1,334 matches
-
însă acesta lipsea. Fără discuție că în casă fusese multă lume, polițiști și, desigur o mulțime de alți oameni. Pentru o clipă crezu că poate îl luase cineva dar alungă repede acest gând. Pentru oricine nu știa ce poate face toiagul, acesta nu era decât un băț mai gros, lustruit și albit de vreme. Nu ar fi putut să tenteze pe nimeni. Și atunci, unde era? Intraseră și în celelalte două încăperi ale casei, coborâseră în beci iar apoi răscoliseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
băț mai gros, lustruit și albit de vreme. Nu ar fi putut să tenteze pe nimeni. Și atunci, unde era? Intraseră și în celelalte două încăperi ale casei, coborâseră în beci iar apoi răscoliseră și podul plin de vechituri. Zadarnic, toiagul nu era nicăieri. Poate că îl avea cu el când și-a luat zilele, spuse Ileana după un timp. Calistrat nu s-a sinucis, îi răspunse Toma, știi la fel de bine ca și mine că nu putea să facă una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facă una ca asta. Ideea ta este însă foarte bună. Hai să ne uităm puțin și în jurul casei, poate că îl găsim acolo. Zis și făcut, ieșiseră afară și cercetaseră cu toată atenția curtea și restul acareturilor. Nici urmă de toiag, totul era curat și așezat în cea mai desăvârșită ordine. Cristian avea impresia că stăpânul casei plecase abia de câteva minute. Nu e nici aici, declară el după ce trecuse de două ori prin toate cotloanele. Nici nu cred că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică tăcut din umeri. Încerca să hotărască ce au de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă de la socrul său, convins că va găsi toiagul. Știa că, de acum înainte, el era cel ce trebuia să se ocupe de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape atât de repede din peștera unde o închiseseră în urmă cu trei ani. Intenționa să se lămurească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape atât de repede din peștera unde o închiseseră în urmă cu trei ani. Intenționa să se lămurească asupra acestui lucru mai târziu, dar pentru a face asta, avea nevoie de toiag. Nu-i surâdea de loc ideea să o înfrunte singur cu mâinile goale. Iată însă că unica pavăză pe care o avea împotriva bestiei nu era de găsit. Oare să fi ascuns bătrânul toiagul? Puțin probabil, mai ales în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a face asta, avea nevoie de toiag. Nu-i surâdea de loc ideea să o înfrunte singur cu mâinile goale. Iată însă că unica pavăză pe care o avea împotriva bestiei nu era de găsit. Oare să fi ascuns bătrânul toiagul? Puțin probabil, mai ales în situația în care duhul era din nou liber. Atunci, să i-l fi luat cineva? Această ipoteză era și ea puțin credibilă. Moșul nu ar fi cedat toiagul de bună voie nici în ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de găsit. Oare să fi ascuns bătrânul toiagul? Puțin probabil, mai ales în situația în care duhul era din nou liber. Atunci, să i-l fi luat cineva? Această ipoteză era și ea puțin credibilă. Moșul nu ar fi cedat toiagul de bună voie nici în ruptul capului, iar a i-l lua cineva cu forța, era iarăși greu de crezut. Calistrat avea destule metode de a se apăra în fața oricui ar fi încercat să-l atace, mai ales dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de bună voie nici în ruptul capului, iar a i-l lua cineva cu forța, era iarăși greu de crezut. Calistrat avea destule metode de a se apăra în fața oricui ar fi încercat să-l atace, mai ales dacă avea toiagul în mâini. Și totuși, cineva o făcuse. Și încă cum, nu numai că reușise să se apropie de el dar îl și lăsase fără suflare. Era convins că moșul fusese ucis, îl cunoștea prea bine și știa cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se apropie de el dar îl și lăsase fără suflare. Era convins că moșul fusese ucis, îl cunoștea prea bine și știa cât de mult iubea acesta viața. În nici un caz nu s-ar fi sinucis. Dar dacă asasinul tocmai toiagul îl voia? Ei, da, aceasta era o ipoteză care ar fi putut sta în picioare. Văzând că bătrânul nu vrea să-l dea de bună voie, a încercat să i-l fure. Cine știe ce se întâmplase? L-o fi prins Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi fost lovit de moarte? Nu, din nou, trebuia să respingă această idee. Pentru ca acest lucru să se poată petrece, atacatorul ar fi trebuit să se apropie de moșneag. Ori el știa ce poate face Calistrat atunci când se folosea de toiag. Altcumva trebuie să se fi petrecut lucrurile. Se va lămuri el mai încolo care este adevărul. Era hotărât să nu lase moartea paznicului nepedepsită. Își promisese că nu va avea liniște până ce nu-l va prinde pe vinovat. Măcar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu va avea liniște până ce nu-l va prinde pe vinovat. Măcar atât să facă pentru prietenul lui dispărut. Nu cred că mai avem ce face aici, răspunse el într-un târziu Ilenei. E clar că nu vom găsi toiagul. Ileana dădu din cap, nici ea nu credea că obiectul căutat se afla acolo. Hai să plecăm! spuse inspectorul. Femeia se ridică și veni lângă el. Îi luă mâna și apoi îl îmbrățișă încercând să-l îmbărbăteze. Ea înțelegea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu credea că obiectul căutat se afla acolo. Hai să plecăm! spuse inspectorul. Femeia se ridică și veni lângă el. Îi luă mâna și apoi îl îmbrățișă încercând să-l îmbărbăteze. Ea înțelegea foarte bine cât de importantă era găsirea toiagului lui Calistrat. Unde Dumnezeu să mai căutăm? șopti Cristian. N-ar fi bine să vorbim cu tata? Cine știe, s-ar putea să aflăm de la el ceva. Nu uita că el s-a ocupat și de anchetă și de înmormântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moș Calistrat s-ar bucura