723 matches
-
tine, nu vei deveni un general bun, nici chiar când ai să crești. Manju era destul de mare pentru a înțelege câte ceva din raționamentul mamei lui. O ascultă un moment în tăcere, dar apoi începu dintr-o dată să plângă zgomotos, cu toane: — Vreau să văd lupta! Vreau să văd! Nici preparatorul copilului nu știa ce să facă și se mulțumea să stea alături, privind. Chiar atunci, în bătălie avu loc o pauză, deși continuau să se audă împușcături. Fata cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întâlnesc cu ei. Atâta tot îl vesti pe Hideyoshi, prin mijlocirea aghiotantului. Hideyoshi era în dilemă. Nu putea decât să aștepte. Se înapoie în camera de oaspeți, unde îl lăsase pe Naoie, și-i vesti rezultatul. — Domnia Sa nu e în toane prea bune azi. Mă așteptați un timp la locuința dumneavoastră? — E indispus? întrebă nefericit Naoie. Solicitând pacea, nu cerșise mila lui Nobunaga. Încă mai putea să conteze pe o armată formidabilă. Ce se întâmpla? De ce acea primire rece? Aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mea să aduc vorba, dar când erați purtătorul de sandale al Seniorului Nobunaga, vă dedicați din toată inima îndatoririlor unui sandalagiu; iar când ați avut statutul de samurai, vă investeați toate capacitățile în îndeplinirea sarcinilor samuraiului. Niciodată nu ați avut toanele nesăbuite de a privi în sus și a încerca să vă avântați mai departe. Lucrul de care mă tem acum cel mai mult este că - fidel acestei mentalități - vă veți achita de datoriile din provinciile apusene, sau veți îndeplini complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ușurat? — Trebuie să mă repet? Vina nu este a Seniorului Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era în apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi în toane mai bune. Dengo vorbea mai mult sau mai puțin surescitat: — Îl priviți cumva pe Seniorul Mitsuhide ca pe un vasal care trebuie să se umilească de hatârul toanelor stăpânului său? Așa se cade să vă gândiți la Seniorul Akechi Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi în toane mai bune. Dengo vorbea mai mult sau mai puțin surescitat: — Îl priviți cumva pe Seniorul Mitsuhide ca pe un vasal care trebuie să se umilească de hatârul toanelor stăpânului său? Așa se cade să vă gândiți la Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost înjosit, insultat și împins în pragul distrugerii de sine? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coanele acelea erau straniu de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât toanele lui Nobunaga. — Ați auzit? râse Inuchiyo. Ați auzit, domnilor? Ceilalți doi izbucniră și ei în râs. Faptul de a spune asemenea lucruri de față cu ei nu prea însemna să le vorbească de rău seniorul pe la spate. Mai degrabă, simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lâncezeală fără rost. La sosire, Nobuo fusese nemulțumit să afle că Hideyoshi și servitorii săi ocupaseră clădirile principale, în vreme ce grupului său îi fuseseră repartizate cele mai mici. Stabilind ziua întâlnirii, Nobuo încercase să se impună puțin și acționase în urma unei toane, dar a doua zi și pe el păru să-l deranjeze foarte tare plictiseala și începu să se plângă: — Nici măcar vasalii mei superiori nu sunt aici. Nobuo își petrecu întreaga zi arătându-i-se prețioasele volume de poezie ale templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
frustrantă și neplăcută pentru copilul afectat de acest sindrom. Copilul respectiv își creează și menține cu greu prieteniile, fapt care îi generează un sentiment de izolare și de subapreciere. Copiii cu ADHD pot fi amuzanți, creativi și iubitori. Însă hiperactivitatea, toanele și o aparentă inabilitate de a asculta în mod adecvat sau de a urma instrucțiunile îi pot face pe părinți să se simtă epuizați, neputincioși și la capătul puterilor. Adesea gândesc: "Ce să faci ? Pur și simplu, ce să faci
Arta de a fi părinte by Gina Ivancea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1396]
-
apărut mirifică și nimic pe lume n-o să ne împiedice s-o trăim... Da, nimic pe lume! afară de pasiunea ei pentru case și conversația despre ele, care punea parcă între noi un perete. Crezusem prima dată că e o simplă toană. Excursia în sufletul unei femei, de care vorbește un scriitor român zicând că e mai pasionantă decât un voiaj, de pildă, la Istanbul, se dovedea în cazul ei inoperantă. Da, excursia e posibilă și poate fi pasionantă, dar numai dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dom' Șef Bușcu. Un țigan mărunțel, înfipt în cizme. Nu m-am lămurit, cu toate că am făcut unele eforturi, dacă era chiar nebun sau făcea pe nebunul. Toată lumea îl socotea dus cu pluta. Asta făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de a fi rău. Nu vorbea. }ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de a fi rău. Nu vorbea. }ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se aud niște bătăi în ușa unei celule, din interior. Bușcu țipă imediat: - Ce
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
sau poate același, să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun rezonator, ne bucuram cu toții de o excelentă audiție. Când Bușcu era în toane bune, după polonicul de prânz sau de seară, îl auzeai țipând la plantoane: - Băă, luați hârdăul și aduceți supliment la oameni, să mănânce oamenii! Era nu numai bucuria suplimentului, dar și faptul că Bușcu ne numea oameni, deși nu prea
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
râzi după pofta inimii. Spectacolul trebuia să fie întrerupt când venea ora mesei. Lui Gogu i se reda libertatea. Cam peste o săptămână ne vizita iarăși și așa o ținea cât dura iarna. Vizitele lui aveau o bună influență asupra toanelor lui Bușcu. Am aflat cu această ocazie că, în afară de un porumbel al Domnului, exista și un cioroi al Domnului. Numai că el nu anunța sfârșitul potopului.
