415 matches
-
și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lemn masiv, punând în mișcare o cârâitoare grea ce răpăi ca o toacă, anunțându-i sosirea. Cineva dinăuntru acționă un mecanism și ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
carton, o capsulă de ruj, niște batiste de hârtie corai, ciupind Închizătoarea unui săculeț de monede - și acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a fost dată și această față a Westului. Acea față căreia îi aud vocea la telefon aproape în fiecare duminică la ora 11 seara, care mi se uita în ochi pe o verandă în Sinaia când eu o luasem pe tobogan în jos, zicându-mi: - You must like yourself! You must love yourself! Don’t punish yourself so much! Mă prindea de bărbie și-mi întorcea ochii din gol înspre soare. Îmi descleșta degetele care se frământau unul pe altul, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma unei torțe ude. Selina și-a pus un șorț vârându-și părul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă mai așteaptă? Câtă zgură încă mai port în mine și cum o voi îndepărta? Cine mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate de femeile fără bani. Am tresărit când am văzut gioarsa de la tobogan. Alături de o cutie de carton pentru pantofi, de câteva bulendre femeiești, de un brăduț rămas de la Anul Nou și de alte resturi menajere. Fusese la modă cândva, pe la mijlocul anilor șaptezeci, după ce nu știu ce vedetă de cinema (Sarita Montiel? Dalida?) venise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
revenea periodic, târându-mă undeva în mlaștini extrem de ademenitoare. Nu pot spune ce-a fost. Poate doar, gândesc acum, treceam prin astfel de crize spre a-mi descoperi, mai apoi, bucuria revenirii. Stăteam nedumerit lângă fereastra odăiței în care era toboganul, privind acea poșetă, cufundat, iarăși, în toropeala coborârii. Vedeam parcă, cu un sentiment al realului materializat, cum se pogorau peste mine dimineața în care am cumpărat poșeta pentru Vichi (aprobarea mi-o dăduse chiar tovarășa Negrițoiu de la raionul de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am luat-o la noi, când era pe terminate. Mi-a lăsat mie garsoniera, a chicotit fetișcana. Mă mut singură acolo. De Paște fac un party cu bairam de inaugurare. Asta-i viața, a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă orbește. Îi închid repede. O nouă încercare - mai precaută de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
iubirii. Atelierul lui Nancy se găsea într-o încăpere din spate, de la parterul casei, iar ferestrele dădeau spre grădină, care nu era atât o grădină, cât un minuscul loc de joacă pentru copii, cu un leagăn într-un colț, un tobogan de plastic în altul și o grămadă de jucării și mingi de cauciuc între ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de vânzare, am tăifăsuit în liniște despre tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
drăguți cu Kerry. Drept pentru care, a primit camera mea. Răsfoiesc și restul pozelor, Încercând să scap de nodul uriaș care mi s-a pus În gât. Îmi amintesc de locul ăsta. De parcul În care mergeam, cu leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu disperare să fiu ca ea, așa că am zis că și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eu am bătut drumul până aici ca să te văd pe tine, iar tu te cari acasă? Dar am un motiv întemeiat, i-a replicat Luca tăios. Și apropo, în caz că te interesează, băiatul și-a rupt mâna când a căzut de pe tobogan. Tu nici nu te-ai obosit să mă întrebi. Apoi bărbatul și-a luat valiza și s-a îndreptat către ușă. — Te sun mai târziu. Ciao. După ce ușa s-a închis cu zgomot, Alison s-a așezat pe pat, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei și mulți alții, peste vreo două săptămâni. Toboganul avea tabla înfierbântată de soare, ca întotdeauna la ora asta. La capătul lui de jos se formau, după zilele ploioase, mici gropi cu noroi: trebuia să luăm seama ca să nu cădem cu fundul în ele, iar la aterizare țineam picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apoteoză, ale răsăritului. Nici n-am putut deschide ochii în primul moment de atâta lumină, am mai întîrziat câteva minute în văile cu turbă, gaze de mlaștină și roua-cerului ale viselor întortocheate dinspre zori. Am alunecat o vreme pe un tobogan umed, de o mucozitate roșcată, cu mari excrescențe albastru-transparente, am înotat cu mișcări de delfin printr-un lichid gros ca gelatina, care se densifica din loc în loc în desene aurii de degete, omoplați, vertebre, buze, cutii craniene, venele și arterele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jucării. Copiii se așează la niște mese mici cu scăunele și colorează sau pictează, desenează... - Și decupează? - Când mai cresc. Uneori se joacă și cu puzzle, cuburi... În zilele când e frumos, ies în curtea grădiniței, la leagăne și la tobogane... - Aaaa, grădinița are leagăne și tobogane? Doar ale ei? - Dacă nu le are pe ale ei, copiii merg în parc. În alte zile merg la teatru și la circ sau vin niște clowni în vizită, sau niște zâne... - Zâne adevărate
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mese mici cu scăunele și colorează sau pictează, desenează... - Și decupează? - Când mai cresc. Uneori se joacă și cu puzzle, cuburi... În zilele când e frumos, ies în curtea grădiniței, la leagăne și la tobogane... - Aaaa, grădinița are leagăne și tobogane? Doar ale ei? - Dacă nu le are pe ale ei, copiii merg în parc. În alte zile merg la teatru și la circ sau vin niște clowni în vizită, sau niște zâne... - Zâne adevărate? Ca alea din povești? - Exact la
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mie unul, măi dragă! Unul frumos, maiestuos, cu Făt-Frumos. Să mi-l trimiți în amurg, călare pe-un murg. Ori pe-un cal țintat, că-i mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
copiii nu va putea niciodată să le dăruiască lor Cuvântul, adică o părticică din sine. Cutia cu minuni Era odată un îngeraș care se tot juca pe plaiul cerului cu mingi de stele. În fiecare zi se dădea pe un tobogan de curcubeu, sărea și făcea tumbe pe norii pufoși. De dimineață până seara se juca plin de veselie. Când venea noaptea, lua câte un pumn de vise frumoase și le presăra pe pământ, mai ales copiilor cuminți. Îngerașul nu se
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mei. Aleea ce pornea din deal spre vale - în vis - se lărgește și-mi apare acoperită cu un alb imaculat ce semăna cu o uriașă bandă de hârtie albă pe care încep să alunec spre vale ca pe un adevărat tobogan. În vis fiind, mă văd cu o uriașă torță în mâna dreaptă și o flamură care se desfășura lent pe măsură ce eu alunecam cu mică viteză până am ajuns la viile lui Scârlat și Iorgu Ocheșanu din apropierea casei în care mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
el. Nu poate pricepe. Vor să construiască o grădină zoologică? — Una acoperită și una afară. Și asta nu-i tot. Am aflat de ce au nevoie de resurse de apă în plus. Există și o a treia fază. Un parc acvatic. Tobogane. Fântâni hidraulice și sculpturi, toate cu teme inspirate de natură. Un bazin uriaș cu valuri. —Un parc acvatic? El se scarpină în cap, de la frunte până-n creștet. Se trage de ureche, cu gura strâmbă. Chicotește. — Un parc acvatic în Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la oglinzi, că sunt cu chirie“. Se pare însă că am dormit iepurește, eram de trei secunde în picioare când s-a rupt barajul și Dora a rămas mai uscată și mai curată, cu capul în jos, așteptând străpungerea, alunecarea, toboganul acvatic ; cine știe ce-o fi simțit ea în momentul acela când eu mă gândeam alternativ la saltea și la figura severă a conciergei helvete... Abia spre seară, pe la 6, când aveam deja contracții dureroase ca naiba la fiecare 10
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care se perindaseră toată dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre un mare vas militar care așteaptă să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie pe grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]