2,542 matches
-
am întrebat, deci, care e tempo-ul corect al Sonatei în Do major op. 53, "Waldstein"? Procedeul a fost să analizăm toate piesele de Beethoven în Allegro și în Do major. Am conchis că toate compozițiile scrise într-o anumită tonalitate și într-un anumit tempo erau de fapt versiuni ale aceleiași piese. Dar partitura care mi-a dat soluția concludentă pentru tempo-ul sonatei "Waldstein" a fost Triplul concert pentru violoncel, vioară, pian și orchestră al lui Beethoven. Intrarea violoncelului
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
Purgatoriului" lui Victor Iancu. Romanul ("literatura") trăiește astfel în sine, comunicînd sui generis cu interpretul său, homo interpretant. Faptul se datorează exclusiv dispariției lui homo symbolicum (autorul însuși), anihilat de către textul său. Prin urmare, individul creator "moare", vocea sa căpătînd tonalități "impersonale", asemenea "celei a unui preot sau șaman, prin care vorbește întotdeauna impersonalitatea divină", după cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum, e o "memorie culturală" sau este
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
nobil, perlajul coloraturilor și incisivitatea acordică au întregit această secțiune centrală a recitalului. Partea a doua a fost dedicată lui Chopin, aparent mai relaxată datorită prospețimii și delicateții interpretării Mazurcilor op.24/1, 2 și op.33/3, toate în tonalități majore Ele pot schița lumea ușor frivolă a salonului, străină totuși sensibilității acestui cultivat compozitor, implicit interpretului care le-a conferit o ținută distinsă. Despre op. 47 nr.3 se spune că este „singura Ballada a secolului al XIX-lea
De Prim?var? ... by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/83131_a_84456]
-
și astăzi în țările invadate de armatele agresorilor... Acest lucru îl fac însă pentru triumful vieții și distrugerea tuturor acelora care o urăsc și o amenință". (Viața Românească nr. 6, mai-iunie-iulie 1938.) Toate cele patru pagini sunt scrise în aceeași tonalitate. Am vrut să aflu cine e autorul unui text care folosea asemenea instrumente de lucru. încercând să mă documentez asupra creației ipochimenului mi-a fost imposibil. Zadarnic am căutat în istoriile literare, în bibliografiile publicațiilor interbelice, în fișierele Bi-bliotecii Academiei
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
a fost realmente uimită de personalitatea artistică deja conturată și de strălucirea solistică a violoncelistului Stefan Cazacu, interpretând Variațiunile pe o temă rococo, de P.I. Ceaikovski. Astfel, nimeni nu a fost surprins de ropotele de aplauze intense, îndelungi și în tonalități înalte care s-au revărsat la încheierea unei interpretări învederată de a fi de clasa superiorității. Se știe că aceste Variațiuni pe o temă rococo au partitura solistică scrisă pianistic, drept care concertiștii violonceliști se confruntă și trebuie să surmonteze spații
Ștefan Cazacu și Camil Marinescu by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83130_a_84455]
-
dintre acestea) și scenă (situație relațional-temporală generată prin prezența efectivă/manifestă a unor personaje); Costum (caracter static/spațial) și personaj (caracter dinamic/temporal). Realtiv gândirii muzicale, aceste repere-dimensiuni se prezintă ca: Armonie - metru muzical (corespondent perechii Decor - scenă/situație); Mod/tonalitate - melodie (corespondent perechii Costum/static - personaj/dinamic). La nivel supra-interpretativ distingem și o a treia pereche, reprezentând un fond de invarianță sau ambianță, în raport cu perechile deja menționate: Tablou (desenul din fundal - ca profunzime sau extensie/plajă de adâncime spațială) - culoare
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
trei forme ale sale (melodic, armonic și polifonic). Tot acest laborator de activitate muzicală practică, sub controlul permanent al gândirii, este singurul în măsură să restructureze vechea (sau eronata?!...) imagine/ concepție despre “antrenamentul auzului” pe de o parte și despre tonalitate pe de altă parte, procesul restructurativ evoluând fie spre îmbogățirea informațiilor anterioare, fie spre continuarea lor. Autoarea urmărește cu acribie profesională, dar și cu exigență maternă (tonul cald, încurajator, utilizat în momentele dificile stimulează momentele de “slăbiciune intelectuală...”) fiecare detaliu
Didactica muzicii by Magda BUCIU () [Corola-journal/Journalistic/83455_a_84780]
-
Simona-Grazia Dima Statornic și exemplar în devoțiunea sa față de actul artistic, Gheorghe Izbășescu își surprinde cititorii printr-un volum* care, deși inegal, este, poate, cel mai bun din întreaga sa creație. Ceea ce frapează este schimbarea de tonalitate, odată cu renunțarea la orice pariu (mai mult sau mai puțin teribilist - a se vedea nevoia de inovație cu orice preț). Nu strigătul victorios al învingătorului ludic răsună (deși scenariile imaginare continuă, sprințar, să-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