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
abîme dans la claire tendresse / qui, de l'au-dela, me soutient dans le monde. / Et parfois je parle a ma mere / dans cette langue que je n'ai pas apprise d'elle. Acum patruzeci de ani, punându-mi / dintr-o toană primii ochelari ai mamei, / ochii mei râzători de adolescent / n-au întârziat a plânge, investiți / de scurtul și opacul viitor al zării. // Departe în vârstă și pe continent, / mă pierd azi în limpedea duioșie / ce, din altă lume, mă sprijină
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
spațiu, într-o naționalitate - bine ținut la Gândirea, ethosul începe cu Puncte de plecare. Sînt premisele unor bătălii, cum e de așteptat, cu literatura ce-și zice nouă, făcută din superficiu și din estetică, fără împămîntare. Oameni capricioși, bolnavi de toane, simboliștii sînt văzuți ca nepromițători. Firește, o perspectivă îngust- pro domo, pe care larghețea cu care Busuioceanu se mișcă printre epoci, națiuni și literaturi n-o poate izbăvi. Nici măcar punerea lui Davidescu la respect. Vorbind, însă, de o nouă religiozitate
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
navală Devonport. Maria Alexandrovna a făcut vizte rare la Devonport împreună cu copii. Odată cu trecerea anilor, Alfred și Maria au început să trăiască separat. Ei aveau puține în comun în afară de pasiunea pentru muzică și copii lor. El era rezervat, taciturn, cu toane, țâfnos și mare bețiv. La mijlocul anilor 1880 a devenit alcoolic. Ducele era descris ca fiind "nepoliticos, supărăcios, încăpățânat, lipsit de scrupule, risipitor și infidel". Ducesa a respins atitudinea soțului ei însă a rămas căsătorită, ascunzând mariajul nefericit în fața copiilor. mai
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
pe hartă iar acești navetiști fără a ști măcar de ce erau cuprinși de dorința de a se masturba. Mariana strigă: — Wakefield, ești un labagiu! Publicul hohotește de rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o stalactită. Ideea că suferințele artiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aveam nimic altceva. O să-mi cumpăr haine noi și poți să le împrumuți pe toate. —De asta să fii sigură, m-a asigurat ea pe un ton amenințător. După care n-a mai comentat. Slavă Domnului! Probabil că era în toane bune. Cine e flăcăul ăsta pe care l-ai adus? a întrebat-o mama. —Îl cheamă Adam, i-a răspuns Helen. Iar voi trebuie să fiți drăguțe cu el fiindc-o să-mi scrie eseul. Eu și mama am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat ea. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce-am făcut cu viața mea? Hugo și-a spus că toanele Laurei erau mai variate decât parcul de joacă preferat de Theo. Lacrimile femeii începuseră deja să se usuce, iar expresia furioasă de pe chip să se îndulcească. Știi, uneori îmi vine să-l omor, a spus ea cu o voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
arăți ca la șaptezeci!“ Am mai adunat din tencuiala de pe jos, un făraș-două; mai mare fusese sperietura. Apoi am așteptat-o pe Maria, jucându-mă cu cheile mașinii. Oricum întârziam, Mihnea n-avea decât să bombăne. Dacă îl prindeai în toane bune, îți ținea și-o teorie despre precizie și punctualitate. Așa proceda și bunicu’ Vitalian pe vremuri, nu suporta să vii la altă oră, îl apucau pandaliile. Apărea noaptea în ușă, cu pijamaua lui ceaușistă, bicoloră, dungată, în care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capătul lumii. Erina se abținu să spună ceva, dar Întoarse capul spre Alexandru, privindu-l cu o imensă curiozitate. Apoi se uită la căpitan, care privea parcă În gol, ca și cum ar fi știut ce urmează. - Nu e un capriciu. O toană. E gândul care mi-a dat curaj s-o Înfrunt pe mama, să plec În plină iarnă spre Moldova, dar mai ales să pregătesc totul mai bine de patru ani. E vorba despre Drumul Mătăsii... Căpitanul tresări, strânse frâul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a superiorilor pentru a opri pe soldați de la întrebuințarea puștei. Se mai discută și un alt raport al aceluiași colonel. Doi ofițeri ruși ce servesc în miliția bulgară a venit de curând de la Silistria la Ostrov și, fiind cam cu toane bune într-un otel, au declarat mai multor ofițeri români ce erau față că timpul românilor va trece curând în Dobrogea. Îndată ce se va efectua unirea cu Rumelia răsăriteană, bulgarii [î]și vor lua și țara aceasta, deslipită de la ei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
râd din toată inima de propriul lor partid și cari, de nevoie și pentru interese, fac o mutră serioasă când marele pontifice aruncă-n lume frazele sale apocaliptice. Care a fost însă mirarea noastră când "Steaua Romîniei" fu apucată de toanele "Presei" și, tăcând despre cele dinlăuntru, începu să cutreiere Afganistanul. Dar misterul se explică repede: d-nii Conta și Teriachiu intrară în ministeriu. Deocamdată "Steaua Romîniei" mai urmează interesantele ei studii entologice, dar ele ascund o ruptură adâncă. Nu mai există
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în sat, în fața mea se oprește Aro-ul alb de la județ și din el coboară înfuriată secretara Tălmaș și se îndreaptă spre mine. Inima a început să-mi bată precipitat. Îmi era teamă de ea, mai ales când era în toane rele. Eu nu vedeam nici un motiv de supărare. Eram pe teren așa cum se cerea, nu eram la cafea pe la dispensar unde avea obiceiul să vină mereu (iar eu aveam obiceiul să întârzii la o cafea cu medicul). Ce ai la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]