dacă le iei tu. Lui, oricum nu-i mai trebuiesc și, dacă ar fi apucat, ți le-ar fi lăsat ție. Cu inima îndoită, Cristian o ajută să coboare sfeșnicele de pe dulap. Chiar dacă nu găsim toiagul, vom reuși noi s-o scoatem la capăt, îl încurajase Ileana în timp ce strângea capetele cuverturii într-o boccea. Zeii vor avea grijă de aceasta. Inspectorul nu era convins de ajutorul din partea zeilor, dar nu mai întinse vorba. Ridică de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult. Cum l-ați îmbrăcat pe Moș Calistrat? întrebă Cristian. Păi, să știi că n-a fost greu să alegem ridică Pop din umeri. N-avea alte haine în afară de cele pe care le purta el de obicei. Calistrat avea un toiag pe care îl purta tot timpul cu el. Da, așa este. Cred că l-am așezat alături de el, în coșciug. Crezi, ori chiar așa ați făcut? insistă inspectorul, plin de speranță. Așa e obiceiul, fiind atât de bătrân, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja coman dantul se arăta mirat că inspectorul este atât de interesat de felul în care fusese înmormântat Calistrat iar el nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
față cu acesta în jurul mesei. Deocamdată însă voia să fie câteva clipe singur, numai cu gândurile sale. Deja știa ce are de făcut. Nu-i plăcea de loc concluzia la care ajunsese, însă nu era altă cale. Avea nevoie de toiag, trebuia să pună mâna pe acesta. Fără el, era lipsit de apărare în fața bestiei. Chiar și cu toiagul în mână nu era sigur că se va descurca. Acum îi părea rău că nu stătuse mai mult pe lângă Calistrat. Se încăpățânase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știa ce are de făcut. Nu-i plăcea de loc concluzia la care ajunsese, însă nu era altă cale. Avea nevoie de toiag, trebuia să pună mâna pe acesta. Fără el, era lipsit de apărare în fața bestiei. Chiar și cu toiagul în mână nu era sigur că se va descurca. Acum îi părea rău că nu stătuse mai mult pe lângă Calistrat. Se încăpățânase să creadă că nu e nevoie, în mintea lui, bătrânul era și trebuia să rămână pe veci paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
E foarte bine. I-am schimbat scutecele și l-am hrănit. Acum e în grija bunicilor. Le-am spus că mă ocup eu de strângerea mesei. Am discutat cu tatăl tău despre Calistrat. Se pare că l-au îngropat cu tot cu toiag. Înseamnă că totul este pierdut, nu-l mai putem recupera. De ce? întrebă inspectorul ridicând din umeri. Ce vrei să facem? Doar nu te gândești să ... Ba chiar mă gândesc. Nu pot să cred. N-avem încotro. Am nevoie de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap. Înțelegea foarte bine ce voia să spună soțul ei. Gândul că va trebui să meargă la cimitir ca să dezgroape cadavrul bătrânului nu o încânta absolut de loc. Era însă conștientă că dacă vor să stăpânească vâlva atunci le trebuia toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau să găsesc mormântul pe lumină ca să nu să orbecăim la noapte, căutându-l cu lanternele. Nu lipsise mult de acasă, orășelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să mă duc, nu am mai fost de trei ani acolo. Crezi că ne vor ajuta? Nu știu. M-am rugat fierbinte să nu ne lase singuri. Sunt sigură că nu ne vor abandona. Ți-au spus cumva unde este toiagul? Nu. Atunci, nu ne rămâne decât să mergem la noapte în cimitir. Ileana clătinase tăcută din cap. Nu-mi place ce am văzut acolo, adăugă ea după un timp. Muntele e plin de oameni. La început credeam că taie pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că îți deranjăm odihna, șopti inspectorul în timp ce o dădea de o parte. Pe cât de încordat fusese până atunci, un sentiment de ușurare îl cuprinse dintr-o dată. Lângă trupul bătrânului, lipit de peretele de lemn, văzu obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo. Îl ridică cu grijă și îl strânse cu putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc. Acesta era toiagul adevărat. Pentru câteva clipe, se temuse ca nu cumva în sicriu să fi fost așezat alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintr-o dată. Lângă trupul bătrânului, lipit de peretele de lemn, văzu obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo. Îl ridică cu grijă și îl strânse cu putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc. Acesta era toiagul adevărat. Pentru câteva clipe, se temuse ca nu cumva în sicriu să fi fost așezat alt baston. Se simțea mult mai puternic de acum. Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai echilibrată. L-am găsit! îi spuse el Ilenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar în fața porții principale. Ileana avusese dreptate, lucrurile se schimbaseră față de cum le lăsase el în urmă cu trei ani. Se afla chiar în locul unde, împreună cu Moș Calistrat, pătrundeau în pădure ca să urce înspre bârlogul bestiei. După ce reușise să găsească toiagul, o condusese pe Ileana acasă iar el plecase pe munte. Nu mai avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu el dar inspectorul o refuzase ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vadă nimic. Doar răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se freca de pereți imediat dincolo de intrare, încercând să se târască afară. Instinctiv, Cristian făcu un pas înapoi strângând cu putere toiagul în mâini, vâlva știa că era acolo, îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea din peșteră și era convins că dacă întindea mâna ar putea pipăi răul ca pe un corp material. Îl tenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea din peșteră și era convins că dacă întindea mâna ar putea pipăi răul ca pe un corp material. Îl tenta să intre și să înfrunte bestia, avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]