816 matches
-
că e isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea cea bună! De paisprezece ori am fost mușcat de iepuri, în ultimul an, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a existat. Acum, sigur, nu mai e tânără; nu vrea să o revadă. De la Irene are o scrisoare, o citește mereu: i-a trimis-o după ce a părăsit-o. Are un fix: citește scrisoarea. O poartă cu actele, s-a tocit.” Despre Femeia solară nu știe nimic. Nimeni nu are idee. Vizitatoarea, doar, o bănuială. O chestie platonică. Îl pândesc să văd dacă se masturbează. Agitat; aplicat electroșocuri și insulinoterapie. Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au condus nici o bătălie și, mai ales, nu s-au ales cu nimic de pe urma lor. Au primit doar o amânare până la următorul asalt, nu mântuirea. Pentru că războiul e unul singur. El este adevăratul bun al întregului popor și nu se tocește, mai degrabă se cizelează de fiecare dată. Se manifestă prin noi și noi crize, ca nebunia. Tot mai spectaculoase și mai periculoase. Ai noroc dacă te naști între două crize și ghinion dacă rămâi în viață după câteva dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
întrebam dacă tot ce se întâmplase fusese un coșmar sau realitate. M-am dus la baie, m-am privit în oglindă, parcă mi se dăduse un alt cap. Fusesem aruncată într-un nou început și legătura mea cu Nunu se tocise. Nu aveam nici o bucurie la gândul de a-l revedea. Tot ce am fi putut să ne spunem mi se părea fals și ridicol. Nu acceptam mila nimănui. Ziua următoare a venit Reli și m-a ajutat să scap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să ne privim ca pe niște ființe eterne și fața celui iubit ca pe un peisaj mișcător. Peisaj în care părul legănat de vânt devenise mai rar, ochii ca apa de mare secaseră puțin și piatra frumoasă a gurii se tocise de atâtea lovituri de bici. Acum peisajul forma o hartă neobișnuită - un palimpsest în care oricine putea studia scrierea secretă a vieții. Vechea imagine a chipului ca o carte deschisă în care se putea citi ce era scris fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sări prim-ministrul, vă dau cuvântul meu că, în mai puțin timp decât vă imaginați, veți avea vești despre lucrările comisiei, Între timp, vom umbla pe aici pe bâjbâite, orbește, se plânse președintele. Tăcerea a fost din acelea care ar toci lama celui mai ascuțit dintre cuțite. Da, orbește, repetă fără să-și dea seama de apăsarea generală. Din fundul sălii, se auzi vocea liniștită a ministrului culturii, La fel ca acum patru ani. Roșu la față, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe un singur cal, gândi el, dar înțelese rapid că i-ar fi fost imposibil să întrețină de două ori aceeași conversație, să se ducă de la un ziar la altul ca să povestească aceeași istorie și, datorită repetiției, să i se tocească veridicitatea, Ce s-a făcut, s-a făcut, gândi el, nu folosește la nimic să mă tot gândesc. Intră în dormitor și văzu lucind lumina intermitentă a robotului telefonic. Cineva telefonase și lăsase mesaj. Apăsă pe buton, mai întâi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lucrul cel mai interesant în artă este personalitatea artistului, iar dacă aceasta este ieșită din comun sunt gata să iert o mie de defecte. Presupun că Velásquez a fost un pictor mai bun decât El Greco, dar obișnuința începe să-ți tocească admirația pentru el, în schimb Cretanul - senzual și tragic - oferă misterul sufletului său ca o jertfă pe un altar. Artistul - pictor, poet sau muzician - prin ornamentația sa sublimă ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
