514 matches
-
la o discuție, tomnatică evident, cu iubitul: „Ce liniște-i pe pieptul tău iubite,/ doar degetele-n părul meu le-aud,/ de parcă vântul începe să agite,/ toți mugurii din sânii mei de nud!”. Nicoleta Mija se-nscrie în paginile acestei lucrări tomnatice cu un sonet de „Toamna” din care reiese clar preocuparea de... sezon: „Strâng câteva frunze pentru al meu album,/ Beau un ceai aromat din multe flori din cană,/ La geamul casei mele toamna frunze adună,/ Respir fericită al crizantemelor divin
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
în care participanții s-au întrecut în a ne expune frumusețea acestui minunat anotimp când se trage linie peste munca de-un an. Trecută prin filtrul unor oameni pricepuți, unei echipe de excepție Antologia capătă valoare de document. Felicit participanții „tomnatici” și autorii acestei lucrări deosebite, drept pentru care dau fuga să mă iscălesc: Puiu Răducan - Băile Olănești, într-o zi de 8 martie când toate florile lumii merită îmbrățișate. Referință Bibliografică: În zbor angelic... cuvinte ruginite pe rouă dulce / Gabriela
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
înnuanțe ude,frunzelor-dansândelor,cromatie și splendoarefă o pauză,dă-ți stare!Să te-ajungă,să-ți descânte,somnul cu ploape grele,ce aduce vise multe,neștiute, îmblânzite,respirări târzii de doruri,de un verde negru, greu,ce nu piere,... XXV. TOMNATIC, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
în legea mea Când eram singură în toată curtea Atunci, c- un retorism fără de vină Țineam discursuri florii de sulfină Petuniilor, crăițelor, mușcatelor îmbujorate, Ori crinilor și trandafirilor cu-a lor flori catifelate Mă regăseam sub nuc și sub gutui tomnatic În care - și avea cuib curcanul singuratic Urmat îndeaproape de găinușe si cocoși De gâște și gânsaci gălăgioși, făloși Pe care- i secondam prin curte, ziua, Cercând să îi imit în timp ce umpleam piua Turnându- le din apa rece cu ulciorul
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
din când în când de șoapte, de plânsete, de suspine. Timpul pare că s-a oprit. Trece atât de greu... de chinuitor... mă face să îmi amintesc de vremurile trecute când mă plimbam de mână cu bunica mea pe aleile tomnatice, pline de frunze care foșneau la fiecare pas. Atunci nu înțelegeam ce înseamnă sfârșit, credeam că toți trăim veșnic într-o lume lipsită de probleme. Atât de naiv... de neștiutor. Privind frunzele căzând ușor pe pământ, am întrebat: „Bunico, noi
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TOMNATIC Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna
TOMNATIC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381000_a_382329]
-
zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim și creștem și creștem și creștem sub toate mângâierile, de buzele umedei vrăji sărutați, Dansăm... în pasul ploii înaintăm fără să ne cuprindă griul resemnării într-o dezlănțuită, tomnatică, nestăvilită euforie a verii ce încă mai cântă în amintirea vie... Referință Bibliografică: Ploaia / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2075, Anul VI, 05 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PLOAIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380998_a_382327]
-
Așadar, poeți între poeți. Avem de ales. Eu, unul între cei care scrutează de pe țărm întinderile virtuale spre a repera luntrele și... “bărcuțele” cu vise plutitoare, le trag la mal pe cele care au matricea lirică compatibilă cu eul meu tomnatic. Am o vârstă la care mă feresc să aleg oferte de visuri amăgitoare, cele care mă întorc în timpul cel fără așteptări. Caut, de preferință, poeți, acești călători cu luntre, căci velierele, vapoarele ar fi mai potrivite să-i legene în
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
fost tot ce am văzut și-un curcubeu ce-n iarbă s-a născut. DESENÂND UN VIS DE TOAMNĂ Pe peticul de nor, ce-aleargă fantomatic Spre alte țărmuri, mai tense, ori mai line, Tot desenez la visul de pelerin tomnatic, Tot oscilând între azur și fragede carmine. Și mă mângâie toamna curată, dar flâmândă, Și mă alintă blând, un vânticel de-amiază, Iar grâul se topește sub raza tremurândă, Când visul meu în verde și aur se pictează. Îmi duc
