648 matches
-
atitudinea tatii față de școală. Era iarna anului 1938-1939. Tata a venit cu sania cu boi, aranjată după tipic, să ne ia în vacanță. Am plecat din Bârlad pe întuneric. O noapte geroasă, senină, cu zăpada luminată de o lună plină. Tolăniți pe pături și perne, acoperiți cu plăpumi de lână și a sigurați de centurarea funiilor, curând am adormit cu toții buștean. Pe la miezul nopții și aproximativ pe la jumătatea distanței de casă, m-am trezit pe jumătate, simțind că ceva nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pe plac. Sunt o ființă care se orientează după biocâmp. Nu e apanajul meu exclusiv. O face și câinele. Și, cum e cam nevoiaș În acest capitol, profită - făcând-o pe prietenul - de excedentul energetic specific aglonerărilor umane și stă tolănit În mijlocul drumului chiar. Noi, pisicile, care avem de dat energie dar n’avem cui, omul În ansamblu având Îndeajuns, ne retragem pe un gard, În vreun pod, departe de drumul ce râurește destine umane. Dar să vă spun un secret
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai ales că am muncit mult Întru documentare. À propos: mă simt jignit de-al binelea de vorba aia a voastră cu pisica care se uită În calendar; de fapt, noi suntem extraordinar de curioase; și nu degeaba stau eu tolănit sub veioză când pe Cristi Îl apucă cititul ori scrisul... Mărturisesc că, Între el - tot nu mă aude - și „pisica“ lui, o iubesc mai mult pe ea. În fond, ea este stăpâna și pe bucătărie, și pe cămară, și pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acasă, iar vișinii și corcodușii, nucii stufoși, ca și salcâmii înalți, viețuiau peste tot în bună înțelegere. Calul a târât cu anevoie căruța pe o alee hârtopită, lângă o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din căruță și balansată imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să ajungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uitat de lume de când a fost pictat, se afla un tablou original, o acuarelă infantilă. Nu-i rămânea decât să se gândească serios ce să facă până venea ora de plecare la treburile sale. Cel mai comod e să stea tolănit în fotoliu, înfofolit în pătură și să privească la televizor pe toate canalele. Imaginea e bună, atrăgătoare, imagine de televizor bine reglat și de satelit de transmisie care parcă s-a oprit exact deasupra lui. Pe canalul trei muzică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vechi, de-al bunicii, îmi imaginam că e moale ca o pernă. Cel mai mult îmi plăcea însă speteaza sa arcuită. Aș fi vrut să o ating, să mă sprijin de ea... Odată m-am hotărât să văd cine stătea tolănit în el, dar când am ajuns în locul unde trebuia să fie, șezlongul dispăruse. M-am uitat cu atenție să văd dacă nu lăsase urme pe cărare. M-am aplecat și am văzut, în pământul jilav, două linii egale, paralele deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ușor? Păi, prin Divizion dacă mergeai trebuia să fii în formație, dacă erau cel puțin trei soldați. La Regiment mai mergeau și așa, tândălit, și mai descheiați la copcă. La noi, dincoace de trotuar, era altceva. Ne uitam cum stăteau tolăniți pe iarbă, după-amiaza, pe când noi mergeam încolonați, în pas de defilare sau cu cântec. M. M.: Sunt și câteva reguli tâmpite, pentru că am preluat regulamentele rușilor. Îmi amintesc numai de gardă, de exemplu. Păi, soldatul, în post, n-avea voie
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
gaborii și e imposibil să te acoperi din toate unghiurile. La nivelul de jos singura ieșire e cu liftul. Ne-am apropiat de căzătură cu un aer indiferent, ca și cum nu l-am fi observat. Era un tip Între două vîrste, tolănit lîngă perete. Fornăia. Roy s-a așezat lîngă el și eu m-am postat În fața lor, cu un ziar desfăcut. Roy a zis: - Un pic mai la dreapta, prea mult, un pic Înapoi, acolo, e bine. Brusc, fornăiala s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