frumos pentru o rochie, pentru un câine, pentru o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare s-o recunoască. Pompa exagerată cu care se străduiesc să-și împodobească gândurile fără valoare le tocește capacitatea de percepție. Ca și șarlatanul care simulează o forță spirituală - simțită uneori cu adevărat - ei își pierd puterea de care au abuzat. Dar Stroeve, bufonul fără pereche, avea o dragoste și o înțelegere pentru frumusețe la fel de cinstită și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apoi, cu o stranie izbucnire profetică, adaugă:) Bietul Amory! (El o sărută din nou.) KISMET După nici două săptămâni, Amory și Rosalind se iubeau profund și pătimaș. Facultățile critice - care, În cazul amândurora, distruseseră nenumărate idile romantice - le-au fost tocite de marele talaz al emoției, care i-a copleșit. — E posibil să fie o dragoste nesăbuită, i-a declarat ea mamei, dar nu e una nesărată. Valul l-a măturat pe Amory la Începutul lui martie până la o agenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o femeie. Din mers, Anna atinge ușor o halbă de bere pe jumătate goală și fleoșc, conținutul curge deja pe blugii nou‑nouți ai tânărului intelectual care o face pe deșteptul; vor trebui spălați și cu ocazia asta se vor toci un pic, ceea ce‑l va arde pe student la buzunar. Fain. Rainer o bate la cap pe Sophie care soarbe dintr‑o limonadă, îi spune să nu trăncănească, ci să asculte, deși ea oricum nu zice nimic. Hans se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
urmă se hotăra să-și facă apariția. Probabil că încă dormea dus în patul său. Dacă asta se așteptau să simt, am decis să fac pe dos. Așa că, în loc să-mi rod unghile pe post de mic dejun și să-mi tocesc pingelele pantofilor ieftini umblând de colo până colo prin încăpere, am încercat o tehnică de autorelaxare sau cum îi zicea doctorul Meyer: cu ochii închiși, respirând adânc pe nas, cu mintea concentrată asupra unei forme simple, am reușit să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasă > Manuscris > Scriitori > DESTINE PICTATE.... ÎN GALBEN ! Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Constantin Tocitu Destine pictate în ... ... galben ! Silvia Kațz Ianăși, Dreptul la viață, Editura Noul Scris Românesc,2010. ,, Shalom” cu parfum de trandafiri galbeni, aceste cuvinte ar putea defini cele 3 nuvele scrise de doamna Silvia Kațz Ianăsi. Uneori dreptul la viață se
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
confruntăm când vrem să ne adresăm lui Dumnezeu: „În primul rând, rugăciunea pare să fie un act nenatural. Cu toate că omul a fost creat pentru părtășie cu Creatorul Lui, păcatul a schimbat această activitate naturală într-o funcțiune nenaturală. Păcatul a tocit, a erodat această dorință originară a sufletului omenesc după părtășie cu Dumnezeu. El a afectat cu precădere dimensiunile spirituale ale ființei noastre... De aceea, rugăciunea devine o provocare deosebită pentru orice ființă umană.” În continuare, putem citi: „Rugăciunea este acțiune
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
cărămizile - una câte una - chiar în timpul zidirii mireasma lui mi-a înlocuit stihul și răsuflarea - acolo unde-ncep eu a desluși zarea el îmi este dimineața seara și mai ales noaptea - care-i adevărata amiază - acolo unde lumânarea și-a tocit - întru lumină - toată ceara TĂRÂM copacii - pe-un tărâm haìn și nins cu făclìi de promoroacă s-au aprins iar câinii gerului din làturi mușcă paznicu-n ceruri a mai tras o dușcă palat de gheață și colibi de frig încremenit
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
PLAGIAT Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului De când se poartă “doctorate”, La case mari, doar plagiate, Om serios, cu păr cărunt, Mă simt atâta de mărunt... Am studiat în facultate, Creieri tocindu-mi, pix și coate, S-ajung acum cu-acest sindrom, Că-n lume-aș fi ultimul om; Vecinii buni, de-odinioară, Cu mine,-n lift, nu mai coboară Și sunt tratat de-orice amic, De parc-aș fi om de
PLAGIAT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362783_a_364112]
-
DESTINULUI... Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului învârte cercurile înalte din care am fost smulsă. M-ai testat bine! De-un veac șterg cu lacrimi dinții ei până s-au tocit vârfurile. Am săpat în trecut până am descoperit comoara ascunsă în muntele înconjurat de ape. Rochița în alb-albastru mi-au mâncat-o moliile. Noaptea mă-mbracă în haina neagră cu stele argintii, ploaia mă spală, ziua îmi usucă buclele, smarald