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
meritate? Pedepsește-mă, că vina, eu o port demult în spate! Și aripa ce ți-am dat-o, să te-naripeze iară Ai ucis-o fără milă, aruncând-o-n ploi de ceară. Mi-ai încercănat privirea, răvășind un vis tomnatic Și acum mă uit prin tine la tic-tac-ul fantomatic; În clepsidra dintre coaste-a mai rămas nemuritoare O secundă nemiloasă travestită-n dor, și doare Când îmi spui că, la picioare mi-ai lăsat un as de pică, (Să îl
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]
-
noastre, le zâmbesc la rândul meu, recunosc, puțin curios! Ochii azurii ai fetei își lasă privirea peste fața necoaptă și feminină a băiatului! Cântăresc pașii cu privirea, griul trotuarului domină însă atenția îmi este atrasă de câteva frunze ruginii, amprenta tomnatică a trecerii timpului. Îmi continui drumul către intrarea în Mall, în timp ce mintea-mi zboară la imaginea de mai devreme rămasă în trecut. Mi s-a întâmplat ca și acum să întâlnesc oameni care deși nu spun nimic, totuși să îmi
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373532_a_374861]
-
fața tămăduitoare a tăcerii, o tăcere din care rodește înțelepciunea și frumosul. Dacă îi doare dorul de mamă, îl vor spune încet, aproape tăcut în versuri cu esență, cu mesaj. Dacă îi apasă păcatul, vor scrie elegii în culorile scrumului tomnatic, iar dragostea și durerea de țară o vor fi tăcând în cel mai sublim mod: scriind. Să scrieți dragi poeți și în continuare și să vă învrednicească Dumnezeu de gânduri frumoase și de-acum încolo, pentru că oriunde și oricând, să
SIMBIOZE LIRICE VOLUMUL 12 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/374842_a_376171]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DOMNIȘOARĂ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stimată domnișoară, sînt îngerul tomnatic, născut dintr-o beție a saltului în gol, port în genunchi sfielnici elan de cal sălbatic și vulturii dorinței, flămînzi, îmi dau ocol. Privește, domnișoară, cum construiesc soldații un pod de bărci legate pe fluviul dintre noi și ne întind
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
baladă și-aș exploda în jerbe topindu-mă în mit, ca să mai mușc din mărul ce stă-n curînd să cadă ca un păcat de aur pe sufletu-mi coclit. Ascultă, domnișoară, cum cîntă veșnicia!... În trupul meu de înger tomnatic port scîntei. Sînt cel ce-a fost și spaima, precum și bucuria. Sînt liber, domnișoară. Atîta doar: să vrei. (din volumul "Duminica poemului mut") Referință Bibliografică: Domnișoară / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
îți vei intra treptat în rol Scăldându-te în galbenele frunze Eu permanent îți voi ședea alături Sorbindu-ți tot nectarul de pe buze Și voi înlătura treptat din pături Țesute peste tine doar din frunze Să te așez peste covor tomnatic Șoptindu-ți de iubire doar în fraze Și-mi pare că-s așa îndemânatic Încât te dezvelesc de ele, frunze Oricât ar vrea october să ne spună Ca să trăim pe ale noastre speze Vom cheltui din timpul său, o lună
FRUNZE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374089_a_375418]
-
APROPIERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Am slobizit sufletul de toate lanțurile nehotărârii la marginea lacului din ochii-ti. Și aripile gândului tău mi-au așternul frunze în unduirea simțului tomnaticei îmbrățișări. Un strop de roșiatic și arămiu în galben împletite cu verdele revelației din atingerea noastră au desenat jocuri pe liniștea îmbrățișării sub lacrima sincerității. Un glas fierbinte înalța clipa și unda apei ne susține în plutitoare emoții prezenței unuia
APROPIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372339_a_373668]
-
unii specialiști, familia este supraevaluată, ea devenind ultimul spațiu al fericirii, cuibul nostru unde ne simțim protejați de exterior. Am o familie obișnuită. Ca bunică, am un sentiment unic. Îi văd doar în vizite. Tinerii sunt mereu ocupați. Noi prea tomnatici pentru a ține pasul. Și obosesc repede. Inima mea este cea care a dăruit și dăruiește iubire, chiar dacă mica cicatrice, strigă durerea lumii... Într-o lume a firescului, devenită utopică de ceva timp, fiecare își exprimă vibrația sa unică prin