altădată/ călugării rătăceau/ prin deșert/ în căutarea/ cuvântului sfânt?" (Întrebare). Dincolo însă de aceste poezii onorabile, găsim puțin. Fără tensiuni și fără crize, textele lui Ion Maria se succed pe aceleași coordonate etice (sau, mai exact spus, eticiste), într-o tonalitate egală, cvasiautistă. Problemele volumului apar tocmai din absența oricărei problematizări în sferă morală și religioasă. În centru se află un personaj suferitor, care vrea să capteze mizeria și urâtul existenței pentru a le converti într-o valoare superioară. Ca Iov
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
al celor trei instrumente ritmice - pianul având în plus posibilitatea suprapunerii formulelor melodico-armonice, înșirarea (ingenioasă) a cluster-elor în același ritm de joc, iar bateria expunând amintitele accente dezarticulate. Întoarcerea în registrul mediu este prilejul pentru Körössy de a reveni la tonalitatea inițială, pentru ca re-expunerea temei să apară în mod natural, cu rol concluziv. Ușor ironică, formula melodică expusă în încheiere la pian imită cântul țambalului, clarificând pentru ascultător zona geografic-spirituală de unde vine Iancy Körössy. Nu cred în denumirile pe care unii
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
de tablouri contrastante ca ritm și manieră de improvizație. Tema primei părți este preluată din Rapsodia a II-a, cunoscuta melodie de joc îmbrăcând, spre a-și proba și confirma frumusețea, mai multe veșminte: cel preclasic, datorat redării temei în tonalitate minoră, traseului melodic de natură bachiană sau romantică, ce păstrează permanent elemente din tema folclorică originară, manierei jazzistice. Și acum, cele trei tipuri de invenție melodică sunt combinate cu o naturalețe foarte rar întîlnită. Mahala este una dintre cele mai
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
o lasă să funcționeze ca notă introductivă. Fără alte ocolișuri de argumentare, avem, în această carte, nu mai puțin de cincisprezece proze scurte. Nici una lipsită de ironie, nici una lipsită de un contact epidermic cu realitatea, nici una permițându-și devieri de la tonalitatea hâtră a scrisului lui Cimpoeșu. Oricât de neserioasă și de acaparatoare ar putea părea, aceasta este grila corectă pentru Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite. Fiindcă felul în care Cimpoeșu pompează - insesizabil - ficțiune în cele mai neînsemnate bruioane de viață se
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
de la taxe & impozite/ nu le mai picură în auz/ până nu mai simt în dinți zgura metropolei:/ aluminiu, heroină, plumb// îi înțeleg foarte bine pe aceia pentru care poetul e un pai/ ce înghite/ oxigen & sinecuri" (Ffwd: împotriva poeților). Asemenea tonalități de poet revoltat, expectorându-și disprețul în obrazul unor oameni care ar trebui, în chip logic, să-l lase rece, îl prind mult mai bine pe anarhistul Marius Ianuș decât pe un marginal metafizic ca Ștefan Manasia. Partea bună a
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
ambiguu. Unii protocroniști, mai "prudenți", tentează a înregistra curentul în chestiune drept unul... disident, pe care oficialitatea comunistă doar l-ar fi tolerat, corifeii săi fiind în realitate... persecutați. Bunăoară inenarabilul Dan Zamfirescu, care l-a celebrat pe dictator în tonalitățile cele mai halucinant servile și a fost unul din publiciștii cărora le aparține paternitatea sintagmei "epoca de aur" a lui Ceaușescu, nu ezită a se plînge de "constanta marginalizare" pe care ar fi suportat-o după 1980. Alții - ori chiar
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
două identități radical deosebite. Și așa cum, în nopțile cu lună plină, licantropii devin din ființe umane lupi autentici, tot așa Mircea Mihăieș, sub puterea literelor scrise, devine dintr-un gentleman bun de pus la rană, un fighter necruțător. În schimb, tonalitatea de bază a ființei lui Vladimir Tismăneanu nu cunoaște ruperile de nivel ale "licantropului" Mihăieș. Afabilitatea liniștită și neagresivă cu care politologul te întîmpină în carne și oase se regăsește în fibra scriitorului. De aceea, în cazul lui Vladimir Tismăneanu
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
Lausanne și Christian Zaccharias . Programul s-a deschis cu Simfonia concertantă pentru vioară și violă KV 364 , un opus pe cât de apreciat pe atât de dificil din mai multe puncte de vedere, fiind un model încă nedepășit al genului datorită tonalității, dimensiunii și încărcăturii emoționale. Excelentul violonist François Sochard , laureat al mai multor concursuri internaționale, discipol al celebrului Pierre Amoyal, unul dintre renumiții elevi ai lui Jascha Heifetz s-a remarcat tocmai prin caracteristicile acestei „filiații′′: sunet plin, de mare expresivitate
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