țeastă; tivgă, tiugă, fruct de cucurbitacee folosit ca vas pentru lichide tipări (a) - a îndesa (mămăliga) tîlv - țeavă prin care se trage vinul din butoi tîrboc - sac de pescuit tîrlă - stînă tîrș - brad pitic toaie - plantă tologi (a) - a (se) tolăni tomurluci - stîlp tort - pînză de casă trăgăna (a) - a tărăgăna trepădare - diaree trier - treier, treierat triță - lumînare de la Bobotează trîntitură - vînătaie troacă - copaie tronul mortului - sicriu troscot - plantă erbacee tufă - alun tulpan - pînză străvezie tureatcă - carîmbul cizmei Ț țandură - așchie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de păpuși (1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
înghețată în statica formală a creatului. Descoperirea originii pre-creatoare se însoțește cu dorința dezidentificării și a cufundării în somnul firii materne de dinaintea trezirii la ființă: "alege-ți/ Pat neted în plocadul de ierburi și pământ", "pături moi de puf", "mă tolănii în voie pe caldul gliei sân"16. Decreație în mers, în sensul invers oricărei faceri, care - în chiar proximitatea misterului originar - aruncă peste ochi un alt văl ("Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită"), nouă opreliște înaintea vederii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sa. Un vânt rece, trimis de Eol, învăluie tot arhipelagul, împrăștiind peste acareturile bătăturii regale frunze galbene și grele de mesteacăn. Vântul susură șoptit prin tufișurile de dafini și ciulini uscați. Robii se duc alene la culcare. Animalele s-au tolănit în cotețe. Numai o capră își mai alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi și de gângănii” (Murnu, XVII, 400
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
simțit furia acestuia. Făceam armata la artilerie și mînuiam tunuri-obuziere de 152 milimetri. Avea două fălcele imense care trebuiau săltate pe umeri și crăcănate, pentru poziția de luptă. Apoi trebuiau puse la loc, pentru poziția de mișcare. Maiorul nostru stătea tolănit la umbra unui copac și comanda: Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci. Mult! Cînd să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc unde oamenii nu aveau nimic altceva de făcut decât să stea tolăniți pe saci să privească la tot ce mișcă în jurul lor și să se îndeletnicească în voie cu spartul semințelor de floarea-soarelui. Ne-am apropiat de terasă, care avea o aplecătoare întinsă, mare, largă, unde sacii pentru măciniș, așezați frumos în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe punctul de a înregistra un succes deosebit: cel puțin așa apreciau ei după manifestările tovarășului Cameniță. Trecuseră cu brio de momentele grele, până pe la orele cinci ale după-amiezei, când deja serbarea pionierească era în toi (tovarășul asista la spectacol tolănit pe un fotoliu uriaș adus special în lojă, ca să încapă trupul lui mătăhălos), marele oaspete de la regiune nu urlase la ei doi decât o dată și nu-i înjurase decât de două ori - și atunci cam fără chef, parcă în glumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aștept să treacă timpul. De aceea mă retrag în culcușul meu, închid ochii și chem somnul, să nu mă mai apese scurgerea ca de melc a ceasurilor și a minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau dintr-o sticlă de votcă „genocid“, pe care și-o treceau din mână în mână. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rostogolindu-se repede, în gâlgâituri ca mici hohote de râs, printre pietrele albite și lucioase de atâta spălat. Dar nu eram în Elveția. Unde mă aflam era încă mai frumos decât în Elveția. Era în preajma toamnei, în Țara Hațegului, stăteam tolănit pe o bancă, așteptând lângă o gară să apară câte un tren ce se auzea urcând, gâfâit, spre Sarmisegetuza. Era cu vreo câteva zile înainte de 23 august, acela "titular". Nu știu de ce hoinăream pe acolo, închipuindu-mi că sunt un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
