cât să urcăm și să ne schimbăm pentru cină. Masa fu delicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi trebuit să te las singur cu el. Probabil că am înnebunit. — Nu e vorba de Ralph, tată. Vino înăuntru. Jack împinse ușa de la intrare și descoperi că era blocată de o grămadă de valize. Erau cinci cu totul, fiecare tivită cu piele verde închis și brună, ce le dădea un aer elegant, de la o valiză voluminoasă în formă de cufăr până la o poșetuță. Îi amintiră pentru o clipă lui Jack de acele premii pe bandă rulantă de la concursurile televizate, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și, redobândindu-și brusc calmul, a poruncit: - Să intre consilierii! Probabil că așteptau într-o odaie alăturată, de vreme ce i-am văzut intrând imediat. Erau doisprezece cu toții, unii longobarzi și alții romani, oameni vârstnici îmbrăcați în togi de aceeași croială, albe, tivite pe margini cu roșu, de parcă ar fi fost senatori ai imperiului. - Uită-te bine la ei, duce de Spoleto, îi vezi? Adaloald s-a ridicat și a pășit prin spatele membrilor consiliului. Oprindu-se îndărătul fiecăruia, a spus: - Are vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu ierburi descântate, și-a frecat buzele cu hrean, le-a vopsit, începând o cutiuță nouă de cremă amestecată cu Phytolacca Decandra. În zorii zilele de 22 aprilie, arăta ca o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru, cu fața albă și buzele foarte roșii. S-a așezat în trăsură cu satisfacția de a se ști frumoasă. Zogru a privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și și-a adus brusc aminte de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe la tine într-o zi când sunt ei plecați si-o să mă uit la ea. Și nu știu să cos nasturi... — Nasturi. Ia o bucată de hârtie și un creion și începe să noteze pe ea, încă mestecând. Știi să tivești un material ? — Ăă... — Tivit. Scrie mai departe. La călcat te pricepi ? Ridică privirea, brusc alertată. Nu se poate să nu fi călcat la viața ta. La capitolul ăsta nu prea văd cum ai fi putut să-i tragi în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acestei femei. Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole, înfrumusețat cu nasturi aurii chiar și pe buzunare, care nu aveau nevoie de așa ceva. Elegant, dar confortabil. Arăta de parcă Woman’s Journal ar fi folosit-o ca model pentru schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
caritabile poate că n-o să bage nimeni de seamă că ai venit îmbrăcată în desuuri, zise Hugo. —Hugo! Dar e o Dolce & Gabbana! zise Violet, chicotind. Rochia era compusă dintr-o palmă de material negru, cu cupe asortate și bretele tivite cu dantelă, nu foarte diferită de cea a Tabithei. Numai că Violet purta originalul, iar Tabitha o copie ieftină. Nu era greu de observat diferența. — Am făcut pe modelul pentru ziarul Mail săptămâna trecută și cei de la Dolce au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tania Topciov, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.24 Timișoara, județul Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona În fiecare dimineață, soarele îmi sărută visele și mă trezesc cu genele tivite de somn pentru a merge la școală. De fiecare dată, în prima oră, aud sunetul trenului fugarnic, care mă cheamă parcă să călătoresc cu el, pe tărâmuri necunoscute, în zile geroase de iarnă sau în zile toride de vară. Sunt
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
ora de practică pe care le-o introdusese în orarul de la școală, din clasa a V-a, la două săptămâni. În afară de goblen mai învățase și ceva croitorie, știa să-și coasă singură fermoarele care se stricau la fuste sau pantaloni, tivea diverse cearceafuri pentru lenjerie și fețe de masă. Primea scrisori de la iubitul ei în fiecare săptămână și răspundea cu regularitate la ele. Îi povestea despre profesori cât de exigenți sunt cu studenții, despre colegii lui de grupă, despre sesiunea pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vă căsătoriți. Titi înlemni. - Dar eu, bâigui el, trebuie să-ntreb pe mama, dacă vrea mama. Locotenentul râse cu poftă. - D-apoi când ai făcut isprava, amice, de ce n-ai întrebatpe mama? - Mama dumitale, zise împăciuitor și cam emfatic colonelul, tivindu-și mustața cu dosul mâinii, n-are de ce să nu-ți dea voie. Doar domnișoara Ana e fată frumoasă, cu zestre, e de familie onorabilă. - Mă-ndoiesc, interveni Sohațchi, ca la un consiliu militar, fără să-l mai privească pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i cu iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se, gazda. Ai visat că ai luat nota zece la școală? - Nu, mărturisea întrucîtva rușinat Sinistratul. - Vai mie!... N-a visat nimic despre școală. Nici să nu îndrăznești să-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aici și aici?! Tivite cu portocaliu și cu un fir de albastru... Dar deloc înroșite. Pleoapele Sfântului nostru Apostol Andrei? - Observ. Numai că firul albastru e un fir verde închis. - Asta acum!... Din pricină că te-ai apropiat tu. Totuși, nu-s deloc înroșite. Asta înseamnă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat la masă. Țiganca gătise doi curcani la tavă. Oacă îi împărțise cu mâna lui dibace. Ucenicul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai cui bani? Preotul se ridica, mîhnit: - Văd eu că în casa asta stă Diavolul! Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui mâna pe ele, și două icoane, poleite, cu rame scumpe... Cu cei săraci a fost mai ușor. Ei, din ce aveau, din ce n-aveau, tot au adus sfântului lăcaș. Muierile ascundeau banii, înșelau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coborau din trăsuri, plini de parale, guralivi, puși pe petrecere și pe risipit. Veneau cu niște muieri grase, nădușite, călcând prost în pantofii noi, de lac, cu tocuri scunde, după moda timpului, în rochii de batir sau de mătase neagră tivite cu stric, ce se mototoleau la căldură, cu mărgele colorate, de sticlă, pe gâturile groase, cu ochii pe bărbații lor, care soseau aghesmuiți, cu limba ascuțită, gata să le sară țandăra și să se supere. Aici se desfăceau case, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]