735 matches
-
nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sânt "domnul petagog Pavelescu"... și înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog? ― De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de veseli că se găsise unul dintre ei care să-i țină piept, atât de brav, domnului petagog! Ne-am zbenguit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în care o fetiță, chinuită de niște oameni străini care o creșteau, era trimisă în miez de noapte într-o pădure să aducă apă, să adape un cal? în clipa în care se lupta cu imensa găleată, o mână apucă toarta și fetița simte cum găleata devine ușoară, își ridică privirile și vede un bărbat blând care îi spune cuvinte liniștitoare. Milioane de oameni care au citit această scenă, chiar dacă au uitat concretul ei, au păstrat în schimb sentimentul născut în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nici un foc nicăieri. Nu părea a fi un om care fusese afectat încă din tinerețe de greutăți și de răsturnări de situație. Carnea obrajilor săi era durdulie. Lobii mari ai urechilor confereau întregului trup o anume greutate, la fel ca toartele unui ceainic de fier, făcându-i pe vizitatori să se întrebe dacă era posibil ca omul acela să fie cu adevărat un mare general, în vârstă de abia patruzeci de ani. Dacă ar fi făcut parte dintre soli, Kanamori ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al unei cățele furioase, gonind pe cerul nopții, cu norii în urma ei, venind de peste tot, acoperind marea nocturnă. Și undeva, cândva, fantoma tatălui ucis, în urmă cu 40 de ani. Mâna tremura pe conturul de smalț al ceștii. Tolea apucase toarta, o ridicase alene, sorbi. Cafeaua rece, ca de obicei, lăsată să zacă în cană, pentru când o fi să fie. Parcă nu era singur, simțea, în jur, prezența lui Marcu Vancea, ucis sau sinucis în urmă cu 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
focul se făcea zilnic doar În sufrageria unde stăteam cu toții. Salariul de avocat al tatei, care refuzase să intre În NSDAP, la național-socialiști, ne ajungea tot mai greu, taxele pentru școlile noastre, logodna Klarei cu Hermann... Mâna tatei strânsă pe toarta cafetierei toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rolul meu cel mai ușor, nu-i deloc greu să Îmi Închipui ce i-ar spune mama, pisăloaga Casandră, Musafirului. * Mama ar intra pe loc În priză, ochii ei s-ar decolora pe loc de panică și, strângând cu Îndârjire toarta poșetei, ar repeta În gând, cu pasiunea cu care o bigotă rostește rugăciunea, cuvintele demne al căror scop ascuns va fi să ceară, așa cum am mai spus, niște blugi sau o geacă sau niște adidași veritabili, pentru copil, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Iacob!), șoptea: - Ei, băi’țălu moș’lui, amu-i amu: căpacu’! ’I ca cum am Încercasă punem căpac gurii cuvioasei Domnica, mucenița ot Chizdruieni... Căpacul fiind al doilea fund - cel de sus; aștepta alături, pregătit și el „de dus, de torți” - adică de cele patru sfredelașe Înfipte În el, cât să poate fi luat și așezat... Ce urma era o soluție, vorba lui Moș Iacob, la care nu participam cu mâna; cu sufletul-la-gură, da. Fiindcă era „‘ndelicată tare”. O singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu o oarecare nesiguranță în glas. Știu ce vrei să spui. Nu-mi sună prea bine... Parcă am fi la o liturghie... Jake coboară cu două cești uriașe cu cafea. De fapt, recipientele sunt mai degrabă două boluri portocalii cu toarte. E îmbrăcat în blugi și într-un tricou gri pe gât și îi stă foarte bine. Probabil că l-au costat o avere. Tipele de la mese îl privesc siderate. Arată superb, ce-i drept. Dați-mi voie să ghicesc, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și nevastă-mea optimistă. Orologiul parlamentului bătu miezul nopții și orașul păși cu totul în mileniul III. Cerul scăpără de artificii și zeii își împrăștiară mătreața peste pământ și ape. Pe dealul Spirii trei făpturi fără umbră ciocniră cupele fără toartă ale Anului Nou. La mulți ani,Chilot! Un Mileniu mai bun, nea Fanes! Sănătate și bucurie, domnu’Leo! Imediat după Bobotează, omul și câinele se lăsară de-a lungul Văii de Asfalt, pe lângă bisericuța Trisfetitele, făcându-și mai apoi curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
explicase Vasile. De multe ori Teofana nu-i spunea nici tatălui despre incidentele cu Florica, fiindcă aceasta i le prezenta în așa fel încât vinovată să iasă fata. Așa s-a întâmplat când Florca a urechiat-o pe Teofana rupându-i toarta unuia din cerceii pe care-i primise la botez. Într-o zi Teofana se juca de-a coloratul. Când s-a dus să golească paharul în care tot muiase pensula spălând-o de diferitele culori, ajungând lângă un scaun pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
născocește fel și fel de scuze. —Nu-i adevărat! Ea m-a bătut și m-a tras de urechi. Hai, termină că și tu le mai înflorești. Vino săți scot cerceii ca să-l dau pe cel rupt să-ți lipească toarta. Poimâine când merg la oraș îl duc eu, se arată binevoitoare Florica pentru a aplana scandalul în favoarea ei. Pe măsură ce Teofana înainta în vârstă, chiar dacă nu avea decât vreo patru, cinci anișori, simțea tot mai mult lipsa mamei. Pierduse afecțiunea de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