loc! All inclusive! - Aha! Chiar acum, singur ai enumerat patru elemente purificatoare! - Ce vrei să spui? Fii mai explicit!Prietene, dar când faci plajă nu te așezi pe nisip? - Ba da! Unde vrei s-ajungi? - Ia gândește: nu crezi că, tolănindu-te... jucându-te prin... nisip... - Aha! Elementul pământ!... - Vezi? - Nisipul - e O.K.! Înțeleg! Dar ce-i cu celelalte? Vrei să spui că apa, aerul și soarele sunt și ele elemente purificatoare? - Când te scalzi în apa mării sau te
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și cu alt conținut: de, altfel bate vântul acum), ca să urc la România literară, unde lucram pe atunci. O zi de toamnă târzie, umedă, cețoasă și (surpriză) caldă. Pe gazonul ce mărginește aleea asfaltată pe care merg zăresc doi-trei câini, tolăniți în iarbă, cu burta lipită de pământ, de pământul ce încă nu s-a răcit de tot, mai păstrând rezerve din marea energie termică acumulată în timpul verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mute la dumneata, unde va rămânea până în toamnă. Cum s-a nimerit, însă, ca și matale și Eminescu să fiți buni de ducă, o luați cătinel-cătinel prin Târgușor, până dincolo de rohatca Copoului, și vă opreați la crâșma lui Țâru. Acolo, tolăniți pe iarbă, puneați de cântau doi țigani zdrențăroși - unul din scripcă și celălalt din cobză - cântece pe care, cândva, le zicea Barbu Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un hârb de ceaun și mămăliguță.” Și atunci „trăiați în altă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
cunoș tința tuturor, legătura sa amoroasă cu Lisette Verea. Veniseră cucoane frumoase, boieroaice, ziariști, literați, multă lume bună. M-a invitat și pe mine. La un moment dat, ședeam Într-un grup de doamne și, alături de noi, Lisette Verea sta tolănită Într-un fotoliu. O frumusețe autentică, Îmbrăcată Într-o rochie de mătase celulară, transparentă. Sub reflexele luminii candelabrului, În dreptul sexului Lisettei Verea se vedea ceva strălucitor. Căutam să văd mai bine ce este: Ce dracu’, asta, ca să epateze lumea, și-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
moș tenească tot! Nu scrie și În Biblie că Dumnezeu a făcut feme ia din coasta lui Adam ? Ce pricepe o fiică a Evei din pământurile mele, din privilegiile și drepturile mele? O să și ia un iubit și o să se tolănească cu el În toată averea mea... Mai bine o sugrum cu mâna mea decât s-o las să mă moștenească! — Nu uita, te rog, drepturile pentru prostime. Ei spun că sângele lor ar avea aceeași culoare ca al nostru! Vor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Moartea prematură a fetei n-ar fi servit planurilor lui. Neștiind ce să spună, se Întoarse pe călcâie și pă răsi odaia, trântind ușa cu furie În urma lui. Jos, În sala cea mare, așteptau doi bărbați. Unul era starețul Otto, tolănit Într-un jilț căptușit cu piei de urs și bându-și alene cupa de vin. Celălalt, un cavaler cu fața lată, pe care o cicatrice adâncă o făcea și mai hidoasă, Întrebă cu glas zeflemitor: — Ei, pe când nunta? Ministerialul se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
birou, la muncă. După ce mi-am făcut o baie și m-am ras, mi-am schimbat hainele groase cu unele mai comode pentru temperaturile și umiditatea Limei și am coborât la parter, unde se aflau birourile. Dobre, șoferul-administrator, mă aștepta tolănit pe o canapea de pe holul din capul scărilor, parcă dormita. Când m-a văzut s-a ridicat și m-a condus spre biroul meu. Eu vă cunosc, tovarășe consilier, am fost de mai multe ori cu dumneavoastră, fie la aeroport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]