318 matches
-
un refren, ceva despre o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul valid ori cel rănit primeau mâncarea, cu zilnice și năstrușnice bombăneli. Ba, în cele din urmă, lui Iuga, i se păru că pricepe și unele întorsături ascunse, ale limbii vorbite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care era vorba de mazărea cu slănina cotidiană și de "tunul cu gulaș", bucătăria pe roți a companiei, poreclă moștenită de germani din regimentele de austrieci. În timpul dualismului austro-ungar, soldații austrieci învățaseră meniuri de pustă și fuseseră nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit cu însuflețire vocile lor bărbătești în cântecul Erbsen mit Speck, făcând să răsune în salon armoniile unui marș baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sufletele noastre păcătoase... Spunând acestea, călugărul a așerzat în fața mea un coș plin cu ciuperci proaspăt culese. Uite aici bunătăți lăsate de Dumnezeu. Noi nu trebuie să facem altceva decât să-i mulțumim și să le culegem. La amiază, mâncăm tocană de ciuperci. Să te ajut și eu la treabă, părinte. Nu-i nevoie. Tu ia-o ușurel pe potecă și nu te oprești decât în poiană. De acolo ai atâtea locuri unde te poți duce. Să nu întârzii la masă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dându-ne primul sărut după opt luni. — Te iubesc, i-am spus eu, care nu-i mai mărturisisem niciodată așa ceva. — Știu, răspunse ea, ștergându-și lacrimile. Am comandat mai Întâi o supă de crap roșu cu boia, urmată de o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
goală, avea doar două oale, câteva farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici, Rra, strigă ea. Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în putință să-l dejoace. O să-i arate că-i plac copiii ăștia și că-i fericită să-i aibă în casă. Îi va fi greu, dar se va descurca. — Probabil vă e foame, îi spuse fetiței, zâmbind. Am niște tocană foarte bună. Exact cum le place copiilor. Fetița îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc, Mma, spuse ea respectuoasă. Sunteți foarte amabilă. Băiatul nu zise nimic. Se uita la menajeră cu ochii aceia descumpănitori și o făcu să se cutremure în sinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aceia descumpănitori și o făcu să se cutremure în sinea ei. Se întoarse în bucătărie să pună mâncarea în farfurii. Îi puse fetiței o porție mare și rămase destul și pentru domnul J.L.B. Matekoni. Băiatului, însă, îi dădu doar puțină tocană și o acoperi în mare parte cu resturile din oala de cartofi. Nu vroia să-i dea nas copilului ăluia și cu cât mânca mai puțin, cu atât mai bine. Luară masa în tăcere. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
preotul chiar a făcut o glumă: "Încet, oameni bun, încet că o treziți." Mămuța i-a strecurat în buzunar 10 fise de 5 lei (cu o fisă cumpărai o pâine și un pahar de sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți respectă drepturile? Vai, popor, cât ești de smintit! Și substantivul comun „popor” își continuă dialogul cu nostalgia. De Oxford nu a auzit, de înjurat public își înjură, ca de obicei, rudele și vecinii, pe bodegă nu scrie Quattro Stagioni, tocana își păstrează aceiași parametri, în partide îi vede mai ales pe gură-mare și învârtiți (categoria celor care l-a băgat în colhoz, da’ vorbind acum o neotablă despre integrarea europeană, eventual cu o cabală mai școlită), pe polițai nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiecare dată? Când putem ști că totalul acestor curbe independente una de alta este congruent scopului ideal pe care îl înglobează? Și dacă totul e congruent cu nașterea unei alte ecuații, iar matematicile superioare nu au găsit răspunsul? Și alte tocane din astea. Ciorile au dus întrebările tale infantile Magiștrilor mascați, care, firește, au scos fulgere din ochi atunci când îți citeau inepțiile. Se pare că la ceva tot ai fost bun, cu gafa ta de elev începător. Fulgerele au speriat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te Împac cu El.! Ai nevoie de asta ca de aer. Antoniu, iar a căzut o stea pe șandramaua lui Ben! Dacă nici de data asta nu arde de viu, Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi la chestii lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi la chestii lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu ea rezist eroic la asaltul mizeriei. -Kawabata, tocana de legume nu are legi și traiectorii precise. Câteodată, coboară și pe gâtlejul lui Ben. Și ce-i cu asta? Noi Însă avem acum o carte. El nu are un asemenea obiect. Printre păturile lui zdrențăroase și sticlele de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și-mi mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a chinuit o zi și-o noapte cu gemete și schelălăituri. Am săpat cu o lingură, o mică groapă În pământul rece, lângă șandramaua lui Ben și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
râdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii ’80, m-am hrănit, îndată după ce pachetul de-acasă era epuizat (lucru care se întâmpla foarte repede), pe lângă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește, tocană de legume (după o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiți cazoni (îi numeam ca atare) și ceai de zahăr ars. Râdeam de cozile la oase - afumate -, care adunau zeci, poate sute de oameni pe trotuarul din fața Filologiei, care se învecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o chestiune foarte importantă pentru ea. Am mers cu metroul de mi-a venit rău, până pe la Apărătorii Patriei. Am găsit blocul, am urcat pe scări în putoarea ghenelor revăr sate, am intrat într-o garsonieră care duhnea intens a tocană și am pupat-o pe Irina, care avea același miros pe obraji și în păr. Purta un capot cu floricele. N-am vrut să mănânc, trebuia să-mi rezolv pro blema. Cu un fel de aer prost jucat de femeie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lângă ea. Surpriza cea mare, atent preme ditată, era că n-avea chiloți pe dedesubt... După ceva caznă eram bărbat, dar în locul fericirii și ușurării pe care mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă mine, pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
granița în zori. Tijuana tocmai se însuflețea când am intrat pe Revolución, șoseaua ei principală. Micuții cerșetori scormoneau prin gunoaie, ca să aibă și ei ce pune în gură la micul dejun, vânzătorii de taco învârteau cu polonicul în oalele de tocană din carne împuțită, marinarii și infanteriștii erau conduși afară din bordeluri la sfârșitul distracției de o noapte pe cinci parai. Cei mai deștepți se împleticeau până la Calle Colon, unde-și făceau veacul traficanții de penicilină. Los fraieros se grăbeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îmi pare rău, nu vă pot servi cu nimic. — Și dacă stăm până mâine, ce ne dai? Ce se vede, zise Gică și îndreptă lanterna spre o vitrină mică de lângă ușă. După sticlă se zăreau, așezate în piramidă, cutii cu tocană de legume și borcane cu gogoșari în oțet. — Ce să facem noi cu mâncarea? Niște ulei n-ai? — Am ulei „Apahida”, da’ numai cu mâncare. — Bine, mă, Gică, spuse Felix S 23. Poate ne mai întâlnim noi. — Să fii matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Astă-seară, ca să Îl oblige să facă același lucru, ar fi trebuit să Îl adoarmă cu cloroform. Dădu scrisoarea și un șiling unui comisionar, Împreună cu instrucțiunile de livrare, și se Îndreptă spre sufragerie. La prânz, mâncă supă de carne cu curry, tocană de rinichi și șarlotă cu migdale În sherry, cu o sticlă mică din vinul roșu al clubului. Stătu singur, ocolind minuțios privirile tuturor celor care intrau, pentru ca nu cumva să apară vreo cunoștință care să se simtă datoare să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gura îi de el. De-o iubește pe Brizeis de ce-o dă ca un mișel? I-aș fi dat eu lui mireasă... - să fi fost eu acolo, - Ii umpleam de bodaproste, de nu știau încotro, Ii făceam pe toți tocană, rupeam gîtu ca la vrăbii Și-mi duceam apoi a casă Mirmidonii pe corăbii. ANA; Foarte rău și fără cale, dragul meu... și nu-ți ascunz Chiar nesuferit ești astăzi, îndărătnic și - răspunzi. {EminescuOpIV 533} Povestești prost... Din franceză mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
clădirii cu două caturi, pe niște țoale, vara, iar iarna în brutărie, cu lucrătorii laolaltă, lângă cuptoare, că tot ardeau lemnele pentru fabricarea pâinii. Masă, adică să mănânce pune câtă vrea, o ciorbă de roșii la două zile, duminica o tocană și, în rest, ce da Dumnezeu. Mielu nu crâcnea. Era un băiat de la tară, zicea bogdaproste că găsise unde să-și odihnească oasele. Iarna scotea dintr-o magazie sania jupânului, îi ungea tălpicile, le repara, schimba șinele de otel, zbura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]