674 matches
-
să forțeze ușa sacră și nu va reuși. De trei ori vei fi răsplătit dacă vei adăuga victoria la obiectivul tău. Cineva luă gluga de pe capul lui Antonius. Era complet ras. De el se apropie un bărbat ce purta o togă neagră brodată cu purpură. O mască albă, în formă de cap de leu, îi acoperea complet chipul. — Ție îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în care era încastrată o piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarse spre maestru, care se oprise în spatele lui. — Mă bucur să te văd. Proculus nu răspunse. Continua să-l observe atent pe Antonius. Avea ochii închiși la culoare, pătrunzători, foarte apropiați, nasul îngust și ascuțit, ce părea ciocul unui șoim. Toga de in îi ajungea puțin deasupra gleznelor. Era mic de statură și slab, dar chipul și trupul său vădeau o forță interioară care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius nu se simțea în largul lui sub privirea insistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
podul Milvius, călare și îmbrăcat în ținuta militară, pentru ca oamenii să înțeleagă că aveau să fie conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume. Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sunt de partea noastră. Iar dacă te temi de flota lui Vespasianus... Gândește-te cât de departe e Africa, după cum spune bunul meu prieten Flavius Valens. Vitellius zâmbi. — Liniștește-te. — Nu pot să mă liniștesc, răspunse țâfnos Flavius Sabinus, aranjându-și toga. Și apoi, eu am oroare de sânge. M-ai adus aici cu forța. Tot ce vreau e să mă ridic și să plec; nu mă interesează ce-ai născocit tu ca să-i omori pe gladiatori. Și acum mai am coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au speriat și-au dat bir cu fugiții. Spun că Orpheus e apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou și scuipă. Sabinus făcu un pas înapoi, trecându-și mâinile pe deasupra togii. — Despre mama ta se spune că tu însuți ai otrăvit-o. Biata femeie... Ai ascultat profeția aceea că vei domni multă vreme dacă ai să-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în lupta cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de detalii ale armamentului. Tibială: fâșie groasă de lână ce se înfășoară pe picior, de la genunchi până la gleznă, având rolul de a proteja de frig și umezeală. Toga praetexta: togă cu marginea de purpură, purtată de magistrați și de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele sau straturi de in lipite cu clei obținut din grăsime de vită, purtată de vechii hopliți din falanga grecească. În epoca republicană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de detalii ale armamentului. Tibială: fâșie groasă de lână ce se înfășoară pe picior, de la genunchi până la gleznă, având rolul de a proteja de frig și umezeală. Toga praetexta: togă cu marginea de purpură, purtată de magistrați și de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele sau straturi de in lipite cu clei obținut din grăsime de vită, purtată de vechii hopliți din falanga grecească. În epoca republicană, această armură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se Întindea un Întreg laborator alchimic, care avea proprietatea de a schimba pe om Într-o ecuație sau cifră, Într-o linie sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind din pulpanele lui Oliver, și teoremele lui Pitagora, după cum apărea și toga lui Euclid, și mărul lui Newton, și clopotul lui Gauss, ca să nu mai vorbim de câinele lui Pavlov, ce saliva sub becul inventat de Edison. Totul se termina, În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de tribunal cu bănci de lemn În care stau așezate mai multe persoane. În față un bărbat tânăr Îmbrăcat În negru, În togă, de fapt. O femeie mai În vârstă Își ține mâinile Împreunate și privește cu necruțare Într-un punct din stânga imaginii, În off. Are o față rotundă și tristă, iar părul, negru, Îi este ascuns În parte de un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe pleoape, zâna cu degete pe buze. Basmele și chipurile ingenue ale povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dac-aș fi reușit să-mi găsesc chiloții ca să-mi acopăr măcar fundul, nu mi-aș mai fi făcut atâtea probleme în legătură cu restul... Sau aș fi putut încerca să fiu haioasă și să-mi înfășor cearșaful în jurul trupului ca o togă și... o secundă, ce naiba făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cel gros pe care mi-l scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când în când la Constanța, unde citeam pe plajă și ne hârjoneam printre valuri până dădeam jos trei rânduri de piele. Existau și neajunsuri: voia să mă rad în cap, să-mi las cioc și să port un fel de togă albă, până la călcâi; nu înțelegea sexul decât ca pe o călăreală contra cronometru; era complet dezordonată; mi se așeza în poală când mergeam la teatru sau la operă. Trăgeam nădejde însă că o voi putea forma, ținând cont de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și barba împletite în șuvițe mătăsoase, frumos ca un înger, îmbrăcat într-o togă albă ca neaua, se ridică de pe jilț și se apleacă în fața mea, ceremonios. Înțeleg urarea de pace pe care mi-o adresează, fără a-și mișca în vreun fel buzele, minunat arcuite. Lângă picioarele desculțe ale tânărului celui chipeș se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