variațiilor tonale surpriză, operate de găndirea muzicală, este uimitoare. Mihail Diaconescu construiește un discurs cu o structură simfonică fără echivoc atunci când folosește un rulaj psihologic- atitudinal cu sensuri cvasi-nelimitate, similar unor trasee modulatorii antinomice, intersectabile pe diagonale fracturate ale cadranului tonalităților. O multitudine de personaje se perindă, întretăind drumul autorului, creând puncte de controversă, confuzii și distorsionări de loc inocente, invocă argumente arbitrare, se manifestă eroic sau cu o șovăitoare vulnerabilitate menită să atingă în pași repezi cruzimea, iraționalul, ipocrizia. Cu
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
și-o va cultiva constant în creație, cu greu ar putea fi intuită și anticipată în alcătuirea încă neîndemânatică: o expoziție de sonată de concert, urmată de o tranziție (marcată de schimbarea tempo-ului, Presto) spre subdominanta minoră, sol minor, tonalitate în care se desfășoară o secțiune lentă (Adagio) ce face trecerea spre finalul concertului, „Rondo”. Secțiunile piesei sugerează, prin schimbarea de tempo, părțile unui concert, dar acestea nu au o formă clară, bine cristalizată. Scopul esențial al concertului este de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
final nu are o structură clară, pare o combinație de rondo și lied tripartit complex. Planul tonal al cupletului median evoluează în zona dominantei și a dominantei dominantei (La, fa#, Mi), în timp ce refrenul în Re major alternează cu cuplete în tonalitatea relativă, si minor. În ansamblu, planul tonal al concertului anticipează ceea ce Cuclin va considera definitoriu pentru planul general al formei de sonată: o expunere a temelor (principală și secundară) în raporturile tonale cunoscute, clasice, o modulație în zona Subdominantei, urmată
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
va considera definitoriu pentru planul general al formei de sonată: o expunere a temelor (principală și secundară) în raporturile tonale cunoscute, clasice, o modulație în zona Subdominantei, urmată de o alta către Dominanta Dominantei, pentru a reveni, în repriză, la tonalitatea inițială. Ceea ce este aici doar intuit, va fi argumentat și explicitat ulterior din perspectivă metafizică. Lanțurile de fraze sunt preferate perioadelor de tip clasic sau romantic. Armonia este încă simplă, previzibilă, aproape convențională, exploatând mai ales relația tonică-dominantă și acordurile
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
în martie 1937, Cuclin relatează despre o cercetare folclorică întreprinsă în zona Gorjului în 1922, în urma căreia a „așternut pe hârtie ultima sută de pagini a operei Agamemnon și partea principală a concertului pentru vioară și orchestră” (nicio referință la tonalitate). Comparația cu concertul în la minor nu relevă asemănări, este vorba de un alt concert pentru vioară, pe care Cuclin l-a abandonat probabil, sau de care va fi uitat poate. Forma părții întâi este caracteristică pentru forma de concert
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
în zona dominantelor: DD (fa# minor) și D (si minor), potrivit interpretărilor muzicologiei moderne. Ulterior, când va gândi propriul său sistem muzical, Cuclin va considera zona ca aparținând subdominantelor modului invers (SD expansivă și Neutrul expansiv), această incursiune în sfera tonalităților Subdominantei fiind caracteristică dezvoltării sonatei. Amintim că funcțiunile au aceleași denumiri și în moduri, care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul viorii care expune întâi secțiunea cu aspect cadențial din tema principală, apoi
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
debutează cu o secțiune de instabilitate tonală care precede tema episodică, teoretizată de Cuclin în Estetică, expusă la început în la minor. Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care îl parcurge tema principală, reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează nu este doar o „luptă de recucerire a tonului principal”<footnote Dimitrie
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
gestul creator inițial, și cu aspirația spre armonia originară pierdută, care, odată recâștigată, va spori în frumusețe prin experiența reînălțării după cădere. Repriza aduce și ea surprize tonale: tema principală în La minor este urmată de tema episodică, expusă în tonalitatea sextei napolitane, Si bemol major, puntea conducând către Mi bemol major, tonalitatea primei teme a grupului secundar. A doua temă a aceluiași grup este prezentată în La major; așadar, un salt ascendent de 6 cvinte, care precedă o mică dezvoltare
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
recâștigată, va spori în frumusețe prin experiența reînălțării după cădere. Repriza aduce și ea surprize tonale: tema principală în La minor este urmată de tema episodică, expusă în tonalitatea sextei napolitane, Si bemol major, puntea conducând către Mi bemol major, tonalitatea primei teme a grupului secundar. A doua temă a aceluiași grup este prezentată în La major; așadar, un salt ascendent de 6 cvinte, care precedă o mică dezvoltare finală, ce readuce tonalitatea inițială, la minor. În scrierile sale, Cuclin compară
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]