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
Autorului DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE... O, da, vânt nebunatic, vânt haotic, Degetele-ți mângâie erotic... Ori palma-ți atinge frontal. Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal. O, da, vânt capricios, vânt răutăcios, Părul iubitei răscolește-l invidios, Frunzele alungă-le cu iz tomnatic, Nămeții răscolește-i șuierând iernatic. O, nu, vânt incert, vânt indiscret, Azi nu-mi purta șoaptă direct. Nu-mi du gându-n alte zări, Nu-mi trădă inima-n depărtări. Sau da?... DOR DE ALB STRĂLUCITOR Gri apăsător... Cer împovărat
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
zi cu soare dragdorul mi-l va aduce-n prag.Dragostea eu mi-aș striga,căci mi-o știe numai Luna.Dar mi-e teamă c-aș stricarimele ce-mi vin întruna. Aș țese acorduri dulci pe Lună,... III. TRISTEȚE TOMNATICĂ, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Toamna vine iar, cu brațele ei goale, ploile reci și ceața îi dau din nou târcoale. În adâncuri se-ascund surd izvoare de zâmbete, răsăriturile calde-s surghiunite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
2015. DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE... O, da, vânt nebunatic, vânt haotic, Degetele-ți mângâie erotic... Ori palma-ți atinge frontal. Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal. O, da, vânt capricios, vânt răutăcios, Părul iubitei răscolește-l invidios, Frunzele alungă-le cu iz tomnatic, Nămeții răscolește-i șuierând iernatic. O, nu, vânt incert, vânt indiscret, Azi nu-mi purta șoapta direct. Nu-mi du gându-n alte zări, Nu-mi trăda inima-n depărtări. Sau da?... DOR DE ALB STRĂLUCITOR Gri apăsător... Cer impovărat
RODICA EIZIKOVITS [Corola-blog/BlogPost/373000_a_374329]
-
mult DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE...O, da, vânt nebunatic, vânt haotic,Degetele-ți mângâie erotic...Ori palma-ți atinge frontal.Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal.O, da, vânt capricios, vânt răutăcios,Părul iubitei răscolește-l invidios,Frunzele alungă-le cu iz tomnatic,Nămeții răscolește-i șuierând iernatic.O, nu, vânt incert, vânt indiscret,Azi nu-mi purta șoapta direct.Nu-mi du gându-n alte zări,Nu-mi trăda inima-n depărtări.Sau da?...DOR DE ALB STRĂLUCITORGri apăsător...Cer impovărat sub
RODICA EIZIKOVITS [Corola-blog/BlogPost/373000_a_374329]
-
galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
plopii, rânduri, rânduri Fluturii zboară prin ram... Într-un parc solitar Vrăbile-mi cântă balade, de amor sedentar! Ca niște preoți, stau plopi-nveșmântați În curte la Apolo, Prinț de raze-ncununat! O vioară muzica-și alintă în Coroana, zburlită de vânturi tomnatice și repezi; Stârnite de Brahma ce înghite Tot ce e vechi ca să aducă noul! Pe-a zeilor cale! O urmez acum S-a dus amorul... Reproșuri nenumărate trec de mine, Ce să-i fac? Mă las tot mai departe, Pe
S-A DUS AMORUL... de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347467_a_348796]
-
scoate în lumină și la butonieră doar la defilare ori la sărbători, ci o rostește ca pe un crez, ca pe o sentință ca pe o imaginară ... a 11-a Poruncă biblică: „Simțeam/ cu fiece bătaie de frunză/ sub vântul tomnatic/ sufletele străbunilor mei/ înhămați eternei porunci/ a păstrării/ pământului sacru// Simțeam/ cum doream să rămân/ în vecie/ pe vârful bântuit de memorii/ alături de stafiile/ dacilor mei nesupuși.” („Sufletele străbunilor mei”) Petre Curticăpean aduce... „Ofrandă” cititorului o selecție din volumele editate
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
ce vine din vremuri eterne și din polară emisferă. Iar feciorul său, Dragobete, din mit în primăveri transpare. Să își aleagă dintre fete, o noră pentru soacra mare. Că nu acceptă pe oricine, mireasă pentru Dragobete, veșnic, îndrăgostit revine flăcău tomnatic, după fete! Că Soarelui, puterea-i crește, când Iarna este pe sfârșite, cu raze calde amăgește fecioarele îndrăgostite! 24 februarie Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Mitul Dragobete și Legenda Dochiei / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]