68,1.1-7). La începutul secolului al II-lea d.C., Plutarh (Pompei 24,7-8) povestește un episod în care pirații își băteau joc de un prizonier care-și revendicase drepturile cetățeniei romane. L-au îmbrăcat („au azvârlit pe el o togă”), i-au prezentat diferite onoruri (incluzând îngenuncherea) și, în final, l-au pus să meargă pe o scândură. Tot ceea ce am afirmat despre arestarea, procesul(ele) și batjocura lui Isus, corespunde cu ceea ce cunoaștem din practica romană a primului secol
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la toate acele icoane pe sticlă, unde predomină roșul aprins și azuriul, la clapele gălbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu ușile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu fața tuciurie, bizantină, înfășurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute și ținând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă și nori roșii se preling melancolici printre chiparoși. Dedesubt scrie cu litere aurii: AMOR OMNIA VINCIT. Priveam tot acel spațiu nesfârșit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fine colecția pătrățoasă dar estetică "Poesis", cu negrul sumbru al lui Wallace Stevens și verdele adânc al lui Rimbaud. Un perete de cărți, până în tavan, pe niște rafturi aproape invizibile. O învălmășeală armonioasă, un kosmos. Ești filozof? Treci în toga ta crem, cu un dreptunghi azuriu pe cotor, unde îți este trecut numele și ce ai scris. Ești eseist? Locul tău e acolo, între Petros Haris și Camus, și trebuie să îmbraci straie cernite. Ești politolog, atomist, biolog cu ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Spre exemplu, ziguratele babiloniene aveau zidurile fiecărui etaj acoperite cu teracotă de altă culoare: alb, negru, purpuriu, azuriu, roșu, argintiu și auriu, ce simbolizau planetele. În Egiptul antic, scufia alb cu roșu a faraonului simboliza puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi ale Chinei antice erau simbolizate prin albastru (est), alb (vest), roșu (sud) și negru (nord). Cele patru zări ale aztecilor erau simbolizate prin
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
când mi-am vărsat în Idei în dialog admirația pentru (atunci, dramaturgul) Mimi Brănescu, după ce omul făcea de multă vreme săli pline la teatrul ACT. Și ce? n-am și eu dreptul să mă bucur copilărește? Musai să intru-n toga și coturnii specialistului firoscos, ca să spun că tăcerile lui Brănescu sunt (adică spun) cât grimasele lui Robert de Niro și că figura lui semnifică tot atâta cât excepționalul body language (a.l.ș. dixit) al lui Dragoș Bucur din Polițist
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de afaceri Gorrold, cu o precizie care nu deriva numai din mintea lui Gosseyn. Pentru că el, personal, nu-și fotografiase încă acest nou costum de haine. Când ajunse la același nivel cu bărbatul îmbrăcat în ceva care semăna cu o togă romană, și care stătea în capătul scărilor, Gosseyn gândi: "Probabil că singurul scop pe care-l pot avea acum este să observ cât de pregătiți sunt." Poate că toate detaliile i-ar putea dezvălui câte ceva. Neggen spuse - în engleză: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn în această situație. Dacă era o nouă încercare do a-și demonstra capacitatea, aceasta fusese deja demonstrată. Analiza sa rapidă fu întreruptă. Pași. Întoarse capul, odată cu Neggen. Și văzu că o femeie, îmbrăcată tot cu ceva asemănător cu o togă, se apropia dinspre o clădire lungă, joasă, care se putea zări printre tufișurile dese aflate în direcția aceea. Judecând după vârstele pământene, ea părea să aibă cam patruzeci de ani, aceeași vârstă pe care o arăta și bărbatul. Femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o mistrie masonică în dreapta. în fața lor, pe nori aidoma se aflau patru bătrîni venerabili în togi, ținînd în mîini pergamente și bastoane cu o formă ciudată. Ambele grupuri priveau în sus, în mijlocul domului, unde un bărbat masiv era așezat pe un tron. Fața lui, cu trăsături puternice, părea binevoitoare, dar ceva din felul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coadă, stai la coadă. Se aflau într-un coridor lat și curbat, cu uși duble din sticlă pe o parte și o coadă care înainta continuu. Lanark observă o femeie într-un sari argintiu și un bărbat tuciuriu într-o togă albă, dar majoritatea purtau uniforme sobre sau costume de afaceri și aveau privirile atente ale persoanelor importante care, fără să-ți arate prietenie, sînt pregătite să reacționeze cum se cuvine cînd alții îi tratează astfel. Era ușor să stai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]