regală, din glasul hârâit-alintat al Domnișoarei, îl smulge nemilos pe Avocat, din scurta lui reverie. Nările îi sunt gâdilate și dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă, pentru a face onorurile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu ochii turbați ai Meduzei, Cău-Cău pune trofeul însângerat într-un coș de nuiele, pe care îl și ridică de toartă, smucindu-l violent cu amândouă brațele, de la pământ. Mișcarea bruscă îl surprinde pe Boss, deja speriat binișor de bombe, care se hotărăște rapid să treacă în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele câteva bețe aplicate aici pe spinarea barbarilor noștri pot fi privite ca niște inofensive mângâieri părintești. Pe Titu Herdelea discuția îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era mai mare decât cel al lui Jones. Cu toată aptitudinea creaturii de a se furișa prin locurile care păreau impracticabile, nu și-o putea imagina strecurându-se ca o reptilă prin conducta de ventilație de doisprezece centimetri. Cotul era toarte periculos. Arma, greoaie și inflexibilă, nu-i prea era de folos. Respirând greu, se opri din nou și cugetă. ― Ripley! Ea tresări la auzul glasului și se precipită spre intercom. ― Sunt aici. Te aud clar. S-a-ntâmplat ceva? Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest statut, întreaga societate îi va acuza de elitism... Popa Zamă și elitele intelectuale Către seară, a venit și popa Zamă, însoțit pînă la prag de zîmbetul bun al preotesei bătrîne, fetișcana de altădată. Și s-a încins cheful la toartă. N-a durat mult, fiindcă plecarea noastră îl îndemna pe preot la vorbă. A început cu doctorul. — Ei, cum ți-a mers lucrul, domnule Ionescu ? — Bine, părinte, foarte bine, am izbutit să sfîrșesc statistica mortalității de la 1800 și pînă azi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
infinit. Infinituri care se înghesuie unul în altul, care se mănâncă unul pe altul. Dar există un infinit care cuprinde toate celelalte infinituri. Mi-l închipui ca pe o turmă nesfârșită de tauri. 6. După moarte mergi pe un drum toarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi și încetul cu încetul trăsăturile ți se schimbă. Nasul și urechile ți se retrag în carnea feței ca piciorușele unei scoici. Degetele ți se retrag în carnea palmii, iar mâinile ți se resorb în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
însă nici gulerul pus, nici cravata. Pe gheridon, în dreptul lui, o tabacheră de tutun, un țigaret încrustat cu fildeș, un coupe papier tot de fildeș, minuțios lucrat ; imediat alături, un Papierkorb și o pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și o masă cu tăblia de cristal, susținută de un arabesc din metal. Garnitura plată, capitonată, alcătuită din canapea și două fotolii de culoarea făinei de ovăz era de asemenea originală, ca și un set de vaze înalte, mov cu toarte stropite. Casa nu era prea mobilată, cu excepția unor piese curioase din bambus împletit, pe care le plasase acolo Alex, în timpul „perioadei ei de creație“. Podelele erau din cel mai fin parchet pal, încrustat cu desene din lemn de esențe diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de milă țopăind în jurul lui, strâmbându-se și dând din mâini... Repetentul după ușă bate toba la păpușă!... Horia Victor repeta clasa întâi de gimnaziu... Câteva zile mai târziu însă, gata, supărarea îi trecuse și Horia Victor era prieten la toartă cu toată coada clasei... Din locul pe unde trecuse directoarea Bruda până la celălalt capăt al gardului, colț cu strada Judecătoriei, mai făceai pe puțin o sută de metri. În curtea școlii, la stradă, nu era niciun teren de joc. Peri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete. Nivelul apei coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îndatoriri precise: trebuia să învăț lecțiile, să fiu ascultător, sârguincios, disciplinat. Și îndeplineam corect toate aceste comandamente. Acasă nu mi se părea că fac rău dacă mă încurcam la un joc de cărți, uneori noaptea, dacă trăgeam un chef la toartă sau dacă întrețineam legături de dragoste cu fete. (Pe atunci, de obicei mai în vârstă decât mine.) Principalul era să trec clasa. Și o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învățătură. Cui ce-i păsa de conduita mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cele din urmă ne-am obișnuit cu felul lui de a fi. Așa că în fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
noștri bucureșteni. Spre mirarea tuturor și împotriva obiceiului său, Luca vrea să se odihnească înainte de miezul nopții. L-a doborât călătoria și agitația din tren și solicitarea directă a grupului de copii pe care și i-a făcut prieteni... la toartă - cum se spune. Mariana și Liliana mai rămân un anumit timp la taifas, în timp ce eu trec să mă odihnesc. Pe cât pot, încerc să fiu liniștit. Nepoată-mea, Neta, venită de dimineață, nu mai prididește povestind că a ascultat o transmisiune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]