ROATA DESTINULUI... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362794_a_364123]
-
sculptate... XII. ROATA DESTINULUI..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016. învârte cercurile înalte din care am fost smulsă. M-ai testat bine! De-un veac șterg cu lacrimi dinții ei până s-au tocit vârfurile. Am săpat în trecut până am descoperit comoara ascunsă în muntele înconjurat de ape. Rochița în alb-albastru mi-au mâncat-o moliile. Noaptea mă-mbracă în haina neagră cu stele argintii, ploaia mă spală, ziua îmi usucă buclele, smarald
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
argintii, ploaia mă spală, ziua îmi usucă buclele, smarald lins de căprioare. Cine te ocrotește.... nu știi... Citește mai mult învârte cercurile înaltedin care am fost smulsă.M-ai testat bine!De-un veac ștergcu lacrimi dinții eipână s-au tocit vârfurile.Am săpat în trecutpână am descoperit comoaraascunsă în muntele înconjurat de ape.Rochița în alb-albastrumi-au mâncat-o moliile.Noaptea mă-mbracă în hainaneagră cu stele argintii,ploaia mă spală,ziua îmi usucă buclele,smarald lins de căprioare.Cine te
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mereu grabnic ajutător rugătorilor săi. În viața sfântului Spiridon minunile deveniseră un fel de monedă curentă, puse întotdeauna în ajutorul semenilor. Veșmintele sale sunt schimbate de patru ori pe an și, ce este mai ciudat, papucii lui de mătase se tocesc, motiv pentru care este numit și sfântul călător. La mormântul său, s-au făcut și continuă să se facă multe vindecări și minuni celor care vin și se roagă lui. Referință Bibliografică: 12 decembrie: sf. Spiridon, Făcătorul de minuni / Ion
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
de la o altă vedere este o arie cu care s-a desfundat țeava de la patefon șoptește regizorul pipăindu-și infanta de pe inventar tăiați tipă bărbatul holul dintre culorile acestei vedenii în două camere decomandate scena a treia pe un platou tocit de conținut se întâlnesc regizorul femeia și bărbatul paznicul cuvintelor să demonteze toamna copacii ciorile ploaia poeziile și sexul patefonului iar cortina cu patru clase primare își dezvelește piciorul deșirat precum o morală Referință Bibliografică: teatru-n piață de trei
TEATRU-N PIAŢĂ DE TREI de VASILE PIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361009_a_362338]
-
Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE Al.FLORIN ȚENE Stare de spirit Cosește luna iarba după ploi înțepenită noaptea în coarnele de boi. Rostogolește apa pietrele de moară Clopotul așteaptă cineva să moară. Își tocește timpul coatele pe noi Dintr-un gest aiurea devenim eroi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Stare de spirit / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin
STARE DE SPIRIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361103_a_362432]
-
Argeș. Mereu proaspătă, curată, diversificată, ea pare desprinsă chiar atunci din poeziile lui Coșbuc și Alecsandri, din care am citat mai multe versuri, pentru exemplificare. Cu totul altceva decât plictiseala și agitația de la orașe, pe ale căror trotuare, orășenii își tocesc blacheurile și nervii. Într-o seară frumoasă de toamnă, am poposit la o mănăstire minunată, dosită într-o văgăună, sub umbroasa revărsare a unei păduri dese de brazi ce înconjoară un lac limpede, plin de flori de nufăr. Se aude
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și așezate în ordine ținând cont de rodul pietrei. Era o frumusețe. (După ce casa s-a stricat în 1970 pentru a construi alta nouă, tata mi-a dat mie piatra gaterată făcându-mi o alee în curte. Unele pătrate erau tocite de vreme). Podurile erau pline de blană și șiță, saci cu făină și mălai. Podul peste clădirile din cărămidă din curte era clădit tot pe șine solide în formă de „u”, pe care erau zidite bolți din cărămidă pe dungă
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]